Centrul Artistic Baia Mare – expozițiile oficiale


Platforma principală a promovării creaţiei sale în circuitul public s-a constituit, pentru o perioadă îndelungată, prin participările sistematice la expoziţiile anuale oficiale cu juriu organizate de Filiala Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici din România: Expoziţiile regionale de artă plastică (1963-1967), Expoziţiile «Maramureş» (1968-1989), Expoziţiile «Anuala Artelor» (1990-2013).

În ambianața comunității profesioniste a Centrului Artistic Baia Mare, Mihai Olos se distinge drept unul dintre principalii lideri ai grupului de tineri artiști pe care îi desemnăm, în termeni istoriografici, sub genericul «generația 1965», alături de alți remarcabili artiști băimăreni precum Ilie Cămărășan, Nicolae Apostol, Traian Moldovan, Harry Guttman, Valentina Boștină, Carol Kondrak, Gábor Tőrös ș.a.. A fost o „generație” căreia Baia Mare artistică îi datorează cele mai semnificative eforturi și realizări în direcția recuperării tradițiilor avangardiste interbelice prin depășirea/eliberarea de dogmatismele proletcultiste ale „realismului socialist”, preum și – în egală măsură – asimilarea creativă și personalizată a avangardismului european târziu.

01 Olos Camar Apostol Erdos Kazar 1966 2 mic

Mai mult decât atât, privind-o astăzi din perspectiva postumă, constatăm că operei artistice produse de Mihai Olos îi revine și meritul de a fi ieșit în fața „frontului comun inovator” al acestei generații băimărene de excepție, artistul devenind și cel dintâi promotor la Baia Mare al valorilor transavangardei europene ce tocmai erau pe cale să se coaguleze prin anii 1966-1972. Iar prin această particularitate Mihai Olos a devenit înaintemergătorul și cel dintâi contributor băimărean, cu aport artistic esențial, la cristalizarea etapei timpurii a postmodernismului românesc (1966-1980). Astfel, creația elaborată și diseminată public la Baia Mare – și prin extensie, în țară și în străinătate – a trasat traseul pe care s-au înscris, mai apoi, în creația contemporană a Centrului Artistic Baia Mare, exponenții insurgenți ai «benerațiilor 70 și 80» care a fundamentat extensia valorilor de tip postmodern în arta de la Baia Mare.

05 Olos la expo pers Pamfil 1986 Galeria UAP BM mic

Mihai OLOS la expoziția personală Pamfil, 1986

Portofoliul manifestărilor sale publice relevă particularitatea unei distribuiri dinamice şi de o mare varietate tipologică, mai rar întâlnită în mediul artistic băimărean și românesc, românesc al anilor 1960-1980, cu repartizări pe o plajă geografică vastă, în care se intersectează spaţiile publice local, naţional şi internaţional

Citește mai departe:

Epozițiile personale: în România și în Europa

Reclame

Comunicat de presă


Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

vă anunță că

în data de 15 August 2018– Adormirea Maicii Domnului,

muzeul este închis.

În perioada 16 – 19 august 2018 muzeul este deschis

conform programului obișnuit de vizitare – între 10,00 – 17,00.

 Accesul vizitatorilor se face până la 16,30.

Luni, 20 august 2018, muzeul este închis

dr. Ioan Angel Negrean,                                                                                      drd. Oana Enășel,

Şef Compartiment Programe, Marketing                                               referent de specialitate

şi Promovarea Produselor Muzeale

Comunicat de presă


 Uniunea Artiștilor Plastici din România – Filiala Baia Mare

și

Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

vă invită la vernisajul expoziției

MADARASSY 70

Lucrări din colecția László BIGE • Nyiregyháza • Ungaria

 

Miercuri, 9 august 2017, ora 17,00

la Galeria de Artă a Filialei Baia Mare a UAPR, bd. București, nr.6.

afis UAP MADDARASSY.jpg

Expoziția personală aniversară a pictorului băimărean GYÖRGY MADARASSY

va fi deschisă spre vizitare

în perioada 9 – 21 august 2017,

la Galeria de Artă a Filialei Baia Mare a UAPR, bd. București nr.6,de

luni până vineri, între orele 10,00 – 18,00.

 

 

dr. Ioan Angel Negrean,                                                                             drd. Oana Enășel

Şef Compartiment Programe, Marketing                                                referent de specialitate

şi Promovarea Produselor Muzeale

Comunicat de presă


Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

vă invită la vernisajul expoziției

≪Proiectul expozițional≫

LUCRAREA LUNII 2013 – 2015

 

Miercuri, 12 iulie, 2017, ora 17,00

La Galeria de Artă a Filialei Baia Mare a UAPR, bd. București , nr.6

Expoziția va fi deschisă spre vizitare în perioada 17 – 24 iulie 2017, la Galeria de Artă,

pe bd. București, nr.6 , de luni până vineri, între orele 10,00 – 18,00.

 

dr. Ioan Angel Negrean,                                                                                                        drd. Oana Enășel

Şef Compartiment Programe, Marketing                                                                          referent de specialitate

şi Promovarea Produselor Muzeale

The Women


Premiul I la concursul de eseuri „Amintiri dintr-un tablou” ediţia a VIII-a, anul şcolar 2014/2015:

Andreicuţ Mădălina-Ioana
Colegiul Naţional „Gheorghe Şincai” Baia Mare

070 Leonhard Kober - Femeie

Am sorbit cu infinită plăcere din cupa pe care divinitatea mi-a întins-o. Am simţit gustul parfumat al unei arte desăvârşite, iar gânduri, unele ascunse, altele risipite într-un suflet de copil, impresii lăsate de oameni de-a lungul timpului, toate m-au îndemnat să mai privesc odată! Aşa am descoperit o uşă întredeschisă pentru cei ce vor fi curioşi să o deschidă.

Ştiam că mă aşteaptă un drum lung. Nu pot să-l consider obositor, fiindcă mi-a plăcut dintotdeauna să călătoresc. Noutatea m-a animat veşnic, mi-a trezit fiinţa. Aşa că mi-am aţintit privirea către cel mai expresiv tablou, ce mi-a atras atenţia. Înconjurată de colegi al căror trăncănit de paşi mă întovărăşea ca o certitudine că încă nu sunt singură, vedeam doar… o femeie. Cu paşi repezi am deschis misterioasa uşă ce mi s-a arătat şi imaginaţia m-a dus dincolo de plăcerile  zilnice, dincolo de sunetele oraşului şi de chicoteli, într-un colţ ascuns, unde doar cele mai simple, profunde şi pure gânduri îşi au locul.

Am simţit amprenta puternică a romantismului şi a realismului, lăsate în urmă spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi înlocuite cu un nesperat impresionism; tot acest amalgam de curente, era concentrat într-un detaliu minor: ochii unei femei îndurerate.

Femeia face lumea. Ea e suverană: nimic nu se face decât prin ea şi pentru ea. Este un motiv ce a inspirat mii de picturi.

De ce „Femeia”?  Dintotdeauna am preferat culorile vii, peisajele interesante, unde printre nuanţele de verde poţi întrezări un petec de apă, o potecă, entuziasmul celui ce a pictat. Însă consider că acest tablou este special. Leonhard Kober mi-a trezit interesul într-un mod unicat. Mi-a izbit sufletul violent şi m-a purtat prin cele mai întunecate gânduri. Mi-a pus întrebări fără a-mi cere răspunsuri şi mi-a oferit  răspunsuri fără a-mi ştii întrebările.  Trăind într-o perioadă dificilă, Leonhard Kober (1876-1931) a desăvârşit în anul 1899 una dintre cele mai profunde capodopere ale sale:„ Femeia”. Pictura pe pânză, în ulei, 65,3×50 cm., expusă la Muzeul Judeţean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare”, mi-a prezentat războiul, „acel rău necesar şi inevitabil”, ce în cele din urmă şi-a găsit în artă o permanentă reflectare; însă aici nu vorbesc de marile tancuri, de gerul Rusiei şi de strigătele soldaţilor îndureraţi, de războiul ce a umplut mii şi milioane de pagini, ci de acel război ce a făcut şi face parte, din păcate, din însăşi esenţa fiinţei noastre .

Folosind culori limitate, Kober mi-a oferit tot ce avea el mai cumplit, mai absurd, mai eroic, mai abject, mai omenesc, mai crud  şi mai grotesc; s-a năpustit asupra mea şi m-a smuls din fotoliul în care mă instalasem, şi chiar după zile întregi, m-a făcut să-mi aduc aminte de femeia din tablou, purtându-mă într-un dement vârtej de sentimente: tristeţe, disperare, speranţă.

Culoarea predominantă, maroul, culoare a pădurii şi a pământului (pădurea fiind şi mediul în care pictorul surprind femeia), preferată de bărbaţi în general, creează o atmosferă neutră, alternarea nuanţelor însă denotând tristeţea femeii, portretul fiind oglinda sufletului artistului.

Albul murdar, predominant în partea inferioară a tabloului, denotă răcirea de cele lumeşti ce a cuprins femeia, lucru confirmat şi din privirea sa: pierdută, rece, terestră. Având efecte de expansivitate şi robusteţe, albul exprimă pacea. Această femeie e tristă, însă s-a resemnat cu viaţa sa. A încetat să lupte cu morile de vânt. În contradictoriu, maroul creează o tensiune nebănuită. Imaginea este împărţită în zone de lumină (jos) şi întuneric (sus, clar-obscur).

Cu haine ponosite, părul prins la ceafă, spatele drept însă privirea aţintită spre pământ, Kober ne prezintă o femeie trecută prin viaţă. Ridurile, obrajii obosiţi, reflectă traiul greu ce l-a avut, goliciunea unui suflet şi a unui destin neîmplinit, condamnat la moarte.

Nu pot spune cu certitudine sau să aşez pe foaie gândurile ce m-au cuprins privind încontinuu această femeie, însă pot afirma cu tărie că am simţit singurătatea ei, o singurătate ce aparţine autorului. Cu suflet expus, a reuşit prin simplitate să mă captiveze şi să-mi ofere în acea clipă de răgaz, linişte şi fericire, alături de o dulce nostalgie. Nostalgia unei zile ploioase de toamnă, aş putea spune.

Demenţa liniilor neîngrijit trase, fără o anumită exactitate, dar de o claritate ce uluieşte ochiul privitorului, lipsa culorilor primare cât şi a celor complementare, prezenţa nuanţelor de maro, o culoare compusă din două culori (roşu şi galben) şi negru, alături de alb, sunt înjunghiate de conturul negru a copacilor şi de umbrele puternic definite ale hainei ce cade grea pe umerii femeii. Haina ce o împovărează poate prezenta gândurile acesteia, neputinţa. Elementele uşor conturate ale feţei îi definesc caracterul puternic înăbuşit de greutăţi, sufletul bun rămas fără speranţă. Combinaţia negru-maro oferă tabloului senzaţia de vechi, bătrânicios. Pentru o clipă, m-am întrebat: Cine o fi? Mama? Bunica? Soţia?

Nu am primit răspuns, însă prin ea am putut auzi strigătul de disperare al pictorului, am simţit singurătatea din sufletul său şi am cunoscut o altă latură a omenirii: moartea, conturată de maroul pământului şi de negru, reprezentând un întuneric nesfârşit. Iar albul? Albul e pentru cei ce îi lăsăm în urmă, mica dâră de speranţă a unor suflete îndurerate.

Aruncând o ultimă privire, am simţit o notă uşoară de cinism, curaj şi disperare prefăcute într-o magmă incandescentă, o magmă ce în monstruoasa ei revărsare, carbonizează totul: vieţi, speranţe, năzuinţe.

%d blogeri au apreciat asta: