Un tablou…


Premiul I la concursul de eseuri „Amintiri dintr-un tablou” ediţia a VII-a, anul şcolar 2013/2014:

Rus Irina Mihaela

Rus Irina Mihaela
clasa a IX-a G
Colegiul Naţional „Gheorghe Şincai” Baia Mare

Un tablou…

Fără vreo introducere pompoasă şi sofisticată, am de gând, să trec la subiect. M-am gândit, să mă simt şi eu, doar pentru câteva ore mare critic literar, şi implicit critic de arte plastice. Probabil va suna ciudat, dar tabloul pe care l-am ales, nu aveai cum să nu îl observi în galerie. Frumos, frumuşel stătea cuminţel la capătul „tunelului cultural”, aşteptându-mă pe mine – bineînţeles – mai exact în ultima încăpere a circuitului, poziţionat pe centru, în aşa fel încât, numai dacă aveai „ochelari de cal” nu îl puteai vedea (deşi, probabil au fost inşi care în ciuda mărimii sale „liliputane” au trecut peste el fără să îl observe, fascinaţi de alte opere mai „filozofice” şi „abstracte”).

Ca să nu vă ţin în suspans, tabloul pe care l-am ales se numeşte: „Maternitate” de Nicolae Apostol. Acest Domn, pe numele său mic Nicolae s-a născut într-o mică localitate denumită Borza din judeţul Buzău pe data de 16 iunie 1939. După ce a absolvit  „Institutul Nicolae Grigorescu”  din Bucureşti, a fost, „vrăjit” de frumosul nostru orăşel Baia Mare, după cum spune: „În Maramureş am venit pentru că m-a încântat şi mă încântă ca peisaj, ca oameni, ca tot” luând decizia de a se stabilii. Însă pentru arta sa, el a călătorit mult din Franţa până în Japonia.

Pentru a considera pertinente argumentele pe care le voi aduce, consider că ar trebui, să aflaţi despre una din pasiunile sale, care evident, se reflectă şi în arta sa: „Am studiat miturile eresurile şi ritualurile sacre. Acolo am găsit urme parfumuri ale trecutelor mituri şi ritualuri, o atmosferă tipică, pe care o percep cu al nu ştiu câtelea simţ”.

Într-un final, am ajuns şi la tabloul pe care eu, l-am ales. Pe plăcuţa mititică şi aurie scrie: „Nicolae Apostol, Maternitate, 1972”. Să vă spun drept, prima dată m-au atras culorile vibrante şi claritatea suprafeţei de lucru. Pe urmă, am descoperit că prin acele detalii discrete, dar paradoxal în acelaşi timp, destul de evidente pentru un ochi format, pictorul a vrut să îşi expună teza sa despre ce înseamnă Maternitatea, bineînţeles din punctul său de vedere.

Prima mea impresie, a fost că este o Icoană Bizantină prezentată într-o manieră suprarealistă, sau mai plastic, precum a grăit un coleg al meu, citez: „o mamă care ţine un copil în braţe în bătaia soarelui”.

Deoarece nu stau tare bine cu logica, am de gând să îmi expun concluzia înaintea premiselor. În opinia mea pictorul a vrut să ilustreze dragostea maternă, ca fapt divin.

De ce? Simplu veţi afla în paragraful următor:

Să începem cu compoziţia cromatică. Culorile predominante pe care artistul le-a ales sunt albastrul şi galbenul auriu. Auriul şi albastrul sunt două culori „divine”. Albastrul este o culoare rece, calmă, care stimulează creativitatea şi mai presus de toate, este culoarea astrului, locul divinităţilor. Auriul reprezintă perfecţiunea spirituală, de aceea este întâlnit în aureola sfinţilor şi implicit în această lucrare care ilustrează, sub o altă formă, cea mai pură dragoste din lume: Iubirea Fecioarei Maria pentru fiul ei Iisus Hristos.

După cum am amintit mai sus, poziţia corporală a mamei şi a copilului este asemănătoare cu cea a Născătoarei şi Mântuitorului Nostru.

Apostol Maternitate 1972Nicolae Apostol – Maternitate
Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

Mama posedă o figură de sfinx cu trăsături reci, inexpresive dar delicate. Privirea sa este îndreptată către pruncul ei. Braţele mari care învăluie copilul şi palmele lungi, încăpătoare ne induc idea de protecţie crescută. Verticalitatea poziţiei oferă impresia de persoană onestă şi corectă, picioarele metamorfozate sub forma unui scaun oferă stabilitate, corectitudine, încrederea pe care copilul ar trebui să i-o atribuie. Un indiciu despre opinia pictorului asupra „imaginii” mamei este verigheta amplasată pe mâna dreaptă, sugerând faptul că o mamă adevărată trebuie să fie o femeie cu moravuri bune.

Veşmintele sale cuminţi într-un stil bizantin, culoarea aurie predominantă şi aureola care îi înconjoară capul (raţiunea) confirmă părerea mea despre personalitatea mamei, pură şi sfântă.

În ce priveşte copilul nu putem stabili dacă este fată sau băiat deoarece trăsăturile sunt asexuate. Ele par angelice, clasice precum ale mamei. Veşmântul este aproape identic cu al mamei (în acest mod se ilustrează proverbul: Aşchia nu sare departe de trunchi), progenitura având o privire cercetătoare şi curioasă. Copilul este neastâmpărat deoarece încearcă să iasă din braţele protective ale mamei, atras de nou, dar şi de pericole pe care în ciuda faptului că „le vede” în faţa ochilor, le ignoră (copilul îşi îndreaptă privirea către sabia poziţionată în dreapta imaginii, înfiptă într-un cuib plin cu ouă). Ouăle în număr de cinci (reprezintă numărul omului) simbolizează începutul maturizării, care va fi  „străpuns” de nenumăratele provocări şi ispite ale vieţii (sabia). Totuşi frunzele asemănătoare cu forma mâinilor mamei, vor încerca să protejeze „ouăle” dar încercarea va fi eşuată, dacă „ouăle” nu se vor „mişca din cuib” sau în cel mai bun caz vor „ecloza”. De asemenea în josul cuibului se observă o urmă lăsată de mamă: O pană care îl/o va putea călăuzi sau nu.

Ar mai fi multe detalii de care m-aş putea lega precum: Podeaua alcătuită din gresii sub formă de pătrate, prezenţa insistentă a elementelor în număr de şase şi  multipli ai săi, separarea mamei printr-un zid semidescoperit (sugerând o uşoară izolare faţă de lumea exterioară – doar cât să o observe în timp ce îşi creşte pruncul -) sau stilul blocului, pictat într-o manieră ce aduce cu celebrele castele de pe valea Loarei.

Ca să spun într-o ordine logică povestea, ea sună cam aşa: Mama, ilustrată de Nicolae Apostol, este o femeie pură şi sfântă prin simplitatea ei. Ea are foarte mare grijă de pruncul ei, până în momentul în care atât copilul cât şi distinsa mamă realizează că năzdrăvanul sau năzdrăvana, ar trebui să îşi cam ia zborul. Totuşi o „pană” mică şi nesemnificativă sau măcar nişte „frunze” mari, protectoare vor sta cu el/ea indiferent de vârstă.

 

One Response to Un tablou…

  1. admin spune:

    Reblogged this on fata noptii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: