Comunicat de presă


Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

vă invită la

Vernisajul expoziției personale de pictură

Dorel Petrehuș

« CRIPTOMORFEME CU ANTROPOSEMNE »

Joi, 30 martie 2017, ora 15,00

în sala de expoziții temporare a Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare».

afis Petrehus.jpg

Expoziția poate fi vizitată până la sfârșitul lunii aprilie, la sediul muzeului,

pe str. 1 Mai, nr.8, de marți până duminică, între orele 10.00 și 16,30

 

 

 

 

dr. Ioan Angel NEGREAN,                                                                                  drd. Oana ENĂȘEL,

Coordonator Compartiment Programe Educaționale,                                   Referent de specialitate

Marketing și Promovarea Produselor Culturale

Anunțuri

Expoziția aniversară „Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» 2006 – 2016 – Un deceniu de muzeu de artă independent la Baia Mare”


Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» prezintă publicului expoziția aniversară “Un deceniu de muzeu de artă independent la Baia Mare”. Expoziția marchează împlinirea, în octombrie 2016, a zece ani de funcționare a instituției muzeale cu buget propriu, sub patronatul Consiliului Județean Maramureș.

Vizitatorii sunt poftiți în atmosfera Centrului Artistic, aceștia regăsind pe simeze o mică parte din fondul documentar al muzeului. Evidențelor istorice li se adaugă “arta publicitară” care a însoțit “arta expozițională” pe parcursul ultimilor zece ani.

 

expozitieaniversaramjacabm

Expoziția evocă – la fel ca specificul muzeului – fenomenul «Centrul Artistic Baia Mare», însă are ca principal deziderat evidențierea dezvoltării dinamice, chiar spectaculoase, a instituției muzeale pe parcursul funcționării sale independente.

Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» este principalul muzeu românesc de artă care a investit substanțial și sistematic în dezvoltarea patrimoniului, situându-se astfel între primele trei locuri la nivel național la capitolele care generează specificitatea instituției muzeale: politica de achiziții, respectiv politica de restaurare a patrimoniului. Pornind de la aproximativ 3.300 de piese în 2006, instituția a achiziționat 3.419 elemente de patrimoniu, dublând numărul inițial al operelor de arta plastică (608 piese). O parte semnificativă a elementelor de fond documentar provin din transferul arhivei istorice a Uniunii Artiștilor Plastici, iar direcțiile dezvoltării viitoare se îndreaptă spre atragerea sub formă digitizată a documentelor referitoare la fenomenul cultural-artistic specific, de la Galeria Națională Budapesta precum și de la Arhivele Statului.

Performanțele privind cifrele de vizitare înregistrează de asemena un trend ascendent, reușind în 2012 să depășească pragul minimal de vizitatori impus de Uniunea Europeană pentru muzeele de acest calibru. Conform celui mai recent raport managerial, muzeul nostru a înregistrat o medie de 19.890 vizitatori /an, adică un număr de două ori mai mare decât populația reală a Băii Mari, iar pe termen lung își propune stabilizarea la nivelul de 20.000 vizitatori/an. De asemenea, muzeul a înregistrat o media anuală de 13 expoziții organizate.

În acest moment aniversar putem deja să vorbim de o istorie a Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», istorie care se țese cu continuitatea fenomenului cultural Centrul Artistic. Expoziția poate fi vizitată la sediul muzeului, pe str. 1 Mai nr.8, până pe 26 martie 2017, conform orarului obișnuit de vizitare.

Mai multe imagini din expoziție și de la vernisaj găsiți aici.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

 

Comunicat de presă


Cu ocazia zilei de 8 Martie – Ziua Internațională a Femeii,

Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

oferă intrare gratuită doamnelor și domnișoarelor care îi trec pragul.

Programul de vizitare este între 10,00 – 16,30.

010-dan-bajenaru-primavara-la-baia-mare

Dan Băjenaru, „Primăvară la Baia Mare” 

 

dr. Ioan Angel Negrean,
Şef Compartiment Programe, Marketing şi Promovarea Produselor Muzeale
drd. Oana Enășel

Comunicat de Presă


Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

anunță

deschiderea pentru public începând cu data de 8 Martie 2017,

conform orarului de vizitare 10,00 – 16,30, de marți până duminică.

Muzeul propune vizitatorilor expoziția permanentă

CENTRUL ARTISTIC BAIA MARE – REPERE EUROPENE ÎNTRE TRADIȚII ȘI INOVAȚII

 și expoziția temporară,

MUZEUL JUDEȚEAN DE ARTĂ «CENTRUL ARTISTIC BAIA MARE» 2006-2016

Un deceniu de muzeu de artă independent la Baia Mare.

 

Prețul biletelor este de 7 lei pentru adulți și 3 lei pentru elevi/studenți.

Va așteptăm!

 

 

dr. Ioan Angel Negrean,                                                                                                                                                                               
Şef Compartiment Programe, Marketing                                                                                                                              
şi Promovarea Produselor Muzeale
drd. Oana Enășel

Muzeul de artă și peizanul relativ


Unii, atunci cînd ajung, pentru prima dată, într-un oraș (sau sat) dau năvală în muzeele din orașul ăsta. Alții, cum sînt eu, dau năvală în … dau năvală. Totuși, dacă se întîmplă să mă împiedic în fața porții unui muzeu și mă lovesc cu capul de ea, intru ca să cer socoteală pentru indiferent ce. Odată intrat, îl vizitez, ca să se învețe minte și să nu mă mai vrea pe acolo (sigur, sînt și muzee încăpățînate, care-și pun porțile în fața capului meu ca să mă lovesc mai des). Muzeul de Artă din Baia Mare (are o denumire mai lungă, dar e plictisitoare și mie mi-e lene) e unul dintre cele încăpățînate.

Ca să pricepeți, trebuie să știți că nu sînt un inițiat în ale artelor plastice, așa că e greu să mă pocnească epifaniile mistice în fața unui tablou sau a unei sculpturi. E chiar mai nasol cînd e vorba de artă conteporană. Una peste alta, mă uit la un tablou ca vițelul, iar, dacă e artă abstractă sau contemporană, nu sînt sigur dacă tremură sau tresaltă neuronul esteticii. Hai, că vă săturai cu introducerea :).

Muzeul pe care-l pomenii s-a-ntîmplat să se întîlnească cu mine de cîteva ori. O dată am fost cu kinderii (și nevasta) pe lîngă mine, o dată am fost singur. Cum e muzeul ăsta? Păiiii, e mult. Adică nu e mult ca spațiu. E mult ca ce-i în el. Prima impresie a fost de aglomerație. N-am claustrofobie și nici teamă de mulțimi, dar parcă tablourile expuse săreau să mă-nghesuie. Spațiul elegant e plin-ochi cu tablouri. Am mai văzut ceva mai cumplit în Londra: acolo erau tablouri puse în straturi, pe pereți (serios, în pereți era realizat un sistem cu uși, care adăposteau trei straturi de tablouri). Tablourile din muzeul băimărean prezintă creațiile unor pictori care au avut de-a face cu orașul (ori l-au pictat, ori au stat sau au studiat în el). Expunerea este epocală (adică, organizat pe epoci), după cîte am înțeles de pe plăcuțele cu numele artiștilor, anul realizării și denumire). Mai este și o organizare pe găști de artiști, ca să arate cît de jmecher era un guru sau altul. Fiindcă n-am inițiere în artă, mă uit la un tablou cam cu se uită un primitiv la niște mărgele de sticlă. Asta înseamnă că nu identific stiluri, școli sau epoci din istoria artei.

Ce-i cool la muzeul ăsta, e că îl plimbi repede, clădirea care-l găzduiește fiindcă mai mult mică decît mare. În felul ăsta, te poți duce cu plodul în vizită la muzeu fără teama că ți-ar obosi progenitura care nu te lasă să te bucuri de fiorii artei. Multe din lucrări sînt mai mult decît frumoase, sînt fabuloase. Dacă ar fi niște scaune sau canapeluțe sau ceva, ai putea să stai să privește cîte un tablou. Fiindcă nu sînt din astea, poți să stai, dar vei sta puțin, fiindcă obosești stînd în picioare.

Încăperile au tavane și sobe de teracotă pur și simplu excepționale. Recunosc, cu umilință, că am admirat unele sobe chiar la fel de mult cum am admirat unele dintre tablouri. Fiindcă muzeul e de artă, n-am jignit tablourile, ba chiar le-am privit sufucient de mult pentru ca sobele și tavanele să nu capete aere de superioritate. Vă spusăi că sînt multe tablouri?! Nu contează: sînt multe tablouri.

Muzeul are o curte interioară cochetă, dar total neglijată. Dacă ar fi după mintea mea relativă, ar fi plăcut să existe posibilitatea unui suc sau al unei cafele, cît stai să te hodinești și să reintri pentru a primi o lucrare, pe care n-ai putut-o admira suficient fiindcă, în interior, nu sînt nici măcar niște bureți, ca să te așezi pe podea. De fapt, și dacă ar fi bureți, taburete sau canapele, înghesuiala e așa de mare, încît n-ai avea loc să șezi. Există și posibilitatea cumpărării de suveniruri. Nu am cumpărat fiindcă mi se par banale obiecte cu poze ale unor tablouri: căni, magneți și alte astfel de prostioare pe care să le aveți și acasă. Ca și în alte muzee, e un fel de deflație de idei diverse și noi. Poate că ar fi frumos ca muzeul de artă să genereze și sufiente paramuzeale (de exemplu….. nu vă spun ce idei am, fiindcă ideile bune sînt scumpe). Ce este interesant la capitolul suveniruri, sînt niște reproduceri (fotografii tipărite pe canvas) ale unor picturi reprezentative din colecțiile muzeului. Chiar dacă unora poate să li se pară o abordare la limita indecenței, cred că este o alternativă de compromis rezonabilă pentru mult mai banalele postere.

Iluminatul e decent și reușește să individualizeze tablourile în larma discurcursului expozițional. Norocul meu că încăperile sînt înalte, așa că am putut ignora corpurile de iluminat voluminoase. În unele săli, cromatica pereților este în tonuri întunecate, iar lumina concentrată permite o atenție dedicată. În alte încăperi, cromatica este mai luminoasă, iar combinația de iluminat local și iluminat ambiental creează senzația unui volum care, altfel, lipsește.

Mi-a plăcut foarte mult că m-am putut apropia de pînze ca să observ unele detalii. Mărturisesc că mă enervează expozițiile care înșiră zeci de metri de parîmă roșie la un metru în fața picturilor. La o adică, un strănut care să împrăștie muci pe un tablou e mai probabil în filmele cu Mr. Bean decît în realitate. Chiar îmi place să observ urmele de pensulă sau de spatulă, iar acest muzeu oferă această posibilitate.

Dacă nu știați, Baia Mare are și o Colonie a artiștilor. Muzeul expune operelor coloniștilor care au hălăduit în Colonie. În muzeul ăsta am auzit de colonizări făcute de artiști (un fel de exprimare sinonimă pentru taberele de creație). M-a amuzat exprimarea, fiindcă îmi imaginez artiștii și creațiile lor ca un fel de boală care colonizează organismul social.

Ați putea crede că sînt expuse doar lucrări ale unor artiști români. Ei bine, nu! O să puteți vedea și unguri și ceva spanioli și ceva evrei sau ruși sau alte nații, reprezentate de rătăciți prin orașul cu Rîul Doamnei. Ce este interesant (dintr-un punct de vedere) este că sînt prezentate și lucrări realizate în perioade de răzbel sau posesiune administrativ-statală ciudată (cum este perioada Dictatului de la Viena). Vă spusăi de colonizarea artistico-virală. Se pare că la Baia Mare infectarea cu artă n-a putut fi vindecată nici de război.

Una peste alta, este un muzeu care poate fi digerat și de peizani fără educație artistică (așa cum sînt eu), dar și de persoane mult mai titrate. Dacă unele muzee de artă te pot complexa prin dimensiuni sau prin expuneri pretențioase sau elitiste, aici înghesuiala de picturi oferă un fel de sentiment de intimitate și de familiaritate.

Nu se știe cum și cînd ajungeți în Baia Mare. Ori vă duceți direct la muzeul ăsta, ori îl lasați pentru coada vizitării orașului, dar nu-l uitați. Nici măcar nu aveți scuza dificultății identificării clădirii, fiindcă există indicatoare suficent de dense și de vizibile. Dacă nu-l vizitați înseamnă că nu vă place frumosul în forma sublimată a picturii. Am zis!

Ionică Pîrvu,

Sursa articolului: http://io68.blogspot.ro/search/label/Serioase 

%d blogeri au apreciat asta: