PRIMĂVARA – Portretul unui anotimp
20/03/2020 Lasă un comentariu
Luna martie a adus pe simezele sălii de expoziții temporare a Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» portretul „Primăverii”. Din păcate, tot luna martie ne-a adus și vremuri mai tulburi în care, spre binele fiecăruia, #StămAcasă.
Expoziția temporară „Primăvara – portretul unui anotimp”, curatori dr. Ioan Angel Negrean & dr. Dorel Topan, nu a apucat să primească pe atât de mulți vizitatori pe cât ne-am fi dorit. Dar pentru că trăim în epoca în care suntem mereu conectați, vă provocăm ecranele device-urilor să se umple de culoare și de energie. Vă arătăm pe rând câte trei lucrări expuse și vă spunem, pe scurt, povestea pictorilor lor. Ca să le găsiți mai ușor, distribuim câte o imagine (preferata noastră) pe Facebook și pe Instagram (@muzartbm).
Petrecem timp împreună, #ArtCanHelp!
Traian Hrișcă, „Peisaj de primăvară”
Născut la 4 februarie 1929, pictorul băimărean Traian Hrişcă a trăit şi a creat până în 22 martie 2013, când s-a stins din viaţă la Baia Mare. Personalitatea sa artistică s-a format la Institutul de Arte Plastice «Nicolae Grigorescu» din Bucureşti – Secţia Pictură, promoţia anului 1957. Reîntors la Baia Mare, s-a implicat activ în viaţa artistică băimăreană desfăşurând o bogată activitate artistică. A participat constant la expoziţiile judeţene şi la expoziţiile colective şi de grup organizate de Filiala Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici din România, precum şi la alte importante expoziţii din Bucureşti, Cluj-Napoca, Bacău, Oradea, Tulcea, Constanţa etc. Artistul băimărean a expus şi peste hotare, creaţiile sale fiind prezente pe simezele unor expoziţii din Ucraina, la Ordjonikidze (1960), şi în selecţii de artă românească prezentate la Praga (1956), Berlin (1974), Ivano-Frankovsk (Ucraina), Gyula, Szolnok, Nyiregyháza (Ungaria), Utrecht (Olanda) şi Paris. Sunt de menţionat şi lucrările sale de artă monumentală prezente în diferite instituţii publice şi de cultură din Baia Mare.
Din 1962 a fost membru titular al Uniunii Artiştilor Plastici din România, între 1968-1970 fiind preşedinte al filialei Baia Mare a U.A.P.R. În anul 1994 a fost ales membru extern al Filialei judeţului Szabolcs – Szatmár a Academiei Maghiare – secţia de artă.
În perioada 1999-2003 şi-a adus aportul în mod hotărâtor la întemeierea învăţământului superior artistic la Baia Mare.
Se poate afirma cu deplin temei, că opera şi personalitatea lui Traian Hrişcă au marcat ultima jumătate de secol a istoriei «Centrului Artistic Baia Mare».
dr. Ioan Angel Negrean
Anastase Demian, „Tânără pe canapea”
Anastase Demian s-a născut la Budapesta, în 1899 într-o familie de origine macedo-română și a trăit până în anul 1977, când s-a stins din viață la Baia Mare.
Și-a început studiile de specialitate în 1919 la Școala de Arte Frumoase din București, dar în același an a plecat la Paris unde a frecventat o perioadă cursurile Academiei Julian și a lucrat la Ateliers des Arts Sacréesîndrumat de Maurice Denis, cunoscut pictor francez din grupul Les Nabis. Deși a rămas la Paris până în 1925, Anastase Demian nu a rupt legătura cu țara. A trimis lucrări spre a fi expuse în expoziții organizate la Cluj și, de asemenea, a colaborat cu ilustrații (desene, vignete) la activitatea publicistică a mai multor reviste din țară, printre care Gândirea. După întoarcerea în țară a fost profesor de arte decorative la Școala de Arte Frumoase din Cluj (1926-1930) și apoi la Institutul de Arte Plastice «Ion Andreescu»din Cluj (1949-1955).
În anii 1925, 1927 și între anii 1973-1977 a activat temporar în Centrul Artistic Baia Mare.
În anii deceniului 1920 energiile sale creatoare s-au concentrat asupra picturii de șevalet, fiind de asemenea prezent pe simezele unor importante evenimente expoziționale la Cluj și București. Apoi, deși a continuat să exploreze îndeosebi motivul antropomorf feminin, începând din anii deceniului 1930 participările creației lui Anastase Demian la manifestări expoziționale publice au fost rare și discrete, dobândind caracter de excepție. În schimb interesul creativ major s-a transferat în domeniile picturii bisericești (murale/parietale) și, respectiv, în cel al graficii (de șevalet și de reproducere): ilustrația de carte și de revistă, precum și grafica publicitară. Dintre cele mai notabile picturi bisericești de factură bizantină realizate de Anastase Demian se cuvin amintite cele din catedralele de la Cluj, Timișoara, Arad și Târgu Mureș. S-a implicat activ în munca de ilustrare a revistelor Gândirea și Erdélyi Helikon din Cluj, la Luceafărul și Vremea din Timișoara, și a ilustrat volume semnate de Lucian Blaga, Emil Isac, Octavian Breazu, Sabin Drăgoi, Mihail Sadoveanu, Ion Creangă, Radu Boureanu ș.a..
Experiența sa profesională în mai multe domenii artistice și profesionalismul de care a dat dovadă l-au recomandat pentru amenajarea și decorarea pavilioanelor României din cadrul Expozițiilor Universale de la Paris (1937) și New York (1939).
Activitatea sa profesională a fost răsplătită prin acordarea mai multor distincții: Premiile I și II la Expoziția de afiș comercial de la Paris (1920), Marele Premiu la Salonul Oficial de la Paris (1927), Premiul I la Salonul Oficial de la București (1927) și Medalia de aur la Expoziția Universală de la Paris (1937).
dr. Ioan Angel Negrean
Antónia Csíkos, „Magnolii”
Csíkos Antónia s-a născut la Debrecen. A studiat la Academia de Arte Frumoase din Budapesta cu Deák-Ébner Lajos (1904/1905–1908/1909). Începând cu 1911 a venit în fiecare an la Baia Mare studiind cu Réti István. În 1922 s-a înscris în Asociaţia Pictorilor Băimăreni, iar în 1927 s-a căsătorit cu Krizsán János. Au activat împreună la Baia Mare până la moarte. După al Doilea Război Mondial s-a înscris în Uniunea Artiştilor Plastici din România. A fost distinsă cu ordinul Meritul Cultural Român, în 1972, precum și în 1977 și 1982.
Elevă şi mai apoi soţie a pictorului Janos Krizsan, pictoriţa Antonia Csikos a fost influenţată în plan artistic de către acesta. Peisajele sale dominate de verde sunt lipsite de stridenţe cromatice sau scheme compoziţionale greoaie.
Recunoaştem în tehnica sa acea fragmentare a tuşei cu rădăcini în impresionism, care a caracterizat, în mod evident, pictura dintr-o anumită perioadă a lui Károly Ferenczy, tehnică pe care o mai regăsim şi la Janos Krizsan sau la Mikola András.
Subiectele sale descriu natura în toate anotimpurile sale, dar cu predilecţie într-o anume perioadă a anului: primăvara (dealuri împădurite, luminişuri, străzi cu case şi copaci, castani înfloriţi sau magnolii, muşcate abia înflorite sau pe cale să înflorească). Sunt secvenţe de realitate preluate din proximitatea artistei, scene domestice de interior, peisaje de pe Valea Roşie sau de pe dealurile băimărene.
dr. Dorel Topan
-
- Tibor Boromisza, „Iluminare de primăvară”
-
- Janos Thorma, „Interior”
-
- Alexandru Șainelic, „Promenada mamelor”
Tibor Boromisza, „Iluminare de primăvară”
Tibor Boromisza s-a născut în localitatea Bácsalmás (Ungaria), în 8 martie1880 şi a trăit până în 8 ianuarie 1960, când a încetat din viaţă la Szentendre, lângă Budapesta.
Tânărul Boromisza a început prin a face studii militare pe care, însă, le-a întrerupt pentru că pictura l-a atras atât de mult încât a hotărât să se dedice studiilor academice de artă, pe care le-a început la Budapesta în cadrul Şcolii particulare conduse de Károly Ferenczky. Între anii 1904 şi 1906 şi-a continuat studiile la Baia Mare, unde şi-a desăvârşit educaţia artistică cu István Réti şi Béla I. Grünwald în cadrul Şcolii Libere de Pictură.
În 1905 a plecat la Paris unde a frecventat cursurile Academiei Colarossi şi a luat contact cu operele lui Cézanne, Gauguin şi Van Gogh. După revenirea din Paris a făcut o scurtă călătorie de studii la München.
Potrivit documentelor vremii, Tibor Boromisza şi-a stabilit reşedinţa la Baia Mare în 1904 şi a activat aici până în 1914. când fiind mobilizat în serviciul militar a fost obligat să părăsească Baia Mare.
În 1910 a obţinut, împreună cu soţia sa pictoriţa Mária Thorday, unul din cele două ateliere construite la Colonia Pictorilor, atelier pe care l-a păstrat până în 1919.
Pe lângă activitatea artistică Tibor Boromisza s-a manifestat şi în domeniul criticii de artă, între 1909-1914 publicând mai multe cronici şi articole în gazeta băimăreană Nagybányai Hirlap, unde îşi manifestă apartenenţa la idealurile avangardei artistice ce se manifesta activ în Europa începutului de secol XX.
După terminarea Primului Război Mondial, Tibor Boromisza şi-a stabilit reşedinţa în Ungaria, mai întâi la Budapesta, apoi la Kesztely şi în final la Szentendre, unde a contribuit la întemeierea unei noi colonii de pictură.
În timpul vieţii, creaţiile sale au fost expuse în principal în Budapesta, între 1907-1914 la importante expoziţii de grup ale exponenţilor mişcării avangardiste maghiare şi în Baia Mare între 1906-1914, la expoziţii de grup ale artiştilor băimăreni. Tot la Baia Mare, în 1913, Tibor Boromisza a prezentat o expoziţie personală.
dr. Ioan Angel Negrean
Janos Thorma, „Interior”
Complexitatea şi anvergura personalităţii lui János Thorma se poate distinge atât prin creaţia sa artistică cât şi prin rolul pe care l-a avut în anul 1896 ca unul dintre fondatorii coloniei de artişti de la Baia Mare, pentru ca apoi între anii 1902-1927 să devină principalul profesor al Asociaţiei Pictorilor de la Baia Mare. Din 1917 devine preşedintele acestei Asociaţii.
Şi-a început studiile de arte plastice la Şcoala de desen la Székely Bertalan, apoi în anii 1888-1890 le-a continuat la München sub îndrumarea lui Simon Hollósy la Academia Regală Bavareză de Artă. În anul 1891 şi între anii 1893-1895 a lucrat la Academia Julian la Paris. Pictura lui a pornit sub semnul naturalismului având ca model creaţia lui Bastien-Lepage, în prima perioadă de creaţie lăsându-se influenţat de idealurile clasicismului francez si inspirat de romantismul german în creaţii dedicate revoluţiei de la 1848-1849.
Cea de-a doua perioadă a creaţiei lui János Thorma este, în cea mai mare măsură, sintetiză a plein-air-ismului în formule plastice determinate de experienţa simbolismului gauguinian şi de experienţele secesioniste. Dacă în plan didactic devine tot mai implicat în dezvoltarea şcolii şi a mişcării artistice şi coloniei artistice, în planul creaţiei personale trece de la implicarea socială la o lume oarecum autosuficientă, ideală, dar foarte personală prin expresie plastică şi devotament personal sentimental.
Desenul sintetic, dar stăpânit în limitele unei virtuozităţi de tip clasicist, îl serveşte pentru a delimita suprafeţe de culoare care devin din ce în ce mai expresive prin dialogul pe care-l dezvoltă. Este vorba, de fapt, despre înţelegerea pe care artistul o are faţă de schimbările majore care au loc în arta acelor vremuri. János Thorma devine modern prin preocuparea pentru puterea de expresie a mijloacelor plastice: pată, linie, culoare.
dr. Dorel Topan
Alexandru Șainelic, „Promenada mamelor”
Lucrarea „Promenada mamelor” este relevantă pentru ceea ce am putea denumi stilul Alexandru Şainelic. Este, de fapt, maniera care-l particularizează pe artist în peisajul Centrului Artistic Baia Mare.
Alexandru Şainelic îşi elaborează compoziţiile pe o reţea de suprafeţe ale căror profunzimi tridimensionale sunt sugerate doar de către cromatica extrem de reţinută. Spaţiul său plastic este o reconstituire a realităţii, ca într-un puzzle. Descompunerea suprafeţelor se face la acesta prin asumarea şi aplicarea lecţiei cubiste, fără însă să-şi propună o prezentare simultană a tuturor suprafeţelor motivelor, precum la Picasso sau Braque.
Geometrizarea puternică a formelor, duce, în creaţia lui Şainelic, la o îndepărtare de redarea trăsăturilor în caracter a personajelor, niciodată, însă, neajungându-se la abstractizare, ci, mai degrabă, de cele mai multe ori, la personaje generice, la tipologii sociale.
Artistul reprezintă formele prin alăturări ale suprafeţelor (ca în tehnica vitraliului), motivele interacţionând optic între ele. Reconstituirea realităţii se face, de către spectator, mai degrabă prin apelul inconştient la memorie decât printr-o contemplare pasivă. Se recurge, astfel, mai degrabă la intelect decât la afect.
Temele preferate ale lui Alexandru Şainelic, sunt cele sociale şi istorice. Subiectele şi motivele sale se referă la categorii şi clase sociale, aşa cum artistul înţelege să le reprezinte într-o epocă în care comanda politică încerca cu obstinenţă să-şi impună directivele în creaţiile artistice ale vremii.
dr. Dorel Topan
Dan Băjenaru, „Peisaj băimărean”
Pictorul Dan Băjenaru s-a născut la Piteşti în 11 mai 1900 şi a trăit până în 25 mai 1988, când s-a stins din viață la Bucureşti. A făcut parte dintr-o familie cu înclinaţii artistice, tatăl său (Ion Băjenaru) fiind un tenor român din perioada de început a operei în România.
Formarea artistică a început-o la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, sub îndrumarea pictorilor G. D. Mirea şi Costin Petrescu. Din 1927 şi-a continuat studiile la Academia Julian şi Ranson din Paris, iar ca bursier al Ministerului Cultelor şi Artei, a studiat la Şcoala Română de la Fontenay aux Roses. Tot ca bursier a lucrat şi la Baia Mare, în verile anilor 1919, 1920, 1922, 1924, 1925 şi 1926.
Debutul artistic s-a petrecut la Paris, cu o expoziție personală în 1926. Tot aici, în 1927, a expus la Salonul de Toamnă şi în 1937 la Expoziţia Universală. În ţară a expus cu regularitate din 1929, la Salonul Oficial, iar în perioada 1930-1940 a participat la expoziţiile Tinerimii Artistice şi la cele organizate de Grupul Nostru.
De-a lungul carierei sale artistice, Dan Băjenaru a avut numeroase participări expoziţionale, atât în ţară cât şi în străinătate. În anul 1975 i s-a organizat o expoziţie retrospectivă la Bucureşti.
A obţinut mai multe premii la participările sale la Salonul Oficial, iar în 1937 a fost distins cu Medalia de argint la Expoziţia Universală de la Paris.
dr. Ioan Angel Negrean
Ilie Cămărășan, „Jocul găinii”
Viziunea plastică elaborată de Ilie Cămărășan și-a definit o identitate distinctă și distinsă prin cel puțin următoarele caracteristici: o vivacitate coloristică stenică de tip solar, elaborări componistice savante cu un impact metaforic puternic, claritate și eleganță formală, dublate de un inconfundabil simț al umorului, respectiv de o copleșitoare capacitate de ficționare narativă în registre cel mai adesea ludice. Lumea inventată în pictura artistului este una dinamică și vie, devotată spațiului și identității spirituale rurale românești, care pulsează de energii benefice. Fixată într-o zonă de interferare discretă a realului și a suprarealului, rostirile metaforice utiilizate de Ilie Cămărășan construiesc o perspectivă în care personalitatea artistului a dispus de acea nobilă și rară capacitate de a-și apropria și a „contopi” creativ lecțiile câtorva filoane estetice, printre care regăsim baladescul și ironismul arhaic românesc, decorativismul sintetist postgauguinian și ludicul chagallian.
dr. Tiberiu Alexa
Zoltan Bitay, „Dealul Florilor”
Artistul plastic băimărean Zoltán Bitay s-a născut în anul 1931 la Cermei, în judeţul Arad. Cunoscut astăzi ca pictor şi grafician, el şi-a realizat pregătirea artistică urmând, la Cluj, cursurile secţiei Pictură din cadrul Institutului de Arte Plastice «Ion Andreescu», pe care le-a absolvit în anul 1958, avându-i ca profesori şi mentori pe Tibor Kádár, Teodor Harşia şi Béla Nagy Abodi.
Imediat după absolvire s-a stabilit la Baia Mare, unde a şi debutat la Expoziţia Regională din 1958 a membrilor Filialei Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici din România. Zoltán Bitay s-a integrat rapid în mişcarea artistică băimăreană participând, apoi, cu regularitate aproape anuală, la expoziţiile oficiale anuale şi la cele de grup şi colective organizate de filiala băimăreană a U.A.P.R.
Pe lângă pictura de şevalet, artistul s-a preocupat în egală măsură de grafica de şevalet şi apoi de grafica publicitară, de arta decorativă şi de for public, făcând astfel dovada calităţilor sale de artist complex, capabil să treacă uşor de la o tehnică la alta. Sunt notabile lucrările artistice realizate de Zoltán Bitay în tehnicile mozaicului, a vitraliului, etc.
De-a lungul carierei sale artistice Zoltán Bitay a realizat numeroase expoziţii personale în ţară la: Baia Mare, Salonta, Târgu Secuiesc, Oradea şi în străinătate: Budapesta, Zebegény şi Kecskemét (Ungaria), Klagenfurt şi Unterwart (Austria). De asemenea a participat la numeroase expoziţii colective şi de grup în ţară la: Baia Mare, Bucureşti, Arad, Cluj-Napoca, Satu-Mare, Braşov, Constanţa şi Timişoara şi în străinătate: Barcelona (Spania), Szentendre, Budapesta, Gyula, Szolnok, Kecskemét şi Bugac (Ungaria), Stockholm şi Solna (Suedia). În ultima perioadă Zoltán Bitay a participat la numeroase tabere de creaţie în Ungaria şi Serbia.
Pentru întreaga activitate artistică, în anul 2012 lui Zoltán Bitay i s-a decernat premiul şi diploma Artistul Anului, conferite de Consiliul Local Baia Mare, Primăria Municipiului Baia Mare şi Filiala Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici din România.
dr. Ioan Angel Negrean
