Eugen Pascu, Peisaj la Baia Mare


Artist complex (pictor, sculptor, grafician), Eugen Pascu s-a născut în localitatea Zenta din Iugoslavia la 2 august 1895 şi apoi, după mai multe peregrinări prin oraşele transilvănene, se stabileşte în 1920 la Baia Mare, unde trăieşte până la stingerea sa din viaţă, în 5 septembrie 1948.

Începând din 1912, studiază la Şcoala Superioară de Artă Plastică din Budapesta, avându-i ca profesori pe cunoscuţii pictori Ferenczy Károly, Zemplényi Tivadar şi Réti István.

Peisaj la Baia Mare – Eugen Pascu

Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

Eugen Pascu cunoaşte la Budapesta mişcările de avangardă artistică „Ma” (Azi) şi „A Nyolcat” (Cei opt), unde a activat alături de braşoveanul Hans Mattis Teutsch şi timişoreanul Béla Uitz.

Încă din anul 1914 ia contact cu mediul artistic băimărean, participând la cursurile Şcolii libere de pictură, dar debutul se produce tot la Budapesta, în cadrul Salonului Oficial, în 1916.

Între 1920-1927 participă cu lucrări de sculptură, grafică şi pictură la expoziţii organizate la Baia Mare. Prima sa prezenţă semnificativă se consemnează în cadrul expoziţiei de sinteză transilvăneană din 1921 de la Cluj, a doua şi ultima, fiind tot la Cluj în 1930, an după care, bolnav fiind, n-a mai expus, dar a continuat să lucreze, mai ales în domeniul picturii de şevalet.

Deşi Eugen Pascu era un artist aplecat cu predilecţie asupra reprezentării motivului antropomorf pe care îl încărca de adânci şi diverse semnificaţii, găsim în creaţia artistului şi câteva peisaje care vin să întregească personalitatea sa artistică, pe de o parte, şi ansamblul creaţiei sale, pe de altă parte. Un astfel de exemplu este şi lucrarea Peisaj la Baia Mare, o mai nouă achiziţie a muzeului nostru, pe care v-o supunem atenţiei în continuare.

Lucrarea, realizată în tehnica ulei pe pânză, având dimensiuni moderate (50×65 cm), reprezintă cadrul natural al unui grup de case, probabil o mărginime, o periferie băimăreană, subiect predilect pentru o bună parte a pictorilor băimăreni.

Lucrarea lunii octombrie 2012

Compoziţia lucrării scoate în evidenţă trei registre dispuse orizontal unul peste celălalt. De jos în sus avem registrul terestru, reprezentat de o pajişte verde care ocupă mai puţin de o treime din suprafaţa tabloului şi care vrea să ne spună că pe verde s-a clădit societatea, că natura este temelia oricărui demers întreprins de om. Registrul imediat superior, dispus deasupra celui terestru este cel al construcţiilor şi al vegetaţiei aeriene. Deşi nu este cel mai întins ca suprafaţă, lui i se acordă importanţa majoră în compoziţia lucrării, pentru că aici, în acest registru avem concentrată aproape în întregime, frământarea energetică a lucrării. Structura frământată a acestui registru este dată, formal, de alternanţa geometriilor severe ale construcţiilor cu cele mai puţin rigide dar întortocheate, date de partea aeriană a arborilor, ambele organizate într-un ritm plastic dinamic, vioi, în care jocul diagonalelor este dominant. Această orchestraţie a formelor este susţinută, completată şi închegată de organizarea cromatică a acestui registru, care oferă spectacolul tensiunilor cromatice prin contrastele complementarelor roşu şi verde, dar şi frumuseţea armonizărilor acestor contrarii prin frumoase zone de pasaj acromatic şi o mulţime de  tente rupte, care pe lângă rolul de liant cromatic dau savoare picturală lucrării.

Cu siguranţă cel mai mare ca întindere este registrul superior, cel aerian, care este şi cel mai „uşor”, liniştitor, diafan, rezolvat cromatic prin treceri subtile de la griuri de roz la griuri de albastru, prin care pictorul scoate în evidenţă spectacolul cromatic din primele două registre şi parcă ne transmite sentimentul că toată această frământare terestră, în care fiecare dintre noi îşi găseşte locul, se petrece sub imensitatea, liniştita şi protectoarea cupolă a cerului.

Şi tocmai pentru că nu demult am lăsat în urmă căldura verii, îndemnăm publicul iubitor de frumos să vină, să vadă şi să se încălzească, de la căldura pe care ne-o transmite aceast minunat peisaj ce poartă semnătura Eugen Pascu.

 dr. Ioan Angel Negrean,

muzeograf

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: