Expoziţia «110 ani de activitate muzeală»


Expoziţia temporară «PATRIMONIU – restaurări şi conservări active 2007-2013»


În perioada iulie – septembrie 2013, la Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» poate fi vizitată expoziţia temporară «PATRIMONIU – restaurări şi conservări active 2007-2013».

Vizitarea expoziţiei temporare costă 2 lei pentru adulţi şi un leu pentru copii, elevi şi studenţi (pe baza carnetului de student).

Programul de vizitare este de marţi până duminică între orele 10 – 17. Ultima oră de intrare în muzeu este 16:30.

Arthur Garguromin Verona – În pădure


Vocaţia picturii l-a determinat pe tânărul absolvent al Academiei militare din Viena, Arthur Verona (1867 – 1946), să renunţe la cariera militară şi să se dedice studiului picturii. Aşa se face că în 1895, proaspătul ofiţer, la 28 de ani, începe studiul picturii la Academia de arte frumoase din München, ca elev al lui Fritz von Uhde iar peste doi ani i se alătură lui Simon Hollósy pentru a studia la Baia Mare. Îşi continuă studiile la Academia Julian din capitala Franţei, unde şi expune la Expoziția internațională de la Paris în 1899 și 1900. Se întoarce apoi în ţară unde îl găsim pe simezele expoziţiei artiștilor în viață şi ca participant la constituirea Societății Tinerimea artistică.

            În anul 1902, organizează prima sa expoziție personală, lucrările sale fiind remarcate de Nicolae Grigorescu. Creaţia sa se particularizează în timp, dobândind caracteristici care îi definesc opera în contextul artistic românesc al vremii.

            O mare parte a lucrărilor lui sunt distruse în 1903 într-un incendiu care cuprinde atelierul lui din Piața Victoriei. Continuă să lucreze şi se afirmă din ce în ce mai mult, fiind premiat la Salonul Oficial din 1906, la Salonul de pictură de la München în 1910, ca mai apoi să obţină încă trei medalii de aur, fiind considerat de critica de specialitate un demn urmaş al marelui Nicolae Grigorescu.

 

Arthur Garguromin Verona – În pădure

Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

Lucrarea În pădure (1911), este un exemplu de măiestrie picturală de excepţie în care pictorul pune accentul pe redarea efectului produs de trecerea razelor solare prin frunzişul copacilor unei păduri, parcă de aur, într-o atmosferă caldă, tomnatică. Este aici reprezentat un cadru natural de o frumuseţe aparte, în care găsim de toate; pământ acoperit de frunze, apă vitală regeneratoare, vegetaţie luxuriantă şi vibraţia aerului evidenţiată de mişcarea imperceptibilă a frunzelor.

Spectacolul pictural este dat de vibraţia tuşelor, când lungi şi difuze, când scurte şi fragmentate, când apropiate valoric, când contrastate valoric, într-o orchestraţie care crează ritmuri de o muzicalitate cromatică rafinată şi o picturalitate puternică, construită pe acorduri cromatice în care verdele şi albastrul potenţează caloric oranjul, galbenul şi ocrurile, conferind întregului o căldură ce particularizează şi caracterizează o mare parte a creaţiei marelui pictor.

În penumbra pădurii, personajul, un ţăran oprit din drumul său, probabil pentru a-şi odihni şi adăpa calul, admiră frumuseţea cadrului natural. Aurul frunzelor se revarsă peste ţăranul şi calul său, care sunt plasaţi în zona centrală de la baza compoziţiei. Se vede clar că pictorul acordă o importanţă majoră cadrului natural, de care este fermecat, şi care-i oferă prilejul pentru manifestarea virtuozităţilor sale picturale, iar ţăranul, căruia nu i se dezvăluie identitatea, şi care admiră frumuseţea pădurii poate fi chiar pictorul, sau oricare dintre cei neînstrăinaţi de natură, cei care conştientizează importanţa şi frumuseţea de neegalat a naturii.

Lucrarea lunii august 2012

Compoziţia lucrării este statică, având ca direcţii definitorii mai multe verticale desenate de trunchiurile arborilor din pădure şi orizontala situată în partea inferioară a spaţiului plastic, dată de registrul terestru, care se constituie în temelia acestui „edificiu” oferit de natură.

Tabloul, de o frumuseţe picturală rară, este un îndemn pentru noi toţi de a reveni mereu la natură, iar atunci când ne aflăm într-un asemenea cadru, precum cel prezentat de pictor, să ne oferim răgazul de a descoperi şi contempla frumuseţile oferite cu atâta dărnicie de natura pe lângă care, mulţi dintre noi, trecem de cele mai multe ori cu „obloanele trase”.

Muzeograf,

dr. Ioan Angel Negrean

Cărţi



1. O istorie antropologică a culorilor, Ioan Botiş – 25 lei

2. Artiştii «Şcolii Hollosy» 1896-1901 de la Hentriette Abramovis la Max Buri, Tiberiu Alexa – 25 lei

3. Arthur Garguromin Verona, Ioan Botiş – 15 lei

4. Dinamica orientărilor estetice în pictura contemporană, Dorel Topan – 35 lei

Arthur Gargorumin Verona


Născut într-o familie cu filiaţii macedoromâne, crescut în acel melting pot multietnic care a fost Brăila veacului al XIX-lea, Arthur Gargorumin Verona (n. 1868 la Brăila – m. 1946 la Bucureşti) este una din figurile deosebit de interesante, dar şi controversate, ale picturii româneşti din vremea generaţiei postclasice, acea generaţie care avea să angajeze după 1900 dialogul cu modernismul european.

A. G. Verona – Drum de ţară

A fost congener cu o întreagă echipă de elită din care nume precum al său şi cele ale lui Kimon Loghi, Ipolit Strâmbu, Nicolae Vermont, Eustaţiu Stoenescu ne pun astăzi în faţa unei curioase dificultăţi de receptare coerentă şi pertinentă. Pe de o parte stau „încremenitele ierarhii „canonice” ale artei româneşti moderne aşa cum au fost ele elaborate pe la mijlocul veacului trecut şi în care aceşti creatori continuă să se regăsească la capitolul „pictori burghezi sămănătorişti” ! Pe de altă parte stau valorile de comercializare în licitaţiile publice din ultimii ani care tind către praguri „şocant” de ridicate – între 5000 şi 15000 Euro !!! – şi care ne relevă o piaţă care pur şi simplu desfide ordinea şi dezordinea ierarhiilor acreditate. Prinşi între două repere într-atât de contradictorii, colecţionarul, istoricul şi muzeograful se confruntă cu conflictualităţi culturale şi intelectuale de profunzime majoră, a căror grabnică stingere pe temeiuri ştiinţifice pertinente devine o cerinţă de maximă urgenţă. Opera lui Arthur G. Verona reprezintă, în acest sens, un autentic „caz critic”.

A.G. Verona – La seceriş

EDUCAŢIA

Absolvent al Academie militare din Viena în 1888, Verona efectuează mai întâi studii libere de pictură la Viena şi în Italia. Intre 1895 şi 1899 studiază la München cu Fritz von Uhde şi Simon Hollósy. Îşi continuă educaţia la Paris în cadrul Academiei Julian, iar în 1896 şi 1897 participă la primele două colonii temporare organizate la Baia Mare pentru studenţii şi artiştii grupaţi în jurul lui Simon Hollósy şi a şcolii sale müncheneze.

A.G. Verona – Ciobănaş

ACTIVITATEA LA BAIA MARE

Mărturii documentare disparate par să ateste că prezenţa lui Verona la primele două colonii temporare băimărene se circumscrie unei relaţii profunde cu Hollósy, astăzi aproape uitată (cf. R. Şorban, O viaţă de artist. Intre München şi Maramureş, Bucureşti, 1986, p. 62; 122; 172, 190). Şi pe el îl vor fi atras înspre Baia Mare personalitatea fascinantă şi programul pedagogic ale mentorului, participarea la construcţia unei întreprinderi de pionierat artistic în această parte a Europei şi, desigur, perspectiva unei inedite experienţe plein air-iste. Le mărturiseşte, implicit dar fără echivoc, confesiunea târzie a artistului (1939), confesiune ce oferă o remarcabilă imagine a atmosferei intelectuale care a generat mai întâi naşterea, iar apoi dezvoltarea istoriei Centrului Artistic Baia Mare: „Hollósy a purtat de grijă lecturilor mele, mi-a atras atenţia asupra lui Zola şi Tolstoi, îmi împrumuta cărţi şi îmi cerea să-i vorbesc despre cele citite. M-a avertizat asupra inutilităţii dexterităţii în sine, care îi părea o primejdie. Mi-a atras atenţia asupra acumulărilor de observaţii la anumiţi scriitori şi mi-a îndreptat privirea asupra naturii şi oamenilor. Datorită lui mi s-au deschis ochii să văd realităţile lumii, şi datorită lui am investit totdeauna simţire în ce făceam: compoziţie, peisaj, figuri umane…Tot el m-a îndemnat să încerc a înţelege interiorul oamenilor…” (apud R. Şorban, op. cit., p.63). Atracţia exercitată de aceste valori, deopotrivă artistice şi existenţiale, explică de ce în primăvara lui 1897 Verona întrerupe studiile pariziene de la Academia Julian spre a se alătura la Baia Mare noii serii de colonişti, în calitate de “…artist…din străinătate, fost elev al şcolii lui Hollósy, originar din Brăila…”.

A.G.Verona – În pădure

Sunt puţine date certe despre activitatea lui Verona la Baia Mare. Oricum, experienţele artistice trăite aici se reflectă nemijlocit în orientarea picturii sale către o sinteză tematică, tehnică şi stilistică comună majorităţii pictorilor formaţi aici în vremea coloniilor temporare ale Şcolii Hollósy.

A.G.Verona – Spălătorese

Asemănător multor colonişti băimăreni de primă generaţie, răspândiţi în întreaga Europă Centrală şi de Răsărit, Verona s-a străduit să transforme exerciţiile plein air–iste şi schema impresionistă, dintr-o experienţă tehnică a surprinderii efectelor aleatorii, într-o matrice vizuală, estetic „frumoasă”. O matrice concepută să includă trăsături dominante de natură stabilă, perenă – şi tocmai prin acestea conservatoare – ale specificului naţional.

A.G.Verona – Ţăran prânzind

Apropierea lui Verona de cercul intelectual de la revista Sămănătorul, condus doctrinar de tânărul – pe atunci – istoric şi ideolog Nicolae Iorga, nu a fost, în consecinţă, un fapt accidental, chiar dacă ea avea să provoace asocierea picturii sale de mediul cultural protradiţionalist din Bucureştiul primei jumătăţi de secol 20.

Tiberiu Alexa

director, Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

%d blogeri au apreciat asta: