La mulți ani, Traian Moldovan!


Astăzi, 23 august, îl aniversăm pe sculptorul Traian Moldovan, iar în semn de prețuire, lucrarea lunii august la Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» este sculptura sa, „Alter Ego”. Vă invităm să o admirați în holul principal al Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» și să citiți, pe pagina web a muzeului, materialul scris de pictorul dr. Ioan Angel Negrean și de dr. Tiberiu Alexa, critic și istoric de artă.

Traian-Moldovan_Alter-ego-780x1024

”Alter Ego” – Traian MOLDOVAN

 

Relația lui Traian Moldovan cu Centrul Artistic Baia Mare este una îndelungată. Se stabilește la Baia Mare în 1966, și lucrează în beneficiul muzeului timp de 16 ani ca muzeograf principal – șeful secției de artă a Muzeului Județean Maramureș. Colaborarea continuă și ulterior, printr-o serie de proiecte expoziționale și prin organizarea și coordonarea simpozioanelor estivale de sculptură de la Baia Sprie și Cărbunari și a taberelor internaționale de pictură.

Într-un interviu acordat lui Emil Șimandan, el declară:

”M-am apropiat de Centrul Artistic din Baia Mare atras de tradiţiile existente pe linia artei plastice din acest oraş. Am în vedere vestita şcoală de pictură înfiinţată în anul 1896, care se continuă prin generaţiile actuale la un nivel artistic superior. Când spun acestea mă gândesc la culoarea locală, la specificul judeţului nostru, la acest angrenaj complex creat între societate şi artistul contemporan. Provin dintr-o localitate din centrul Transilvaniei, din Chidea, de lângă Cluj-Napoca, însă prin evoluţia artistică din ultimii ani mă consider integrat în grupul artiştilor băimăreni.”  (În: Şimandan, Emil. ”Un spectacol pentru o mie de ani: interviuri”. Arad, 1981, pp. 109-113.)

Activitatea lui Traian Moldovan la Baia Mare este multidirecțională și foarte bogată. Alături de numeroasele expoziții personale și de grup a organizat peste 50 de expoziții în calitate de curator muzeograf, evenimente artistice și happeninguri, a desfășurat activități de cercetare științifică și a avut merite deosebite în managementul expozițional și muzeal.

Lucrarea Lunii August 2018 la Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» este Traian MOLDOVAN – ”Alter Ego”. Descrierea lucrării este disponibilă aici.

 

Reclame

Radu Popica, istoric de artă – Interviu (video)


Seria Interviuri, Episodul 2 – Radu Popica

 

Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» prezintă, în colaborare cu Muzeul de Artă Brașov, expoziția temporară Hans Mattis-Teutsch. Sub semnul avangardei, curatoriată de dl. Radu Popica – istoric de artă și expert în patrimoniu național mobil, șef serviciu, Secția Artă a Muzeului de Artă Brașov. Cu ocazia vernisajului acesta a avut bunăvoința de a ne răspunde la câteva întrebări.

 

Interviu Radu Popica from Muzeul de Artă Baia Mare on Vimeo.

 

Care este relația lui Hans Mattis-Teutsch cu Centrul Artistic Baia Mare? În urmă cu 90 de ani el venea aici pentru prima oară. Știm că pictorii veniți în orașul nostru au fost fascinați de frumusețea peisajelor. Cum se reflectă acest lucru în arta lui?

Mattis- Teutsch a fost într-adevăr unul dintre artiștii brașoveni care a ales să vină în perioada interbelică înspre Baia Mare, dar nu pentru peisajul băimărean care i-a atras pe majoritatea artiștilor care au poposit aici, în colonie, ci el a fost interesat de viața minerilor care reprezentau baza orașului în acea vreme, și i-a înfățișat într-o serie întreagă de lucrări. Peisajul l-a ignorat cu totul. Ca o comparație, Herman Morres, alt artist brașovean interbelic care a fost într-o perioadă apropiată aici la Baia Mare a realizat peisaje.

 

În afară de Hans Mattis-Teutsch, ce alți artiști din Centrul Artistic Brașov au mai pictat în Colonia de la Baia Mare de-a lungul timpului?

Chiar în perioada de început, de după 1896, au fost prezenți doi artiști foarte importanți pentru acest moment – 1900 – în arta brașoveană, Emerich Tamáș, o mare speranța a artei brașovene, însă din păcate a murit la doar 25 de ani, în 1901, da a lăsat niște lucrări extraordinare în scurta perioadă de creație pe care a avut-o la dispoziție. De asemenea, în această perioadă a fost la Baia Mare și Arthur Coulin, cel care practic, prin prezența sa în oraș, fiind un artist matur, puternic și prin expozițiile pe care le-a organizat, a inițiat viața artistică adevărată în Centrul artistic brașovean – și el a fost la Baia Mare.

Ce trebuie spus e ca Han Msttis-Teutsch și fiul său, Ioan Mattis au fost aici în perioada interbelică, alături de Herman Morres, dar ei au constituit o excepție printre artiștii brașoveni interbelici care au fost mai mult vrăjiți de soarele sudului, mult mai mulți alegând în perioada interbelică soarele Balcicului.

 

Care este relatia Dvs cu Centrul Artistic Baia Mare? De care pictor vă simțiți mai apropiat? Ce vă place cel mai mult ?

Apreciez foarte mult lucrările lui Ziffer care sunt într-adevăr extraordinare și care a avut o perioadă de creație aici și de asemenea și artiștii întemeietori – împreună cu Hollosy – sunt artiști care într-adevăr au creat noi orizonturi în pictura din Transilvania.

 

Spuneați în discursul de deschidere a expoziției că aceste lucrări au fost itinerate și în țară și în străinătate, in Europa. Ne puteți spune unde a fost mai bine primita expoziția „Hans Mattis-Teutsch.Sub Semnul Avangardei”? Care public pare mai interesat de lucrările lui Mattis-Teutsch?

Chiar daca sunt subiectiv, pot spune că peste tot a fost bine primit,  si la Szentendre, in apropiere de Budapesta, el este asumat și în Ungaria ca fiind  un reprezentant de frunte al avangardei maghiare. Expoziția s-a bucurat și la Viena de un interes deosebit, chiar dacă Viena n-a jucat un rol chiar atât de important în formarea sa. A fost o etapă, oprindu-se acolo pe drumul de la Budapesta la München –orașele care au jucat un rol decisiv în formarea sa. Și chiar și la Cluj unde a expus de mai multe ori în perioada interbelică, pentru că el a fost interesat să expună nu numai la București. A avut și acolo o mulțime de expoziții, începând cu 1920 și a participat la celebra expoziție internațională a Contimporanului din 1924, dar ținea foarte mult să fie prezent și în Transilvania, la Cluj și la Baia Mare, unde a expus de mai multe ori.

 

În încheiere vreau să vă întreb, așa cum ne-ați sugerat și Dvs în cadrul vernisajului, arta încotro? Care credeți că este locul artei în viața tumultoasă de astăzi, credeți că omul obișnuit mai găsește bucurie în artă?

Dacă artistul găsește un drum către inima și către rațiunea sa, da. Pentru că arta este, alături de filosofie și religie, un alt mod prin care ne raportăm la lumea din jurul nostru și încercăm sa o înțelegem și de multe ori să o suportăm. Și ca atare depinde doar de artiști, de capacitatea lor de a descifra spiritul actualei epoci și de a le transmite, folosind – bineînțeles – mijloacele de expresie ale acestei epoci în care trăim, un mesaj așa cum a făcut-o si Mattis-Teutsch la vremea sa celor care vin sa le vadă lucrările.

 

Interviu acordat de istoricul de artă Radu Popica reprezentanților Compartimentului de Programe Educaționale, Marketing și Promovarea produselor culturale din cadrul Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» la prezentarea publică a expoziției temporare Hans Mattis-Teutsch. Sub semnul avangardei, 10 august 2018.

Graficianul Bartha Arpád – Interviu (video)


Seria Interviuri, Episodul 1 – Bartha Arpád

 

Domnul Bartha Arpad, grafician, profesor și directorul Muzeului de Artă Brașov prezintă la Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» expoziția temporară Retrovizor. Expoziția este deschisă în sala de expoziții temporare a muzeului, în perioada 12 iulie – 6 august 2018, și poate fi vizitată de marți până duminică, între orele 10,00 și 17,00. Am profitat de acest prilej pentru a sta puțin de vorbă cu domnia sa.

Interviu Bartha Arpad from Muzeul de Artă Baia Mare on Vimeo.

Domnule Bartha, care este relația Dumneavoastră cu Centrul Artistic Baia Mare?

Relația mea cu «Centrul Artistic Baia Mare» este, pot să spun, foarte veche: din anii ’80, mai precis din 1984 când s-a organizat aici o expoziție foarte mare intitulatată “Oglinda” la care am fost participant direct. Asta înseamnă că am avut în expoziția colectivă mai multe lucrări. Pe urmă, dacă vezi orașul Baia Mare, îți rămâne în inimă. Lucrul acesta se dovedește și prin faptul că în 2010, când am avut o perioadă când făceam și pictură, am făcut o lucrare special pentru Baia Mare. Titlul este chiar “Amintiri Băimărene” și am donat-o muzeului. Îmi face plăcere să regăsesc această lucrare, care este inclusă și în expoziția Retrovizor.

Colaborarea cu Centrul Artistic Baia Mare este permanentă, nu doar ca artist. Există si o bună colaborare inter-muzeală. Noi, cele două muzee – Muzeul de Artă Brașov și Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» – facem niste expoziții comune, ne împrumutăm lucrări, ceea ce este un avantaj și este destul de rar în ultimul timp. După expoziția pe care o vedem acum, Retrovizor, o să umeze expoziția Hans Mattis Teutsch, pe care o aducem de la Viena direct la Baia Mare.

 

Cum vă raportați Dumneavoastră prin creația Dumneavoastră la așa numita “generație optzecistă” și care credeți că a fost impactul acestei generații asupra culturii din România în general?

Într-un fel pot să spun că sunt mândru să fac parte din această generație, dar pe de altă parte știm cu toții că a fost cea mai aspră perioadă pentru creație și pentru a expune lucrări. Erau timpuri foarte grele. Dar poate chiar de-asta creația a făcut un salt înspre modernism, spre avangardism. Mulți studenți de la Cluj, de exemplu, și-au format un trend, să spunem așa, special.  Cei din București (pentru că pe vremea aceea existau doar aceste două centre) aveau un alt trend. Lupta aceasta intre două centre mari a dus la niște rezultate în ziua de astăzi – când am depășit nu doar mileniul, ci și conceptul de modernism. Descoperim lupta asta internă, mai mult a artistului, lupta asta sufletească care se reflectă mai mult în lucrări, chiar dacă este mai concret reprezentată sau mai mult spre abstract. Dar cam asta s-a încercat în anii ‘80. Știm foarte bine că totul intra foarte greu in țară. Informația circula diferit față de astăzi. Dacă îi spui unui tânăr de astăzi cum ne luptam pentru o singură revistă de grafică de exemplu, nu crede. Ei au impresia că totul a fost cum este acum. De multe ori artistul a rămas ori în grupuri mici, ori singur.

 

Am văzut că aveți mii de opere, pe care le-ați expus peste tot în lume: în Europa, în Canada, în Statele Unite ale Americii. Care este relația Dumneavoastră cu operele de artă? Vă despărțiți greu de ele, le păstrați? Aveți vreuna preferată?

Graficianul are un avantaj: când face tiraj, poate trage mai multe serii. De vânzare vorbim mai greu. Și in anii ‘80 la fel ca acum, vânzările se fac după diferite criterii. Artistul, dacă nu are un curator, un manager care se pricepe la vânzare, vinde mai greu. Creația pentru mine nu a fost niciodată “materială” a fost spirituală. Astfel lucrările pe care le-am adus eu aici la Baia Mare sunt reunite sub denumirea Retrovizor.La 65 de ani iți permiți să te uiți în spate și descoperi că după 45 de ani de creație, să zicem, mai serioasă, că am perioade. Dar pot să demonstrez că toate perioadele astea sunt gândite în niște serii. Spre exemplu am o perioadă în ac rece, care se face destul de rar. E o tehnică uitată pentru că este foarte grea. Gravezi direct pe placă, nu poți să greșești, trebuie să vezi totul invers, sunt niște reguli pe care nu le poți învăța dintr-o dată, e nevoie de mai mulți ani de studiu si de încercări ca să rezolvi un ac rece. Am inceput prin anii ‘90 si câteodată ma reîntorc la tehnica și la epoca respectivă.

Apoi este o serie în care am încercat diferite tehnici și bineînțeles culoarea: cerneala tipografică colorată. Îmi plăcea seria nemaipomenit, dar era foarte scump și atunci am ales să le fac mult mai rar decât gravurile alb-negru. Am încercat mai multe tehnici diferite, iar apoi a venit cavalcada asta cu computerul. Am o serie in care prelucrez niște desene prin computer și, bineînțeles, le transpun și în material tipografic.

O amprentă personală este decupajul, care atrage atenția multora. Sunt niște lucrări din care decupez, iar lucrările sunt expuse – pot să spun – cu niste găuri care, după părerea mea ajută tema. Este mai mult decât un joc de forme, este vorba de a depăși și de a ajuta ideea concepțională care a apărut în prima fază.

Pot să spun că din copilărie fac fotografie. Am adus o serie de imagini, cateva dintre care sunt prelucrate. De ce spun că sunt prelucrate: nu fac și nici nu încerc să fac fotografie artistică. Vreau să fac o fotografie combinată cu grafica si cu ideea, iar decupajul de multe ori apare și acolo.

În ultimii trei ani am reușit să fac peste două sute de lucrări care sunt concepute pe linie. Și cam asta este expus aici, la Baia Mare: din fiecare serie câte un pic, dar mie mi se pare destul de unitar. O să vedem ce spun cei care văd expoziția. Pot să vadă atât începuturile, cât și lucrări făcute chiar acum o lună.

 

Cum gasiti timp să faceți atâtea? Pe lângă toată partea aceasta de creație artistică sunteți și profesor, sunteți și directorul muzeului de artă. Cum găsiți timpul și ce vă place cel mai mult?

Mulțumesc de întrebare. O să răspund foarte simplu. Prin a organiza timpul personal. Dar în altă ordine de idei sunt priorități. De multe ori timpul de atelier il petrec la muzeu. Acesta este adevarul: nu poți sa ai o funcție și să nu iți îndeplinești îndatoririle. Eu, de exemplu, cât erau mici cei doi copii ai mei, lucram noaptea. După culcare mergeam la atelier, lucram, iar apoi dimineața eu eram primul care trezea pe toata lumea. Asta era o soluție și în tinerețe merge. Mai târziu nu mai merge să lucrez noaptea și atunci inainte de masă fac muzeu, dupămasă profesorat și seara pana la 21,00 – 22,00 fac artă și norocul meu e că familia ințelege, iar asta e ceva foarte important. Eu sunt foarte mândru de familie, iar susținerea lor este foarte importantă. Mi-ar fi plăcut să vină și ei cu mine la Baia Mare, dar acum suntem fiecare cu serviciul lui – fiica mea e în China, fiul meu la Bucuresti – și aceasta fiind o ințelegere inter-muzeală am onorat invitația și sper ca expoziția să fie pe placul publicului.  

Interviu acordat de graficianul Bartha Arpad reprezentanților Compartimentului de Programe Educaționale, Marketing și Promovarea produselor culturale din cadrul Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» la prezentarea publică a expoziției temporare Retrovizor, 12 iulie 2018.

Artistul Dorel Topan, prezent pentru a doua oară în licitațiile Drouot – cea mai mare casă de licitații din Franța


Lucrarea Big Candy a artistului Dorel TOPAN este cuprinsă în catalogul licitației lunii martie a casei Drouot, alături de artiști precum: Frantisek KUPKA, Tara VON NEUDORF, Andras SZABO , Andy WARHOL, Daniel BRUSH, Joseph BEUYS, Jean TINGUELY, Pablo PICASSO. Mai mult, pictorul băimărean se regăsește pentru a doua oară pe simezele Drouot, una dintre cele mai vechi astfel de instituții din lume.

Dorel TOPAN - Big Candy

Big Candy (2015), Dorel TOPAN

 

Drouot este cea mai mare casă de licitații din Franța continuând o tradiție veche de mai bine de patru secole. Cei peste 2000 de profesioniști dedicați pieței de artă, specializați în toate curentele artistice oferă publicului un acces incomparabil la piața internațională de artă: 600.000 de obiecte propuse spre vânzare în fiecare an. Zilnic trec pragul acestei galerii peste 5.000 de vizitatori – pasionați și mari colecționari.

Interesul casei de licitații nu se rezumă doar la tranzacții, editând și o publicație lunară – La Gazette Drouot – care acoperă tendințele pieței de artă, evenimentele, târgurile și licitațiile, dar și articole de specialitate din domeniul artei, culturii și interviuri în exclusivitate.

Redăm aici traducerea descrierii colegului nostru, muzeograf dr. Dorel TOPAN, apărută în catalogul licitației martie 2018:

„Născut pe 10 iunie 1963, în Sălsig, o comună din județul Maramureș, Dorel Topan începe prin a studia arhitectura. Se înscrie la Universitatea de Arte din Baia Mare unde în 2005 devine licențiat al Secției de Pictură. În 2004 are mai multe expoziții și primește statutul de membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. E din ce în ce mai cunoscut și mai multe muzee din România îi achiziționează lucrările, iar de atunci expune în Franța, Austria, Polonia și Ungaria. În 2013 are o expoziție la Broadway Gallery din New York.

Picturile sale hiperrealiste cu tentă de pop-art i-au câștigat dreptul de a fi comparat în țara sa cu Andy Warhol, Jasper Jones sau Richard Prince. Dorel Topan este unul dintre puținii artiști români care au reușit să aibă succes internațional, lucrările sale fiind în colecții private din toată lumea: SUA, Germania, Australia, Malaezia, Anglia, Serbia.

Dorel Topan ne oferă o operă contemporană, sarcastică, ironică și acidă. Artistul se joacă cu metafore și alegorii într-o pictură care împletește hyperrealismul cu Pop-Art. Obiectele din viața de zi cu zi – bomboane, cutii de bere, jucării de pluș – sunt transformate în motive artistice pentru a produce asocieri unice și contradictorii. Critica pe care o aduce el societății de consum ne amintește de propria noastră frivolitate, dar în același timp creează un fel de complicitate cu privitorul prin reinterpretarea unor imagini iconice: cea a lui Marylin Monroe sau înălțarea drapelului pe Iwo Jima.”

Licitația va avea loc în data de 26 martie 2018. Catalogul de licitație și restul detaliilor pot fi accesate pe site-ul Drouot.

Dorel Topan are o activitate artistică dinamică. Lucrări ale artistului au mai fost licitate şi în alte case de licitaţii de renume: Artmark în mai multe rânduri, Lavakow, Grimberg, Ziman. Mai multe informații găsiți pe blogul muzeului nostru și pe site-ul personal al artistului.

Vernisajul expoziţiei „…trilema”


Marţi, 12 decembrie 2017, la sediul Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», a avut loc vernisajul expoziţiei temporare „…trilema”.

Câteva imagini de la acest eveniment pot fi vizualizate în galeria de mai jos.

Această prezentare necesită JavaScript.

Expoziţia va fi deschisă publicului până la data de 12 ianuarie 2018 şi poate fi vizitată de marți până duminică, între orele 10,00 – 16,30.

Vă aşteptăm!

%d blogeri au apreciat asta: