Graficianul Bartha Arpád – Interviu (video)


Seria Interviuri, Episodul 1 – Bartha Arpád

 

Domnul Bartha Arpad, grafician, profesor și directorul Muzeului de Artă Brașov prezintă la Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» expoziția temporară Retrovizor. Expoziția este deschisă în sala de expoziții temporare a muzeului, în perioada 12 iulie – 6 august 2018, și poate fi vizitată de marți până duminică, între orele 10,00 și 17,00. Am profitat de acest prilej pentru a sta puțin de vorbă cu domnia sa.

Interviu Bartha Arpad from Muzeul de Artă Baia Mare on Vimeo.

Domnule Bartha, care este relația Dumneavoastră cu Centrul Artistic Baia Mare?

Relația mea cu «Centrul Artistic Baia Mare» este, pot să spun, foarte veche: din anii ’80, mai precis din 1984 când s-a organizat aici o expoziție foarte mare intitulatată “Oglinda” la care am fost participant direct. Asta înseamnă că am avut în expoziția colectivă mai multe lucrări. Pe urmă, dacă vezi orașul Baia Mare, îți rămâne în inimă. Lucrul acesta se dovedește și prin faptul că în 2010, când am avut o perioadă când făceam și pictură, am făcut o lucrare special pentru Baia Mare. Titlul este chiar “Amintiri Băimărene” și am donat-o muzeului. Îmi face plăcere să regăsesc această lucrare, care este inclusă și în expoziția Retrovizor.

Colaborarea cu Centrul Artistic Baia Mare este permanentă, nu doar ca artist. Există si o bună colaborare inter-muzeală. Noi, cele două muzee – Muzeul de Artă Brașov și Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» – facem niste expoziții comune, ne împrumutăm lucrări, ceea ce este un avantaj și este destul de rar în ultimul timp. După expoziția pe care o vedem acum, Retrovizor, o să umeze expoziția Hans Mattis Teutsch, pe care o aducem de la Viena direct la Baia Mare.

 

Cum vă raportați Dumneavoastră prin creația Dumneavoastră la așa numita “generație optzecistă” și care credeți că a fost impactul acestei generații asupra culturii din România în general?

Într-un fel pot să spun că sunt mândru să fac parte din această generație, dar pe de altă parte știm cu toții că a fost cea mai aspră perioadă pentru creație și pentru a expune lucrări. Erau timpuri foarte grele. Dar poate chiar de-asta creația a făcut un salt înspre modernism, spre avangardism. Mulți studenți de la Cluj, de exemplu, și-au format un trend, să spunem așa, special.  Cei din București (pentru că pe vremea aceea existau doar aceste două centre) aveau un alt trend. Lupta aceasta intre două centre mari a dus la niște rezultate în ziua de astăzi – când am depășit nu doar mileniul, ci și conceptul de modernism. Descoperim lupta asta internă, mai mult a artistului, lupta asta sufletească care se reflectă mai mult în lucrări, chiar dacă este mai concret reprezentată sau mai mult spre abstract. Dar cam asta s-a încercat în anii ‘80. Știm foarte bine că totul intra foarte greu in țară. Informația circula diferit față de astăzi. Dacă îi spui unui tânăr de astăzi cum ne luptam pentru o singură revistă de grafică de exemplu, nu crede. Ei au impresia că totul a fost cum este acum. De multe ori artistul a rămas ori în grupuri mici, ori singur.

 

Am văzut că aveți mii de opere, pe care le-ați expus peste tot în lume: în Europa, în Canada, în Statele Unite ale Americii. Care este relația Dumneavoastră cu operele de artă? Vă despărțiți greu de ele, le păstrați? Aveți vreuna preferată?

Graficianul are un avantaj: când face tiraj, poate trage mai multe serii. De vânzare vorbim mai greu. Și in anii ‘80 la fel ca acum, vânzările se fac după diferite criterii. Artistul, dacă nu are un curator, un manager care se pricepe la vânzare, vinde mai greu. Creația pentru mine nu a fost niciodată “materială” a fost spirituală. Astfel lucrările pe care le-am adus eu aici la Baia Mare sunt reunite sub denumirea Retrovizor.La 65 de ani iți permiți să te uiți în spate și descoperi că după 45 de ani de creație, să zicem, mai serioasă, că am perioade. Dar pot să demonstrez că toate perioadele astea sunt gândite în niște serii. Spre exemplu am o perioadă în ac rece, care se face destul de rar. E o tehnică uitată pentru că este foarte grea. Gravezi direct pe placă, nu poți să greșești, trebuie să vezi totul invers, sunt niște reguli pe care nu le poți învăța dintr-o dată, e nevoie de mai mulți ani de studiu si de încercări ca să rezolvi un ac rece. Am inceput prin anii ‘90 si câteodată ma reîntorc la tehnica și la epoca respectivă.

Apoi este o serie în care am încercat diferite tehnici și bineînțeles culoarea: cerneala tipografică colorată. Îmi plăcea seria nemaipomenit, dar era foarte scump și atunci am ales să le fac mult mai rar decât gravurile alb-negru. Am încercat mai multe tehnici diferite, iar apoi a venit cavalcada asta cu computerul. Am o serie in care prelucrez niște desene prin computer și, bineînțeles, le transpun și în material tipografic.

O amprentă personală este decupajul, care atrage atenția multora. Sunt niște lucrări din care decupez, iar lucrările sunt expuse – pot să spun – cu niste găuri care, după părerea mea ajută tema. Este mai mult decât un joc de forme, este vorba de a depăși și de a ajuta ideea concepțională care a apărut în prima fază.

Pot să spun că din copilărie fac fotografie. Am adus o serie de imagini, cateva dintre care sunt prelucrate. De ce spun că sunt prelucrate: nu fac și nici nu încerc să fac fotografie artistică. Vreau să fac o fotografie combinată cu grafica si cu ideea, iar decupajul de multe ori apare și acolo.

În ultimii trei ani am reușit să fac peste două sute de lucrări care sunt concepute pe linie. Și cam asta este expus aici, la Baia Mare: din fiecare serie câte un pic, dar mie mi se pare destul de unitar. O să vedem ce spun cei care văd expoziția. Pot să vadă atât începuturile, cât și lucrări făcute chiar acum o lună.

 

Cum gasiti timp să faceți atâtea? Pe lângă toată partea aceasta de creație artistică sunteți și profesor, sunteți și directorul muzeului de artă. Cum găsiți timpul și ce vă place cel mai mult?

Mulțumesc de întrebare. O să răspund foarte simplu. Prin a organiza timpul personal. Dar în altă ordine de idei sunt priorități. De multe ori timpul de atelier il petrec la muzeu. Acesta este adevarul: nu poți sa ai o funcție și să nu iți îndeplinești îndatoririle. Eu, de exemplu, cât erau mici cei doi copii ai mei, lucram noaptea. După culcare mergeam la atelier, lucram, iar apoi dimineața eu eram primul care trezea pe toata lumea. Asta era o soluție și în tinerețe merge. Mai târziu nu mai merge să lucrez noaptea și atunci inainte de masă fac muzeu, dupămasă profesorat și seara pana la 21,00 – 22,00 fac artă și norocul meu e că familia ințelege, iar asta e ceva foarte important. Eu sunt foarte mândru de familie, iar susținerea lor este foarte importantă. Mi-ar fi plăcut să vină și ei cu mine la Baia Mare, dar acum suntem fiecare cu serviciul lui – fiica mea e în China, fiul meu la Bucuresti – și aceasta fiind o ințelegere inter-muzeală am onorat invitația și sper ca expoziția să fie pe placul publicului.  

Interviu acordat de graficianul Bartha Arpad reprezentanților Compartimentului de Programe Educaționale, Marketing și Promovarea produselor culturale din cadrul Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» la prezentarea publică a expoziției temporare Retrovizor, 12 iulie 2018.

Reclame

Despre Oana Enășel
Referent de specialitate, Compartiment Programe, Marketing și Promovarea Produselor Culturale Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» muzartbm@yahoo.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: