The Women


Premiul I la concursul de eseuri „Amintiri dintr-un tablou” ediţia a VIII-a, anul şcolar 2014/2015:

Andreicuţ Mădălina-Ioana
Colegiul Naţional „Gheorghe Şincai” Baia Mare

070 Leonhard Kober - Femeie

Am sorbit cu infinită plăcere din cupa pe care divinitatea mi-a întins-o. Am simţit gustul parfumat al unei arte desăvârşite, iar gânduri, unele ascunse, altele risipite într-un suflet de copil, impresii lăsate de oameni de-a lungul timpului, toate m-au îndemnat să mai privesc odată! Aşa am descoperit o uşă întredeschisă pentru cei ce vor fi curioşi să o deschidă.

Ştiam că mă aşteaptă un drum lung. Nu pot să-l consider obositor, fiindcă mi-a plăcut dintotdeauna să călătoresc. Noutatea m-a animat veşnic, mi-a trezit fiinţa. Aşa că mi-am aţintit privirea către cel mai expresiv tablou, ce mi-a atras atenţia. Înconjurată de colegi al căror trăncănit de paşi mă întovărăşea ca o certitudine că încă nu sunt singură, vedeam doar… o femeie. Cu paşi repezi am deschis misterioasa uşă ce mi s-a arătat şi imaginaţia m-a dus dincolo de plăcerile  zilnice, dincolo de sunetele oraşului şi de chicoteli, într-un colţ ascuns, unde doar cele mai simple, profunde şi pure gânduri îşi au locul.

Am simţit amprenta puternică a romantismului şi a realismului, lăsate în urmă spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi înlocuite cu un nesperat impresionism; tot acest amalgam de curente, era concentrat într-un detaliu minor: ochii unei femei îndurerate.

Femeia face lumea. Ea e suverană: nimic nu se face decât prin ea şi pentru ea. Este un motiv ce a inspirat mii de picturi.

De ce „Femeia”?  Dintotdeauna am preferat culorile vii, peisajele interesante, unde printre nuanţele de verde poţi întrezări un petec de apă, o potecă, entuziasmul celui ce a pictat. Însă consider că acest tablou este special. Leonhard Kober mi-a trezit interesul într-un mod unicat. Mi-a izbit sufletul violent şi m-a purtat prin cele mai întunecate gânduri. Mi-a pus întrebări fără a-mi cere răspunsuri şi mi-a oferit  răspunsuri fără a-mi ştii întrebările.  Trăind într-o perioadă dificilă, Leonhard Kober (1876-1931) a desăvârşit în anul 1899 una dintre cele mai profunde capodopere ale sale:„ Femeia”. Pictura pe pânză, în ulei, 65,3×50 cm., expusă la Muzeul Judeţean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare”, mi-a prezentat războiul, „acel rău necesar şi inevitabil”, ce în cele din urmă şi-a găsit în artă o permanentă reflectare; însă aici nu vorbesc de marile tancuri, de gerul Rusiei şi de strigătele soldaţilor îndureraţi, de războiul ce a umplut mii şi milioane de pagini, ci de acel război ce a făcut şi face parte, din păcate, din însăşi esenţa fiinţei noastre .

Folosind culori limitate, Kober mi-a oferit tot ce avea el mai cumplit, mai absurd, mai eroic, mai abject, mai omenesc, mai crud  şi mai grotesc; s-a năpustit asupra mea şi m-a smuls din fotoliul în care mă instalasem, şi chiar după zile întregi, m-a făcut să-mi aduc aminte de femeia din tablou, purtându-mă într-un dement vârtej de sentimente: tristeţe, disperare, speranţă.

Culoarea predominantă, maroul, culoare a pădurii şi a pământului (pădurea fiind şi mediul în care pictorul surprind femeia), preferată de bărbaţi în general, creează o atmosferă neutră, alternarea nuanţelor însă denotând tristeţea femeii, portretul fiind oglinda sufletului artistului.

Albul murdar, predominant în partea inferioară a tabloului, denotă răcirea de cele lumeşti ce a cuprins femeia, lucru confirmat şi din privirea sa: pierdută, rece, terestră. Având efecte de expansivitate şi robusteţe, albul exprimă pacea. Această femeie e tristă, însă s-a resemnat cu viaţa sa. A încetat să lupte cu morile de vânt. În contradictoriu, maroul creează o tensiune nebănuită. Imaginea este împărţită în zone de lumină (jos) şi întuneric (sus, clar-obscur).

Cu haine ponosite, părul prins la ceafă, spatele drept însă privirea aţintită spre pământ, Kober ne prezintă o femeie trecută prin viaţă. Ridurile, obrajii obosiţi, reflectă traiul greu ce l-a avut, goliciunea unui suflet şi a unui destin neîmplinit, condamnat la moarte.

Nu pot spune cu certitudine sau să aşez pe foaie gândurile ce m-au cuprins privind încontinuu această femeie, însă pot afirma cu tărie că am simţit singurătatea ei, o singurătate ce aparţine autorului. Cu suflet expus, a reuşit prin simplitate să mă captiveze şi să-mi ofere în acea clipă de răgaz, linişte şi fericire, alături de o dulce nostalgie. Nostalgia unei zile ploioase de toamnă, aş putea spune.

Demenţa liniilor neîngrijit trase, fără o anumită exactitate, dar de o claritate ce uluieşte ochiul privitorului, lipsa culorilor primare cât şi a celor complementare, prezenţa nuanţelor de maro, o culoare compusă din două culori (roşu şi galben) şi negru, alături de alb, sunt înjunghiate de conturul negru a copacilor şi de umbrele puternic definite ale hainei ce cade grea pe umerii femeii. Haina ce o împovărează poate prezenta gândurile acesteia, neputinţa. Elementele uşor conturate ale feţei îi definesc caracterul puternic înăbuşit de greutăţi, sufletul bun rămas fără speranţă. Combinaţia negru-maro oferă tabloului senzaţia de vechi, bătrânicios. Pentru o clipă, m-am întrebat: Cine o fi? Mama? Bunica? Soţia?

Nu am primit răspuns, însă prin ea am putut auzi strigătul de disperare al pictorului, am simţit singurătatea din sufletul său şi am cunoscut o altă latură a omenirii: moartea, conturată de maroul pământului şi de negru, reprezentând un întuneric nesfârşit. Iar albul? Albul e pentru cei ce îi lăsăm în urmă, mica dâră de speranţă a unor suflete îndurerate.

Aruncând o ultimă privire, am simţit o notă uşoară de cinism, curaj şi disperare prefăcute într-o magmă incandescentă, o magmă ce în monstruoasa ei revărsare, carbonizează totul: vieţi, speranţe, năzuinţe.

Expoziţia «GENERAŢIA 60 ŞI RECUPERAREA AVANGARDEI»


gold plazaÎncepând de miercuri 24 decembrie 2014, Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», prezintă publicului, la Golden Gallery din cadrul complexului Gold Plaza din Baia Mare, expoziţia temporară de pictură, grafică şi sculptură, cu titlul
 
«GENERAŢIA 60 ŞI RECUPERAREA AVANGARDEI».
 
Expoziţia prezintă o selecţie de cincizeci şi trei de lucrări semnate de treizeci şi doi artişti reprezentativi pentru acea perioadă.
 
 
 
 
dr. Ioan Angel Negrean,
Şef Birou Programe şi Marketing

Expoziţia temporară de tapiserie şi sculptură «Cristina şi Gavril ABRIHAN»


Expoziţia temporară de tapiserie şi sculptură «Cristina şi Gavril ABRIHAN»


afisÎn perioada decembrie 2014 – ianuarie 2015, Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», prezintă publicului, la sediul muzeului de pe str. 1 Mai nr. 8, expoziţia temporară de tapiserie şi sculptură «Cristina şi Gavril ABRIHAN».

Prezentarea oficială a expoziţiei, va avea loc vineri 19 decembrie 2014, ora 14, la sediul muzeului de pe str. 1 Mai nr. 8.

Comisar de expoziţie şi moderator, dr. Tiberiu Alexa, director al Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare».

Ioan Angel Negrean,

Şef Birou Programe şi Marketing

Programul de vizitare al muzeului în perioada sărbătorilor


program muzeu sarbatori-page-001

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 30 other followers

%d bloggers like this: