Alexandru ŞAINELIC


Alexandru Vasile ŞAINELIC (1929-2005)

 

Sainelic Vernisaj anii 70 primul din dreapta

Alexandru Șainelic (dreapta) – Prezentare publică expoziție anii ’70

 

Artist pictor cu o remarcabilă constanţă şi longevitate creatoare activă, s-a născut la 15 iunie 1929, în localitatea Şomcuta Mare (jud. Maramureş).

Şi-a săvârşit formarea educaţională de specialitate frecventând şi absolvind, cu rezultate deosebite, Şcoala Medie de Artă din Cluj Napoca, iar apoi Institutul de Arte Plastice «Ion Andreescu» din Cluj Napoca (1950–1956), Facultatea de Pictură, în clasa prof. Petru Feier.

Cariera profesională şi activitatea artistică şi-o desfăşoară, încă de la absolvirea învăţământului superior, în 1956, în cadrul Filialei Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici din România. De-a lungul întregii cariere s-a manifestat ca reprezentant fidel şi activ al Centrului Artistic Baia Mare.

A debutat în 1956 la Expoziţia regională de artă plastică de la Baia Mare , iar de atunci a luat parte la toate expoziţiile anuale oficiale organizate de Filiala Baia Mare a U.A.P. (Expoziţiile regionale, 1956–1967, Expoziţiile judeţene «Maramureş», 1968–1989 şi, respectiv, Anualele Artelor, 1990–2001). Pe parcursul a patru decenii şi jumătate de creaţie în domeniul picturii de şevalet, a dobândit un amplu şi divers palmares de activitate expoziţională. A avut două expoziţii personale la Baia Mare (1975 şi 1994), cea de a doua fiindu-i organizată de Muzeul de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» în cadrul ciclului Ghid de artă contemporană (curator Mihai Muscă). Lucrările sale au fost selecţionate şi prezentate la Bucureşti în cadrul expoziţiilor naţionale cu juriu (Anuale de Stat şi Expoziţii republicane) în 1963, 1969, 1974, 1976, 1977, 1979, 1985 şi 1987.

 

1 SAINELIC Alexandru_Jocul flacailor 1963

Alexandru Șainelic, „Jocul flăcăilor” 1963

 

O selecţie reprezentativă (8 compoziţii) a fost prezentată publicului bucureştean în februarie 1989, în cadrul expoziţiei retrospective Centrul Artistic Baia Mare 1965–1989.

Totodată a fost prezent la expoziţii colective ale artiştilor băimăreni prezentate în principalele centre cultural–artistice din România (Arad, Braşov, Cluj Napoca, Piatra Neamţ, Constanţa, Bacău, Suceava, Oradea, Bistriţa, Dej, Zalău, Focşani, Tulcea, Sighetu Marmaţiei).

În străinătate creaţia s-a a fost prezentată în cadrul unor selecţii de artă românească contemporană (Berlin, 1974, Budapesta, 1992), respectiv în expoziţii reprezentative ale Centrului Artistic Baia Mare (în URSS – Ordjonikidze, 1960, Ivano–Frankovsk, 1977 şi 1979; Polonia – Kielce, 1983; Ungaria – Giula, 1982, Nyíregyháza, 1991, Szolnok, 1992). Tot în străinătate a luat parte la Simpozioanele de artă plastică de la Prilep (Macedonia, 1978) şi Szandomerz (Polonia, 1980).

În domeniul artei monumentale de for public a realizat două picturi murale (al secco) în Baia Mare („Compoziţie”, la fostul Club al Tineretului, azi Clubul Phoenix, 1971) şi Şomcuta Mare (la Căminul Cultural, 1974/75).

În 1996–1997 i-a fost inclusă o selecţie reprezentativă de lucrări în secţiunea de artă contemporană a marii Expoziţii aniversare «Centenarul Centrului Artistic Baia Mare. 1896–1996» organizată de Muzeul de Artă din Baia Mare. Din 1984 încoace, Expoziţia permanentă de artă băimăreană a acestei instituţii muzeale include, de asemenea, 6 dintre lucrările sale cele mai reprezentative.

 

2 Sainelic_Proclamatia 1973

Alexandru Șainelic „Proclamația” 1973

 

De-a lungul carierei i-au fost achiziţionate peste 32 de lucrări (în special compoziţii) pentru mobilarea unor spaţii publice, administrative, culturale şi şcolare din judeţul Maramureş (Baia Mare, Sighetu Marmaţiei, Borşa, Şomcuta Mare), Bucureşti, Tulcea, Oradea, Cluj Napoca.

De asemenea, prin donaţii şi achiziţii, lucrări de-ale sale se află în patrimoniile muzeelor din Kielce şi Sandomierz (Polonia), Prilep (Macedonia) şi Ivano–Frankovsk (Ucraina).

De la absolvirea învăţământului superior şi până la pensionare (1990) a activat la Centrul de Îndrumare a Creaţiei Populare Maramureş, unde a avut ca arie de competenţă îndrumarea şi organizarea activităţii creatorilor populari, artiştilor naivi şi amatori. În acest domeniu a întemeiat şi coordonat Taberele anuale de creaţie, începând din 1970.

 

3 Sainelic_dascalul-batran 1974

Alexandru Șainelic, „Dascăl bătrân” 1974

 

Timp de mai mulţi ani a fost implicat în organizarea vieţii publice şi activităţii interne a breslei locale a artiştilor profesionişti, mai întâi ca membru în biroul de conducere, iar apoi ca preşedinte al Filialei Baia Mare a U.A.P. între 1970–1984.

Prin întreaga sa activitate, Alexandru Vasile ŞAINELIC a contribuit esenţial la revitalizarea activităţii şi dezvoltarea potenţialului creator contemporan din Centrul Artistic Baia Mare şi, prin aceasta, la dezvoltarea artei contemporane româneşti iradiată din tradiţionalul mediu artistic băimărean.

 

4 Alexandru Sainelic_Echilibru 1977

Alexandru Șainelic, „”Echilibru 1977

 

În pictura lui Alexandru Şainelic, realitatea este filtrată printr-o sensibilitate analitică. Atât în compoziţiile sale de inspiraţie socială sau istorică, cât şi în celelalte genuri pe care le cultivă – peisaj compoziţional, mai rar portretistică şi natură statică – edificarea laborioasă a imaginii constituie principala problematică asupra căreia artistul îşi concentrează acţiunea de modelare a ficţiunii picturale. Indiferent de natura lor motivistică (elemente preluate din realitatea ambientală, ori din inventarul artefactelor umane), formele obiectuale sunt esenţializate până la stadiul de înfăţişări geometrizate, purtătoare de accentuate simboluri tipologice. Apoi, prin alăturare/juxtapunere ele sunt introduse în structuri componistice solide, a căror articulare complexă generează efecte de masivitate durabilă, de monumental. Artistul îşi desfăşoară discursul plastic la limita interioară a unui figurativ de interpretare, iar subiectul principal – aproape suveran – al creaţiei sale de maturitate îl constituie, de fapt, analiza de expresie şi conţinut formal ale integrării/coagulării reţelei motivistice în spaţiul pictural. Analiza este exercitată asupra ansamblului plastic, un ansamblu înţeles ca unitate de reprezentare a coerenţei sistemice. Din acest motiv, deşi procedeele de lucru ţin de o metodologie analitică, rezultatul final se înscrie în perimetrul sintezei care, îndepărtând pelicula de protecţie a „ambalajului” aparenţelor, developează, scoate la vedere imagini subiectivate ale „stărilor de agregare” prin care artistul cercetează şi descoperă realitatea. În consecinţă, nu recurge la spargerea în fragmente a întregului ci, dimpotrivă, pe măsură ce pătrunde în intimitatea materială şi semnificaţia simbolică a componentelor motivistice „dezambalate”, dezvăluie articulaţiile unui ansamblu plastic sever. Dinamica interioară pe care i-o conferă ritmul modulării planurilor, suprapunerea şi intersectarea formelor compensează aparenta expresivitate statică pe care o induce şi paleta coloristică sobră, concentrată îndeosebi asupra expresivităţii nuanţelor tonale. Pe această cale, imaginea picturală se compune şi nu se descompune. Ea se structurează – nu se destructurează. Ceea ce înseamnă că substanţa discursului său plastic trebuie plasată undeva în perimetrul avangardismului românesc târziu, cel resuscitat în anii ’60 – ’70 şi care a avut un rol atât de important, încă insuficient relevat, în regenerarea artei româneşti contemporane de după dogmatismul realismului socialist. Matricea stilistică a picturii practicate de Alexandru Şainelic este ea însăşi una de sinteză, căci regăsim în ea proceduri şi efecte picturale de origini compozite. Ele relevă o lectură atentă a tradiţiilor avangardiste, pe care se fundamentează topirea organică a acestora într-o viziune proprie bine personalizată. Ea îi conferă artistului o poziţie de frunte în elita istoriei contemporane a Centrului Artistic Baia Mare, alături de nume precum Ilie Cămărăşan, Iosif Balla, Mihai Olos, Nicolae Apostol, Traian Hrişcă, Walter Friedrich, Traian Moldova etc., şi o certă reprezentativitate, la scară naţională, printre congenerii săi.

 

copyright © 2014 Tiberiu Alexa

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Principalele referinţe critice despre creaţia autorului au apărut în:

Who’s who în România, 2002.

Tiberiu Alexa, Maramureş • Expoziţie de artă plastică – Máramaros • Képzőművészeti Kiállitás, Albrecht Dürer Galéria, Gyula, 1982.

Tiberiu Alexa – Mihai Muscă, A nagybányai művésztelep, Városi Galéria, Szolnok, 1991

* Tiberiu Alexa, Un deceniu de viaţă artistică la Baia Mare. 1984–1993/Une décénie de vie artistique à Baia Mare. 1984–1993, Baia Mare, Inspectoratul pentru Cultură al judeţului Maramureş, 1993.

Mihai Muscă, Ghid de Artă Contemporană – Alexandru Şainelic, Muzeul de Artă, Baia Mare, 1994.

Tiberiu Alexa, Mihai Muscă, Traian Moldovan, Centrul Artistic Baia Mare. 1896–1996/ The Baia Mare Artistic Centre. 1896–1996, Baia Mare, Muzeul Judeţean Maramureş – Inspectoratul pentru Cultură, 1996.

* Tiberiu Alexa, Tîrg de Artă, Uniunea Artiştilor Plastici Filiala Baia Mare – Primăria Municipiului Baia Mare, Baia Mare, 1999.

* Tiberiu Alexa, U.A.P. 50. Anuala Artelor 2001, Uniunea Artiştilor Plastici Filiala Baia Mare – Primăria Municipiului Baia Mare, Baia Mare, 2001.

* Tiberiu Alexa, U.A.P..  Anuala Artelor 2002, Uniunea Artiştilor Plastici Filiala Baia Mare – Primăria Municipiului Baia Mare, Baia Mare, 2002.

Expoziţia temporară «GENERAŢIA 60»


COMUNICAT DE PRESĂ

 

Începând de vineri 26 septembrie 2014, Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», prezintă publicului expoziţia temporară de pictură, grafică şi sculptură, cu titlul «GENERAŢIA 60».

Expoziţia prezintă o selecţie de patruzeci şi trei de lucrări semnate de douăzeci şi patru artişti reprezentativi pentru acea perioadă.

Prezentarea oficială a expoziţiei «GENERAŢIA 60» va avea loc la sediul muzeului din Baia Mare, str. 1 Mai nr.8, la o dată ce v-a fi comunicată din timp.

AFIS verso generatia 60 AFIS fata generatia 60

Lucrările expuse în cadrul acestei expoziţii temporare pot fi vizualizate mai jos:

Ioan Angel Negrean,

Şef Birou programe şi marketing

Alexandru Şainelic – Dascăl bătrân


Lucrarea este relevantă pentru ceea ce am putea denumi stilul Alexandru Şainelic. Este, de fapt, maniera care-l particularizează pe artist în peisajul Centrului Artistic Baia Mare.

Alexandru Şainelic- Dascăl bătrân

Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

Alexandru Şainelic îşi elaborează compoziţiile pe o reţea de suprafeţe ale căror profunzimi tridimensionale sunt sugerate doar de către cromatica extrem de reţinută. Spaţiul său plastic este o reconstituire a realităţii, ca într-un puzzle.  Descompunerea suprafeţelor se face la acesta prin asumarea şi aplicarea lecţiei cubiste, fără însă să-şi propună o prezentare simultană a tuturor suprafeţelor motivelor, precum la Picasso sau Braque.

Geometrizarea puternică a formelor, duce, în creaţia lui Şainelic, la o îndepărtare de redarea trăsăturilor în caracter a personajelor, niciodată, însă, neajungându-se la abstractizare, ci, mai degrabă, de cele mai multe ori, la personaje generice, la tipologii sociale.

Artistul reprezintă formele prin alăturări ale suprafeţelor (ca în tehnica vitraliului), motivele interacţionând optic între ele. Reconstituirea realităţii se face, de către spectator,  mai degrabă prin apelul inconştient la memorie decât printr-o contemplare pasivă. Se recurge, astfel, mai degrabă la intelect decât la afect.

Temele preferate ale lui Alexandru Şainelic, sunt cele sociale şi istorice. Subiectele şi motivele sale se referă la categorii şi clase sociale, aşa cum artistul înţelege să le reprezinte într-o epocă în care comanda politică încerca cu obstinenţă să-şi impună directivele în creaţiile artistice ale vremii.

Lucrarea lunii mai 2012

Dascălul bătrân, vine oarecum să înlocuiască modelul propus de propaganda comunistă (cel al conducătorului suprem, înţelept al neamului). Datată în 1974, Dascăl bătrân, este executată la trei ani după lansarea Tezelor de la Mangalia, care trasau noile direcţii ale artei. Sfidarea cenzurii s-a făcut de către artişti, în cea mai mare măsură, prin eludarea subiectelor realismului socialist, fără însă a evita încărcătura patriotică, de cele mai multe ori naţionalistă.

Dascălul este unul din simbolurile coagulării şi conservării culturii naţionale. El a avut un rol principal în formarea, dezvoltarea, propagarea şi menţinerea unei culturi naţionale, dezvoltarea conştiinţei de sine a acesteia. Dascălul din lucrarea lui Şainelic nu seamănă, deloc, cu dascălul din mediul rural al anilor 1970. Autorităţile comuniste nu ar fi tolerat un dascăl bărbos. Este un personaj care transcende timpul.

Straiele învăţăceilor sugerează că avem de-a face cu o şcoală din zona rurală a Ardealului de nord. Cromatica este una sobră, restrânsă. Predomina albul hainelor flăcăilor, modelat cu nuanţe de brunuri şi albastru, ca şi cum personajele s-ar contopi cu pământul şi cu cerul – elemente simbolice definitorii.

Dascălul este plasat în registrul central (unul din cele trei verticale), şi se detaşează prin accentuarea valorică a brunurilor modelate, în raport cu tonalităţile deschise ale celorlalte suprafeţe. Culoarea, însă, circulă, realizând coagularea unei suprafeţe plastice unitare în întregul său. Doar alb, brun şi albastru sunt culorile acestei lucrări, culori prezente şi modelate în toate motivele prezentate. Diferă doar tonurile.

Dascăl bătrân este o lucrare care, ne poate completa o imagine despre felul în care arta românească a anilor 1970, constituia o formă de rezistenţă împotriva obtuzităţii ideologice a propagandei comuniste. Această lucrare ne poate completa, de asemenea, o imagine despre deschiderea artistului înspre formule de manifestare stilistică novatoare în spaţiul românesc postbelic, prin inovarea în interiorul unor matrice consacrate de avangardă.

Dr. Dorel Topan

Consultant artistic

%d blogeri au apreciat: