Femigrafisme și Cromatodames


Cronica subiectivă a unei expoziții temporare:

Femigrafisme și Cromatodames, curator drd. Oana Enășel

La începutul primăverii, Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» dedică eternului feminin o expoziție temporară tematică. Am avut ocazia să stau față în față cu chipurile feminine, până atunci străine mie, și să ajung să le descopăr, să le cunosc, să le înțeleg. Ce-am văzut s-a schimbat odată cu mine: dacă acum 20 de ani priveam Cârciumăreasa lui Grigorescu și o găseam doar frumoasă și fără să îndeplinească standardele de frumusețe stabilite de și pentru generația mea, acum înțeleg profunzimea și expresivitatea penelului creatorului.

Nicolae Grigorescu, Cârciumăreasă

Îmi revine mie bucuria și responsabilitatea de a propune publicului o perspectivă asupra eternului feminin, tocmai acum, în mijlocul unor vremuri tulburi, care ne încearcă de prea mult timp și nu par să se oprească prea curând. 

Dintotdeauna omul s-a luptat să înstăpânească realitatea naturală. Pentru a-și compensa nimicnicia în fața Timpului infinit și a forțelor Naturii a încercat să citească semnele, să instituie și să descifreze simbolurile, a conceput ritualuri care să îi măsoare timpul și să îi stabilească ritmul vieții. La fel se întâmplă și acum. 

Izolarea și distanțarea din ultimii doi ani au accelerat migrația artei în mediul digital (operele de artă NFT – Non Fungible Tokens – și sistemul de plată blockchain prin cryptomonedă) și au determinat mai-marii tehnologiei să creeze o lume alternativă, perfect funcțională: a apărut un Metavers, o realitate în care, cu anumite bariere de intrare, poți să trăiești așa cum visezi. Toate acestea sunt compatibile cu conceptul de postmodernism.

Ei bine, arta a reușit să pătrundă și în virtual și cred că e cel mai bun semnal că, indiferent ce se va întâmpla, e în natura omului să caute să descifreze și să reinterpreteze lumea reală prin artă – să (re)deseneze, (re)schițeze, (re)îmbrace în culoare realitatea. Și e cea mai bună dovadă că, și în ceasuri negre ale existenței sale, omul caută răspunsuri tot de la artist și de la creația lui. Printr-o cale sau alta ne întoarcem acum la artă.

Căutare a devenit cuvântul de ordine al ultimei perioade. Am intrat în depozitul de lucrări cu zeci de întrebări despre cine suntem noi, „jumătatea frumoasă” a ființei omenești și, mai ales, cum am fost percepute și reprezentate de-a lungul timpului în pictura, grafica și sculptura Centrului Artistic Baia Mare. 

Am încercat, alături de colegii specialiști, să descifrăm ce se prezintă și ascunde în lucrări și să ilustrăm cât mai cuprinzător temele și subtemele alese. Deși aparent independente, acestea au cel puțin un punct de conexiune, ca într-un cifru enigmatic. Să existe oare un punct de legătură între Mama lui Ioan Donca și Femeile la baie semnate de Camil Ressu? Și pentru a prevesti complexitatea incursiunii am ales un titlu aparent alambicat: Femigrafisme și Cromatodames. La o privire mai atentă ne dăm seama că însumează – morfologic – ipostaze feminine, culoare și grafisme. 

Pentru a prezenta tematica generală a eternului feminin am ales 42 de opere dintr-o selecție amplă. Subtemele, majoritatea devenite arhetipuri ale reprezentărilor feminine, sunt: maternitatea, artista/muza, femeia puternică, țăranca, ingenua, nudul etc. Expoziția nu s-a vrut a fi un elogiu adus numai frumuseții, ci dimpotrivă, am căutat și alte trăsături transpuse în categorii estetice: prozaicul, tragicul, poeticul, sublimul, sau chiar urâtul, grotescul, visceralul. 

Se regăsesc cu toate în evoluția, căutarea, lupta și afirmarea identității feminine, așa cum reiese din peste un veac de istorie a mișcării feministe. Toate cele trei valuri (primul – al câștigării unor drepturi esențiale care au permis accesul la educație și dezvoltare, al doilea – al diferențelor și al egalității cu bărbații, al treilea – cu integrarea coordonatelor economice și politice în manifestul post-feminist) au creat diversitatea și complexitatea modelului feminin, devenind astfel provocare continuă pentru artiști, prin varietatea ipostazelor întruchipate. 

Lucrările sunt preponderent portrete și nuduri, completate de scene de gen (cotidian, maternitate, viața la țară). Grafica, mai rar expusă și mai puțin cunoscută publicului, se îmbină cu pictura și e completată de sculptură. Piesele nu sunt expuse strict cronologic și nici neapărat grupate tematic. Prin alternarea lucrărilor am urmărit crearea unei perspective dinamice asupra imaginii elementului antropomorf feminin, păstrând latura misterioasă și lăsând vizitatorul să descifreze și interpreteze accentele intense susținute ritmic de zonele liniștite. 

Portretele expuse sunt capodopere ale artei românești și europene, aparținând unor pictori precum Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Iosif Iser, Corneliu Baba, Octav Angheluță, János Krizsán, Oszkár Glatz, Hugo Mund, Paul Erdös.     

Tematica nudului feminin cuprinde o varietate amplă de lucrări, de la crochiuri/eboșe (Égly Sára, Dávid Jándi), la studii privind anatomia (József Klein, Eugen Pascu), ipostaze senzuale (Ipolit Strâmbu, Anastase Demian) și pline de erotism (Ion Anestin, Camil Ressu), chiar dus la extrem erotism în lucrarea lui Ioan Anghel Negrean („Pat III”). 

Sensul metaforic este negociat prin dialog și pe dimensiunile spațiu-timp. „Umbra” și „Torsul” lui Traian Moldovan, trecerea de la schiță la sculptură conferă substanță și voluptate demersului expozițional încă de la intrare. Realitatea feminină se dezvăluie treptat relativității conștiente a celui care o privește. Subiect de maxim interes al artiștilor din vremuri străvechi, eternul feminin, rămâne etern mister, eternă pasiune, reper vital, resursă afectivă permanentă, de la cunoscut și vulnerabil, la parțial ascuns în spatele unui văl semi-opac, pe care l-am reprezentat și noi în afișul expoziției.

Afișul expoziției, realizat de dr. Dorel TOPAN

De ce feminin și mai ales de ce etern? Pentru că, indiferent ce se întâmplă, femeia va fi începutul vieții, educație, grijă, evoluție, va fi și neliniște, îngrijorare, temere. Și asta pentru că niciodată nu va fi cunoscută și înțeleasă pe de-a-ntregul!

drd. Oana Enășel, curatorul expoziției

„Teatru mic” – expoziția artistului Dorel Topan


Expoziția personală a artistului Dorel Topan, „Teatru mic” a fost vernisată miercuri, 23 iunie, în cadrul Festivalului Internațional de Artele Spectacolului „Atelier”.

Lucrările pot fi admirate în foaierul Teatrului Municipal Baia Mare pe toată durata festivalului (22-30 iunie).

Expoziția face parte din seria evenimentelor cultural-artistice de pe agenda celui mai vechi festival de teatru din România, aflat acum la cea de-a 29-a ediție. Prezentarea publică a fost prezidată de Radu Macrinici, creatorul „Atelierului” și managerului Teatrului Municipal Baia Mare, cu participarea excepțională a criticului Claudiu Groza și a actriței și scriitoarei Ioana Crăciunescu.

Vernisajul expoziției personale a artistului Dorel Topan, Teatru mic

Criticul de teatru Claudiu Groza a remarcat maturitatea artistică a lui Dorel Topan, ajuns într-o etapă de auto-obiectivare, care ii accentuează amprenta stilistică foarte personală. Registrul ludic al operelor atrage privitorul înspre joacă, pentru a-l îndemna mai apoi la reflecție, dezvăluind profunzimea temelor abordate.

Ioana Crăciunescu a împletit artele performative și poezia într-un happening, care tratează antitetic sensibilitatea exacerbată și opresiunea societății contemporane. Versurile fac parte din cel mai recent volum al Ioanei Crăciunescu, intitulat „Mon General”.

Evenimentul a avut loc în foaierul Teatrului Municipal Baia Mare. Picturile expuse completează alegoric spațiul care găzduiește fresca artistului Nicolae Apostol, „Mitologie” (1967).

Artistul Dorel Topan are o puternică legătură cu teatrul băimărean, începută încă din perioada studiilor, când a lucrat ca pictor executant, continuând mai apoi ca scenograf pentru mai multe spectacole.

Vernisajul expoziției Dorel Topan, „Teatru mic” în foaierul Teatrului Municipal Baia Mare,
Fresca „Mitilogie” semnată de Nicolae Apostol

Portretul în arta băimăreană – fotografii 3D


Realitatea augmentată (AR) și mediul online… infinit ne permit să evadăm oriunde, oricând! 
Vă invităm așadar în varianta 3D a expoziției noastre temporare Portretul în arta băimăreană. Admirați pe îndelete fotografiile, iar dacă vă e dor de ghidajul de specialitate, găsiți aici descrierea expoziției, făcută de dr. Ioan Angel Negrean, curatorul expoziției.

Fotografii realizate de Dan Carpov.

Expoziția temporară „Portretul în arta băimăreană (I)”

Expoziția temporară „Portretul în arta băimăreană (II)”

Expoziția temporară „Portretul în arta băimăreană (III)”

Dacă nu puteți vizualiza aici fotografiile în varianta 3D, vă rugăm să consultați link-urile de mai jos:

Expoziția temporară „Portretul în arta băimăreană (I)”

Expoziția temporară „Portretul în arta băimăreană (II)”

Expoziția temporară „Portretul în arta băimăreană (III)”

Portretul în arta băimăreană, curator dr. Ioan Angel Negrean


Expoziția temporară Portretul în arta băimăreană, curator dr. Ioan Angel Negrean

Rod al cercetărilor noastre muzeale întreprinse în ultima perioadă asupra reprezentării motivului antropomorf în arta din «Centrul Artistic Baia Mare», cu focusarea pe diferitele tipuri de reprezentări portretistice, portofoliul expozițional Portretul în arta băimăreană materializează o parte din concluziile acestor cercetări. Selecția tematică a expoziției ilustrează eșantionat, prin operele alese, firul dezvoltării stilistice a reprezentărilor portretistice generate și/sau intrate în piața artistică băimăreană în secvențe temporale întinse pe o perioadă de un secol și ceva, începând cu lucrări „non–băimărene” – dar aflate în circulație și în colecții private la Baia Mare – din anii premergători actului fundațional realizat de Simon Hollósy, în 1896, și până în contemporaneitatea plastică a anului 1990. 

Astfel, trebuie de subliniat în primul rând interconectarea problematicilor artelor plastice europene din secolul XX, cu etapele evolutive ale dezvoltării «Centrului Artistic Baia Mare». Unul dintre elementele unificatoare ale diversităţii „momentelor” seriilor stilistice circumscrise liniilor evolutive îl reprezintă tocmai persistenţa motivului antropomorf în câmpul central de interes tematic şi motivistic, precum şi soluţia evolutivă alternativă pe care această linie o contrapune excluziunii/periferizării rezultate din conflictualitatea polemicii mimetic–nonmimetic: trecerea de la ilustrativismul/narativismul exteriorităţii pe care o cultivă discursul mimetic conservator/tradiţionalist, la problematizarea/psihologizarea/psihanalizarea accentuată al „ego”-ului ca instrument de identificare/legitimare/promovare a individualismului specific etapelor industrialismului şi postindustrialimului din istoria modelului cultural european occidental. Cu alte cuvinte, am încercat să scoatem în evidență evoluţia motivului antropomorf şi a „modurilor de umanitate/umanizare” conexe lui: de la stadiul imitaţiei exteriorităţilor obiective/raţionaliste, la stadiul „invenţiei” interiorităţii subiective/iraţionaliste a identităţii antropomorfului contemporan.

Nume importante pentru evoluția «Centrului Artistic Baia Mare» etalează prin operele lor marea majoritate a problematicilor reprezentării motivului antropomorf-portret în plastica băimăreană, fiecare ilustrând segmentul de timp specific în periodizarea istoriei artei din «Centrul Artistic Baia Mare». Lista, chiar incompletă este menită să ilustreze aria de acoperire temporală a întregului ecart cronologic cercetat prin repere artistice cu funcții (și) de eșantionare, dar (și) strict emblematice pentru identitatea cultural–estetică a «Centrului Artistic Baia Mare»: Jenö Maticska (1905), Tibor Boromisza (1908), Arthur Garguromin Verona (1909), János Thorma (1910), Grigore Negoșanu (1913), Eugen Pascu (1915), János Krizsán (1915), Ipolit Strâmbu (1917), István Reti (1920), Traian Bilțiu Dăncuș (1924), József Klein (1932), Sándor Ziffer (1933), Letiția Munteanu (1936), François Gáll (1943), Alexandru Șainelic (1957), Traian Hrișcă (1961), Mihai Olos (1965), Mircea Hrișcă (1969), Ilie Cămărășan (1971), Aurel Ciupe (1977) și József Balla (1990).

Dr. Ioan Angel Negrean

Portretul în arta băimăreană – o privire în expoziție (1)


Expoziția temporară „Portretul în arta băimăreană”, curator dr. Ioan Angel NEGREAN se dezvăluie treptat vizitatorilor săi virtuali. Să facem primii pași în expoziție și să admirăm împreună primele lucrări.

Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»
Expoziția „Portretul în arta băimăreană”, curator dr. Ioan Angel Negrean
  1. Elise RANSONNET NEMES, Portret de femeie (1875); 
  2. Autor neidentificat (“WAGNER”?), Portret dublu (1889); 
  3. Autor necunoscut, Portretul primarului Oliver Turman (1890-1895?); 
  4. Georg SCHWARTZ, Portret de femeie (1896).
Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»
Expoziția „Portretul în arta băimăreană”, curator dr. Ioan Angel Negrean
  1. Autor necunoscut, Portretul primarului Oliver Turman (1890-1895?); 
  2. Georg SCHWARTZ, Portret de femeie (1896); 
  3. Pál BENES, Studiu [Portret de bătrân] (1898); 
  4. Jenő MATICSKA, Autoportret (1905); 
  5. Tibor BOROMISZA, Portret de femeie (1908)
  6. Arthur Garguromin VERONA, Odihnă la câmp (1909).
Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»
Expoziția „Portretul în arta băimăreană”, curator dr. Ioan Angel Negrean
  1. Pál BENES, Studiu [Portret de bătrân] (1898); 
  2. Jenő MATICSKA, Autoportret (1905); 
  3. Tibor BOROMISZA, Portret de femeie (1908)
  4. Arthur Garguromin VERONA, Odihnă la câmp (1909).
  5. János THORMA, Portret de bărbat (1905-1910?); 
Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»
Expoziția „Portretul în arta băimăreană”, curator dr. Ioan Angel Negrean
  1. János THORMA, Portret de bărbat (1905-1910?); 
  2. Alexandru POPP, Portret de fată (1910); 
  3. Grigore NEGOȘANU, Portretul poetului Octavian Goga (1913);
  4. Eugen PASCU, Portret de femeie (1915);
  5. Ion PANTELI STANCIU, Portret de bărbat [Autoportet] (1928); 
  6. József KLEIN, Autoportret (1927-1932?);
  7. Cicerone POPESCU, Autoportret (1929);
  8. Iosif Fekete Negrulea, Autoportret (1925-1930?).
%d blogeri au apreciat: