The Women


Premiul I la concursul de eseuri „Amintiri dintr-un tablou” ediţia a VIII-a, anul şcolar 2014/2015:

Andreicuţ Mădălina-Ioana
Colegiul Naţional „Gheorghe Şincai” Baia Mare

070 Leonhard Kober - Femeie

Am sorbit cu infinită plăcere din cupa pe care divinitatea mi-a întins-o. Am simţit gustul parfumat al unei arte desăvârşite, iar gânduri, unele ascunse, altele risipite într-un suflet de copil, impresii lăsate de oameni de-a lungul timpului, toate m-au îndemnat să mai privesc odată! Aşa am descoperit o uşă întredeschisă pentru cei ce vor fi curioşi să o deschidă.

Ştiam că mă aşteaptă un drum lung. Nu pot să-l consider obositor, fiindcă mi-a plăcut dintotdeauna să călătoresc. Noutatea m-a animat veşnic, mi-a trezit fiinţa. Aşa că mi-am aţintit privirea către cel mai expresiv tablou, ce mi-a atras atenţia. Înconjurată de colegi al căror trăncănit de paşi mă întovărăşea ca o certitudine că încă nu sunt singură, vedeam doar… o femeie. Cu paşi repezi am deschis misterioasa uşă ce mi s-a arătat şi imaginaţia m-a dus dincolo de plăcerile  zilnice, dincolo de sunetele oraşului şi de chicoteli, într-un colţ ascuns, unde doar cele mai simple, profunde şi pure gânduri îşi au locul.

Am simţit amprenta puternică a romantismului şi a realismului, lăsate în urmă spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi înlocuite cu un nesperat impresionism; tot acest amalgam de curente, era concentrat într-un detaliu minor: ochii unei femei îndurerate.

Femeia face lumea. Ea e suverană: nimic nu se face decât prin ea şi pentru ea. Este un motiv ce a inspirat mii de picturi.

De ce „Femeia”?  Dintotdeauna am preferat culorile vii, peisajele interesante, unde printre nuanţele de verde poţi întrezări un petec de apă, o potecă, entuziasmul celui ce a pictat. Însă consider că acest tablou este special. Leonhard Kober mi-a trezit interesul într-un mod unicat. Mi-a izbit sufletul violent şi m-a purtat prin cele mai întunecate gânduri. Mi-a pus întrebări fără a-mi cere răspunsuri şi mi-a oferit  răspunsuri fără a-mi ştii întrebările.  Trăind într-o perioadă dificilă, Leonhard Kober (1876-1931) a desăvârşit în anul 1899 una dintre cele mai profunde capodopere ale sale:„ Femeia”. Pictura pe pânză, în ulei, 65,3×50 cm., expusă la Muzeul Judeţean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare”, mi-a prezentat războiul, „acel rău necesar şi inevitabil”, ce în cele din urmă şi-a găsit în artă o permanentă reflectare; însă aici nu vorbesc de marile tancuri, de gerul Rusiei şi de strigătele soldaţilor îndureraţi, de războiul ce a umplut mii şi milioane de pagini, ci de acel război ce a făcut şi face parte, din păcate, din însăşi esenţa fiinţei noastre .

Folosind culori limitate, Kober mi-a oferit tot ce avea el mai cumplit, mai absurd, mai eroic, mai abject, mai omenesc, mai crud  şi mai grotesc; s-a năpustit asupra mea şi m-a smuls din fotoliul în care mă instalasem, şi chiar după zile întregi, m-a făcut să-mi aduc aminte de femeia din tablou, purtându-mă într-un dement vârtej de sentimente: tristeţe, disperare, speranţă.

Culoarea predominantă, maroul, culoare a pădurii şi a pământului (pădurea fiind şi mediul în care pictorul surprind femeia), preferată de bărbaţi în general, creează o atmosferă neutră, alternarea nuanţelor însă denotând tristeţea femeii, portretul fiind oglinda sufletului artistului.

Albul murdar, predominant în partea inferioară a tabloului, denotă răcirea de cele lumeşti ce a cuprins femeia, lucru confirmat şi din privirea sa: pierdută, rece, terestră. Având efecte de expansivitate şi robusteţe, albul exprimă pacea. Această femeie e tristă, însă s-a resemnat cu viaţa sa. A încetat să lupte cu morile de vânt. În contradictoriu, maroul creează o tensiune nebănuită. Imaginea este împărţită în zone de lumină (jos) şi întuneric (sus, clar-obscur).

Cu haine ponosite, părul prins la ceafă, spatele drept însă privirea aţintită spre pământ, Kober ne prezintă o femeie trecută prin viaţă. Ridurile, obrajii obosiţi, reflectă traiul greu ce l-a avut, goliciunea unui suflet şi a unui destin neîmplinit, condamnat la moarte.

Nu pot spune cu certitudine sau să aşez pe foaie gândurile ce m-au cuprins privind încontinuu această femeie, însă pot afirma cu tărie că am simţit singurătatea ei, o singurătate ce aparţine autorului. Cu suflet expus, a reuşit prin simplitate să mă captiveze şi să-mi ofere în acea clipă de răgaz, linişte şi fericire, alături de o dulce nostalgie. Nostalgia unei zile ploioase de toamnă, aş putea spune.

Demenţa liniilor neîngrijit trase, fără o anumită exactitate, dar de o claritate ce uluieşte ochiul privitorului, lipsa culorilor primare cât şi a celor complementare, prezenţa nuanţelor de maro, o culoare compusă din două culori (roşu şi galben) şi negru, alături de alb, sunt înjunghiate de conturul negru a copacilor şi de umbrele puternic definite ale hainei ce cade grea pe umerii femeii. Haina ce o împovărează poate prezenta gândurile acesteia, neputinţa. Elementele uşor conturate ale feţei îi definesc caracterul puternic înăbuşit de greutăţi, sufletul bun rămas fără speranţă. Combinaţia negru-maro oferă tabloului senzaţia de vechi, bătrânicios. Pentru o clipă, m-am întrebat: Cine o fi? Mama? Bunica? Soţia?

Nu am primit răspuns, însă prin ea am putut auzi strigătul de disperare al pictorului, am simţit singurătatea din sufletul său şi am cunoscut o altă latură a omenirii: moartea, conturată de maroul pământului şi de negru, reprezentând un întuneric nesfârşit. Iar albul? Albul e pentru cei ce îi lăsăm în urmă, mica dâră de speranţă a unor suflete îndurerate.

Aruncând o ultimă privire, am simţit o notă uşoară de cinism, curaj şi disperare prefăcute într-o magmă incandescentă, o magmă ce în monstruoasa ei revărsare, carbonizează totul: vieţi, speranţe, năzuinţe.

Un tablou…


Premiul I la concursul de eseuri „Amintiri dintr-un tablou” ediţia a VII-a, anul şcolar 2013/2014:

Rus Irina Mihaela

Rus Irina Mihaela
clasa a IX-a G
Colegiul Naţional „Gheorghe Şincai” Baia Mare

Un tablou…

Fără vreo introducere pompoasă şi sofisticată, am de gând, să trec la subiect. M-am gândit, să mă simt şi eu, doar pentru câteva ore mare critic literar, şi implicit critic de arte plastice. Probabil va suna ciudat, dar tabloul pe care l-am ales, nu aveai cum să nu îl observi în galerie. Frumos, frumuşel stătea cuminţel la capătul „tunelului cultural”, aşteptându-mă pe mine – bineînţeles – mai exact în ultima încăpere a circuitului, poziţionat pe centru, în aşa fel încât, numai dacă aveai „ochelari de cal” nu îl puteai vedea (deşi, probabil au fost inşi care în ciuda mărimii sale „liliputane” au trecut peste el fără să îl observe, fascinaţi de alte opere mai „filozofice” şi „abstracte”).

Ca să nu vă ţin în suspans, tabloul pe care l-am ales se numeşte: „Maternitate” de Nicolae Apostol. Acest Domn, pe numele său mic Nicolae s-a născut într-o mică localitate denumită Borza din judeţul Buzău pe data de 16 iunie 1939. După ce a absolvit  „Institutul Nicolae Grigorescu”  din Bucureşti, a fost, „vrăjit” de frumosul nostru orăşel Baia Mare, după cum spune: „În Maramureş am venit pentru că m-a încântat şi mă încântă ca peisaj, ca oameni, ca tot” luând decizia de a se stabilii. Însă pentru arta sa, el a călătorit mult din Franţa până în Japonia.

Pentru a considera pertinente argumentele pe care le voi aduce, consider că ar trebui, să aflaţi despre una din pasiunile sale, care evident, se reflectă şi în arta sa: „Am studiat miturile eresurile şi ritualurile sacre. Acolo am găsit urme parfumuri ale trecutelor mituri şi ritualuri, o atmosferă tipică, pe care o percep cu al nu ştiu câtelea simţ”.

Într-un final, am ajuns şi la tabloul pe care eu, l-am ales. Pe plăcuţa mititică şi aurie scrie: „Nicolae Apostol, Maternitate, 1972”. Să vă spun drept, prima dată m-au atras culorile vibrante şi claritatea suprafeţei de lucru. Pe urmă, am descoperit că prin acele detalii discrete, dar paradoxal în acelaşi timp, destul de evidente pentru un ochi format, pictorul a vrut să îşi expună teza sa despre ce înseamnă Maternitatea, bineînţeles din punctul său de vedere.

Prima mea impresie, a fost că este o Icoană Bizantină prezentată într-o manieră suprarealistă, sau mai plastic, precum a grăit un coleg al meu, citez: „o mamă care ţine un copil în braţe în bătaia soarelui”.

Deoarece nu stau tare bine cu logica, am de gând să îmi expun concluzia înaintea premiselor. În opinia mea pictorul a vrut să ilustreze dragostea maternă, ca fapt divin.

De ce? Simplu veţi afla în paragraful următor:

Să începem cu compoziţia cromatică. Culorile predominante pe care artistul le-a ales sunt albastrul şi galbenul auriu. Auriul şi albastrul sunt două culori „divine”. Albastrul este o culoare rece, calmă, care stimulează creativitatea şi mai presus de toate, este culoarea astrului, locul divinităţilor. Auriul reprezintă perfecţiunea spirituală, de aceea este întâlnit în aureola sfinţilor şi implicit în această lucrare care ilustrează, sub o altă formă, cea mai pură dragoste din lume: Iubirea Fecioarei Maria pentru fiul ei Iisus Hristos.

După cum am amintit mai sus, poziţia corporală a mamei şi a copilului este asemănătoare cu cea a Născătoarei şi Mântuitorului Nostru.

Apostol Maternitate 1972Nicolae Apostol – Maternitate
Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

Mama posedă o figură de sfinx cu trăsături reci, inexpresive dar delicate. Privirea sa este îndreptată către pruncul ei. Braţele mari care învăluie copilul şi palmele lungi, încăpătoare ne induc idea de protecţie crescută. Verticalitatea poziţiei oferă impresia de persoană onestă şi corectă, picioarele metamorfozate sub forma unui scaun oferă stabilitate, corectitudine, încrederea pe care copilul ar trebui să i-o atribuie. Un indiciu despre opinia pictorului asupra „imaginii” mamei este verigheta amplasată pe mâna dreaptă, sugerând faptul că o mamă adevărată trebuie să fie o femeie cu moravuri bune.

Veşmintele sale cuminţi într-un stil bizantin, culoarea aurie predominantă şi aureola care îi înconjoară capul (raţiunea) confirmă părerea mea despre personalitatea mamei, pură şi sfântă.

În ce priveşte copilul nu putem stabili dacă este fată sau băiat deoarece trăsăturile sunt asexuate. Ele par angelice, clasice precum ale mamei. Veşmântul este aproape identic cu al mamei (în acest mod se ilustrează proverbul: Aşchia nu sare departe de trunchi), progenitura având o privire cercetătoare şi curioasă. Copilul este neastâmpărat deoarece încearcă să iasă din braţele protective ale mamei, atras de nou, dar şi de pericole pe care în ciuda faptului că „le vede” în faţa ochilor, le ignoră (copilul îşi îndreaptă privirea către sabia poziţionată în dreapta imaginii, înfiptă într-un cuib plin cu ouă). Ouăle în număr de cinci (reprezintă numărul omului) simbolizează începutul maturizării, care va fi  „străpuns” de nenumăratele provocări şi ispite ale vieţii (sabia). Totuşi frunzele asemănătoare cu forma mâinilor mamei, vor încerca să protejeze „ouăle” dar încercarea va fi eşuată, dacă „ouăle” nu se vor „mişca din cuib” sau în cel mai bun caz vor „ecloza”. De asemenea în josul cuibului se observă o urmă lăsată de mamă: O pană care îl/o va putea călăuzi sau nu.

Ar mai fi multe detalii de care m-aş putea lega precum: Podeaua alcătuită din gresii sub formă de pătrate, prezenţa insistentă a elementelor în număr de şase şi  multipli ai săi, separarea mamei printr-un zid semidescoperit (sugerând o uşoară izolare faţă de lumea exterioară – doar cât să o observe în timp ce îşi creşte pruncul -) sau stilul blocului, pictat într-o manieră ce aduce cu celebrele castele de pe valea Loarei.

Ca să spun într-o ordine logică povestea, ea sună cam aşa: Mama, ilustrată de Nicolae Apostol, este o femeie pură şi sfântă prin simplitatea ei. Ea are foarte mare grijă de pruncul ei, până în momentul în care atât copilul cât şi distinsa mamă realizează că năzdrăvanul sau năzdrăvana, ar trebui să îşi cam ia zborul. Totuşi o „pană” mică şi nesemnificativă sau măcar nişte „frunze” mari, protectoare vor sta cu el/ea indiferent de vârstă.

 

Concursul «Amintiri dintr-un tablou»


Luni, 28.04.2014, a avut loc premierea finaliştilor participanţi la cea de-a VII-a ediţie a concursului de eseuri „Amintiri dintr-un tablou”, coordonat de către prof. Susana Pop-Debreţeni, în colaborare cu Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare».

La acest concurs au participat aproximativ 300 de elevi de la Colegiul Naţional „Gheorghe Şincai” şi de la Liceul Teoretic Sanitar Baia Mare. Câştigătorii concursului din acest an sunt:

  • Premiul I – Irina Mihaela Rus, lucrarea „Un Tablou”
  • Premiul al II-lea – Camelia Bonte, lucrarea „Oglindirea vieţii”
  • Premiul al III-lea – Irina Fizeşan, lucrarea „Poarta sufletului”
  • Menţiune I – Edina Kando, lucrarea „Portret de femeie”
  • Menţiune I – Pogăciaş Alexandra, lucrarea „A fost odată ca niciodată”
  • Menţiune II – Gabriela Pop, lucrarea „O poveste pe pânză”
  • Menţiune II – Ceteraş Cristi, lucrarea „Înmormântarea minerului”.

Irina Mihaela RusPremiul I: Irina Mihaela Rus
Colegiul Naţional „Gheorghe Şincai”

Concomitent cu premierea a avut loc masa rotundă intitulată „Muzeul de Artă – un instrument important de educaţie nonformală”,  aceasta fiind prima activitate din cadrul Proiectului Concurs „Amintiri dintr-un tablou” ediţia a VIII-a, realizat în anul 2014 cu sprijinul Municipiului Baia Mare, prin programul anual de finanţări nerambursabile de la bugetul local.

În cadrul acestei mese rotunde s-a discutat necesitatea promovării valorilor culturale şi spirituale generate de arta plastică băimăreană, importanţa muzeelor ca factor generator de creştere economică, precum şi caracterul interdisciplinar al proiectului «Amintiri dintr-un tablou», ca formă de dezvoltare a creativităţii şi a gândirii divergente.

 Datorită beneficiilor individuale şi comunitare care pot fi generate prin consolidarea relaţiei dintre şcoli şi muzeu, în cadrul mesei rotunde s-a analizat oportunitatea extinderii proiectului  „Amintiri dintr-un tablou” şi în cadrul altor licee din Baia Mare.

Calendarul activităţilor viitoare ale proiectului  „Amintiri dintr-un tablou” , ediţia a VIII-a, realizat în acest an cu sprijinul Municipiului Baia Mare,  este următorul:

22 septembrie – 3 octombrie 2014: prima vizită a elevilor la Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

În cadrul acestei vizite ghidajul va fi unul interactiv, în vederea familiarizării elevilor cu obiectele de patrimoniu şi cu istoria Şcolii de Pictură de la Baia Mare.  În cadrul acestei vizite elevii vor primi  detalii referitoare la eseul pe care trebuie să-l realizeze şi vor avea posibilitatea să îşi aleagă opera de artă pe care o vor analiza.

6 – 17 octombrie 2014: a doua vizită a elevilor la Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

 În cadrul acestei vizite elevii vor primi informaţii despre unele simboluri folosite de artişti în transmiterea mesajului şi  despre legătura dintre cele două arte, literatură şi artă plastică, pentru o mai bună înţelegere a realităţii şi abordarea acesteia din mai multe perspective (aici intervine folosirea gândirii divergente a elevilor). pentru realizarea unui eseu cât mai original. Elevii vor pune întrebări, vor fotografia lucrarea aleasă pentru eseu şi îşi vor nota datele de pe eticheta tabloului.

3 – 28 noiembrie 2014: preluarea şi jurizarea lucrărilor

Eseurile vor fi preluate pe bază de semnătură în perioada 3 – 7 noiembrie 2014. Ulterior acestea vor fi distribuite către membrii juriului profesorilor şi vor fi selectate 30 de lucrări pentru a participa la etapa finală a concursului. Juriul specialiştilor muzeului vor evalua cele 30 de eseuri finaliste şi vor desemna câştigătorii.

5 decembrie 2014: festivitatea de premiere a elevilor

Premiile şi diplomele vor fi acordate  într-un cadru festiv, la care vor participa părinţi, oficialităţi locale, cadre didactice, colegi ai elevilor concurenţi şi personalul muzeului.

Pozele de la acest eveniment pot fi vizualizate pe pagina de Facebook a muzeului, accesând următorul link: www.facebook.com/MJACABM .

Drd. Izabela Pop
Economist

Konrad Krzyzanowski


Konrad Krzyzanowski

Remarcabil reprezentant al artei moderne poloneze (născut la 18.02.1872 în localitatea Kremiencjuk –Ucraina – decedat la 25.02.1922 la Varşovia), Kornad Krzyzanowski reprezintă un alt nume din florilegiul valorilor creative de standard european care şi-a fixat rădăcinile biografice de excepţie în mediul cultural transnaţional generat de Simon Hollósy în coloniile sale artistice de la Baia Mare. A început să studieze desenul şi pictura în capitala Ucrainei, la Şcoala de Artă Mikolaj Muraskoi. Între 1892 şi 1897 a frecventat la Sankt Petresburg cursurile Academiei Imperiale de Arte Frumoase. În acest mediul academic a avut contacte artistice semnificative cu Ilja Repin. Rebel şi iconoclast, s-a antrenat într-un incident cu rectorul academiei, fiind apoi exmatriculat, dimpreună cu alţi şapte studenţi. Ratează astfel obţinerea diplomei academice. Se mută apoi la München unde, între 1897 şi 1900, frecventează sezoanele de iarnă ale cursurilor Şcolii particulare de pictură Simon Hollósy. Verile le petrece însă la Baia Mare, devenind unul dintre cei mai reprezentativi produşi ai pedagogiei artistice promovate de maestrul armean născut la Sighetul Marmaţiei.

Konrad Krzyzanowski – Portretul lui Józef Piłsudski 1920

Muzeul Armatei Poloneze, Varşovia, sursa: wikipedia

ACTIVITATEA LA BAIA MARE

După incidentul ce a condus la expulzarea sa de la Academia din Sankt Petersburg se reîntoarce la Kiev. Din capitala ucraineană pleacă în Germania. Acolo, probabil sub impresia incidentului petersburghez, ignoră cu desăvîrşire mediul educaţional de la Academia Regală Bavareză de Arte Frumoase, optând exclusiv pentru continuarea studiilor în varianta liberă oferită în Şcoala Hollósy. Interesat să reia şi dezvolte experienţele plein air-iste precedente, din Ucraina, artistul se înscrie şi participă la cea de-a treia colonie studenţeşti de vară organizată în 1898 la Baia Mare. Revine aici în anul următor şi desfăşoară o activitate deosebit de laborioasă, realizând un număr apreciabil de studii de portrete şi peisaje, deopotrivă în atelier şi în plein air. Zece asemenea piese au fost prezentate publicului băimărean în cadrul celei de-a Doua Expoziţii de Artă organizată de studenţii Şcolii Hollósy. Apoi, în decembrie 1899, ele au fost prezentate de asemenea la Budapesta, în cadrul secţiunii Şcolii Hollósy a celei de-a Treia Expoziţii a Coloniei de la Baia Mare. Creaţia lui Krzyzanowski a beneficiat atunci de o foarte bună primire din partea presei budapestane.

Konrad Krzyzanowski – Portret Bronislaw Ostrowski, 1901

Muzeul Naţional din Varşovia, sursa: http://www.pinakoteka.zascianek.pl/Krzyzanowski/Index.htm

Episoadele participărilor sale la viaţa expoziţională băimăreană sunt prea puţin cunoscute exegeţilor polonezi ai biografiei artistului. Mai mult, necunoscut este în primul rând faptul că însuşi debutul său public s-a petrecut la Baia Mare, cu prilejul expoziţiei din 1899 a studenţilor Şcolii Hollósy. Acest detaliu are o semnificaţie evenimenţială importantă în reconstituirea corectei cronologii a biografiei sale întrucât a precedat, cu cîteva săptămîni, prima sa participare, tot cu lucrări realizate în colonia de la Baia Mare, la expoziţia anuală, din toamna anului 1899, a Expoziţia Anuală A societăţii Prietenilor Artei din Varşovia.

Experienţele artistice consumate la Baia Mare, în coloniile de vară, au avut un rol de seamă în adâncirea interesului lui Konrad Krzyzanowski pentru peisagistică şi pentru studiul plein air-ist al naturii, domenii ce aveau să definească direcţiile prevalente ale creaţiei sale de maturitate.

dr. Tiberiu Alexa

director, Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

„Şcoala altfel” la Muzeul de Artă


Cu ocazia noului program educaţional Şcoala altfel – implementat în premieră la scară naţională de Ministerul Educaţiei – în săptămâna 2-6 aprilie Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» şi-a deschis porţile încă de luni dimineaţa (zi în mod tradiţional închisă pentru activităţile publice), spre a-i primi pe dascălii şi elevii doritori să pătrundă în lumea selectă a artei plastice. De la primele ore ale dimineţii muzeul a fost „asaltat” de tineri curioşi, interesaţi şi deschişi să pătrundă într-o lume mai puţin necunoscută. Pentru marea majoritate, acesta a fost cel dintâi contact nemijlocit cu exponate originale din domeniile picturii de şevalet, sculpturii, graficii şi artei decorative.

Pentru o fructificare eficientă a programului Şcoala altfel, Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» şi-a dat mâna cu grădiniţe, şcoli, şi licee din Baia Mare şi din judeţul Maramureş într-un demers generos din punctul de vedere al educaţiei nonformale, un demers cu un semnificativ potenţial de efecte formative. Pe lângă lărgirea orizontului educativ estetic, un alt obiectiv important asumat de muzeul nostru a fost şi acela al consolidării legăturilor cu instituţiile de învăţământ din reţeaua judeţeană, astfel încât să poată fi proiectate legături cu un caracter permanent, extinse dincolo de limitele propriu-zise ale programului Şcoala altfel.

Întregul personal al muzeului a fost mobilizat în îndrumarea, ghidarea şi supravegherea activităţilor de vizitare, primindu-i şi asistându-i cu căldură pe dascăli şi elevi. Timp de cinci zile spaţiile noastre expoziţionale au împrumutat mult din vivacitatea şi veselia tinerească specific adolescentină. Ne-am bucurat de micile uimiri atunci când  erau „descoperite“ înfăţişările mai vechi ale unor spaţii băimărene cunoscute din zilele de azi. Am răspuns multor întrebări legate de personalităţi artistice mai puţin cunoscute. Ne-am străduit să explicăm de ce, uneori, „copacii pot fi violeţi“! La capătul „excursiilor“ de cinci zile prin lumea artei băimărene, concluzionăm că deschiderea generaţiei tinere înspre frumosul încorporat în lucrări de artă vizuală este evident pozitivă, favorabilă. Ceea ce rămâne de făcut pe mai departe este să transformăm în „regulă“ (adică în regularitate!) „excepţia“ (adică singularitatea efortului educativ artistic prin unica frecventare anuală a spaţiilor expoziţionale de artă în săptămâna Şcolii altfel).

Am pledat insistent, atât în faţa dascălilor cât şi a tinerilor vizitatori, în susţinerea ideii de a se stimula efortul sistematic al vizitării şi revizitării expoziţiilor noastre de artă. În dialogurile concluzive pe care le-am purtat cu o bună parte dintre profesorii organizatori (le-am purtat, desigur, în afara tururilor de grup!), am subliniat observaţia că un tânăr care se află întâmplător în faţa unei opere de artă şi care este lipsit de orizontul de pregătire culturală minimală pentru a îi accesa înţelesurile şi mesajele, nu trage toate foloasele posibile, ci dimpotrivă, o astfel de împrejurare poate să-i creeze o stare de inhibiţie care, în viitor, riscă să se regăsească în refuzul contactului cu orice lucrare de artă. Or, o asemenea consecinţă este cu totul de nedorit. Posibilul „antidot“ (fireşte nu singurul din Baia Mare, dar cu siguranţă cel mai amplu, bogat şi divers) îl reprezintă Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» şi ale sale creaţii artistice aflate în prezentarea permanentă şi în demonstraţii expoziţionale cu caracter temporar.

Cu speranţa că mesajele noastre au fost şi vor fi receptate adecvat în mediul preuniversitar maramureşean, rămânem cu porţile şi inimile deschise în aşteptarea viitoarelor întâlniri deschise cu publicul nostru tânăr.

Programul anual «Noaptea muzeelor» poate fi un astfel de binevenit prilej în cursul lunii mai!

Emeşe Bonta

%d blogeri au apreciat asta: