ARTIȘTI ȘI TOPOSURI: Expoziționismul și promovarea – vernisajul expoziției retrospective «Centrul Artistic Baia Mare. 1964-1989»: București, februarie 1989, Sala Dalles


Expoziția temporară 

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI. 

Un compendiu de istorie culturală în imagini a Centrului Artistic Baia Mare, 

curator dr. Tiberiu ALEXA, curator asociat dr. Laura GHINEA

Fotografii document și descrierea imaginilor, realizată de dr. Tiberiu ALEXA

18. Expoziționismul și promovarea – vernisajul  expoziției retrospective «Centrul Artistic Baia Mare. 1964-1989»: București, februarie 1989, Sala Dalles

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI.Un compendiu de istorie culturală în imaginia Centrului Artistic Baia Mare 1896-2021

18. Expoziționismul și promovarea – vernisajul  expoziției retrospective «Centrul Artistic Baia Mare. 1964-1989»: București, februarie 1989, Sala Dalles

Descifrând atent înţelesurile istoriei sale evenimenţiale, pot fi identificaţi cinci parametri care au tutelat evoluţia și dezvoltarea mişcării artistice de la Baia Mare:

         •         emergenţa și funcționarea unor structuri instituţionale permanente;

         •         seria transformărilor ciclice, de „reinventări” cultural–estetice și funcționale traversate de colectivitățile artistice băimărene ca răspuns la presiunile schimbărilor;

         •         reflectarea ambivalentă a relaţiilor cu alte medii/centre culturale în activizarea fenomenului de la Baia Mare ca spațiu artistic generator de bunuri simbolice particularizate/personalizate;

         •         rolul jucat de producția artistică băimăreană („pictura băimăreană”) în  dezvoltarea conştiinţei artistice a publicului local și regional;

         •         performanţele artistice individuale înţelese și funcționale ca propuneri şi colportări de valori culturale multiple. 

Acţiunea acestor factori a generat şi a activizat un sistem instituţional complex. Astfel, organisme specializate au acoperit și acoperă, de-a lungul timpului, toate domeniile esenţiale ale vieţii artistice: învăţământul, asociaționismul profesional, producţia artistică propriu-zisă, circulaţia publică a acestei producții, consumul expozițional public, practici de achiziţionare şi de comenzi publice/private, promovarea creaţiei contemporane și readucererea periodică în spațiul public a creației istorizate, tezaurizarea publică/privată precum şi sarcinile sociale și culturale ale colecţionismului, cercetării ştiinţifice şi valorificării patrimoniului artistic muzealizat. Articulate sistemic într-un mecanism omogen, asemenea organisme au compus un ansamblu instituţional care a asigurat până acum în 2021, vreme de 125 de ani, evoluţia Băii Mari artisticepe parcursul unei durate istorice lungi.

Text copyright by © 2019-2021 Tiberiu ALEXA

photo copyright by © 2019-2021 Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI: 17. „Generația 1965” și reluarea dezvoltării: Valentina Boștină și sculptura sa – «Portretul poetului Nicolae Labiș»


Expoziția temporară 

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI. 

Un compendiu de istorie culturală în imagini a Centrului Artistic Baia Mare, 

curator dr. Tiberiu ALEXA, curator asociat dr. Laura GHINEA

Fotografii document și descrierea imaginilor, realizată de dr. Tiberiu ALEXA

17. „Generația 1965” și reluarea dezvoltării: Valentina Boștină și sculptura sa – «Portretul poetului Nicolae Labiș»

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI.Un compendiu de istorie culturală în imaginia Centrului Artistic Baia Mare 1896-2021

17. „Generația 1965” și reluarea dezvoltării: Valentina Boștină și sculptura sa –

«Portretul poetului Nicolae Labiș»

Baia Mare, Clubul Tineretului – curtea interioară, 1969

După 1965, reabilitarea structurilor instituționale interne avea să conducă la reluarea ciclului de creştere prin reinventarea potențialului de atragere/alimentare a colonismului temporar: învăţământul propriu, capacitatea de stimulare a colonismului artistic individual, promovarea dirijistă a unor programe speciale. Ieşirea din criză prin mecanismele unei astfel de continuităţi rămâne unul dintre principalele argumente ce vin să contrazică ipoteza fracturării existenţei istorice a Centrului Artistic Baia Mare.

Noul ciclu de expansiune, declanşat în 1965, a fost suficient de viguros şi viabil pentru ca să asigure rezistenţa intelectuală a comunităţii artistice băimărene la constrângerile ideologice impuse de regimul totalitar comunist în anii deceniilor 1970 şi 1980, iar mai apoi a servit drept platformă de sprijin pentru susținerea puternicei expansiuni pe care, începând din anul 1990, Centrul Artistic Baia Mare o înregistrează sistematic în cele trei decenii scurse deja din etapa „postcomunistă”.

Totuşi, există o discontinuitate față de identitatea cultural–artistică băimăreană istorică/antebelică. Numai că ea nu s-a manifestat în funcţionarea structurilor instituţionale, ci o regăsim în sfera practicii productive artistice: ea s-a născut din fondul acutei crize de model cultural traversată la Baia Mare între 1926-1962, şi s-a cristalizat lent, pe parcursul îndelungatului proces de marginalizare/înlocuire a tutelei modélului plein air-ist originar. Rezultatul firesc s-a tradus prin abandonarea obsesiei aşa-zisei „peisagistici băimărene” tradiționale în favoarea unor modéle intelectualizate prin discurs elaborat ficțional, inspirate din recuzita avangardei clasice și a celei târzii, iar apoi din retoricile transavangardiste/postmoderniste.

Valentina BOȘTINĂ se numără printre cei mai importanți reprezentanți «generației 1965», generație care a asigurat la Baia Mare procesele de recuperare a tradițiilor avangardei interbelice – după consumarea șocul anilor proletcultismului socialist.

Text copyright by © 2019-2021 Tiberiu ALEXA

photo copyright by © 2019-2021 Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI: 16. Fuziunea înnoirii și tradiției: „generația 1965” în compania „generației 1935”, Baia Mare, iunie 1966


Expoziția temporară 

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI. 

Un compendiu de istorie culturală în imagini a Centrului Artistic Baia Mare, 

curator dr. Tiberiu ALEXA, curator asociat dr. Laura GHINEA

Fotografii document și descrierea imaginilor, realizată de dr. Tiberiu ALEXA

16. Fuziunea înnoirii și tradiției: „generația 1965” în compania „generației 1935”, Baia Mare, iunie 1966

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI.Un compendiu de istorie culturală în imaginia Centrului Artistic Baia Mare 1896-2021

16. Fuziunea înnoirii și tradiției: „generația 1965” în compania „generației 1935”

Baia Mare, iunie 1966, la ieșirea din Galeria de Artă a U.A.P. situată la parterul blocului turn din strada George Coșbuc: „tineri” și „maeștri” la promenadă pe bulevardul Unirii – Ilie Cămărășan, Mihai Olos, Paul I. Erdős,  Vasile Kazar și Nicolae Apostol

În Centrul Artistic Baia Mare anii deceniului 1960 veneau să încheie prelungitulsubciclu de criză declanșat în anii deceniului 1930 în condițiile Marii RecesiuniEconomice, și care a avut în epicentrul proceselor de contracție a vieții sale artistice «atingerea pragului critic» sub impactul șocurilor provocate de trei mari fenomene petrecute în anii deceniului 1940 (al doilea război mondial: 1939-1945; ocupația horthystă a Ardealului de Nord: 1940-1944; tranziția postbelică către centralismul etatist și autoritarismul monopartidic al regimului politic comunist: 1945-1952).

În acest context, anul 1965 a adus declanşarea unui nou proces de expansiune a vieții artistice băimărene (deopotrivă cantitativă şi calitativă), datorită perioadei scurte – dar cu impact puternic și efecte remanente – de relaxare ideologică şi de liberalizare culturală a regimului totalitar comunist între 1968–1971. Această relaxare avea să permită recuperarea propriilor tradiţii avangardiste ale artei de la Baia Mare şi, îndeosebi, consistenta reconectare la valorile cultural–artistice occidentale ale avangardismului târziu și transavangardei.

Resursa umană artistică proprie a reprezentat vectorul principal de relansare.

Dincolo de conexiunea simbolică cu istoria băimăreană interbelică asigurată prinactivitatea câtorva „patriarhi” în anii deceniilor 1950-1960 (Sándor Ziffer, Aurel Popp, Antonia K. Csikos, András Mikola), reluarea proceselor de creștere și dezvoltare au fost asigurate de elitele „generației 1935” (Gheza Vida, Paul I. Erdős, Vasile Kazar, Petre Abrudan, Aurel Ciupe) și ale „generației 1965” (Mihai Olos, Ilie Cămărășan, Nicolae Apostol, Traian Hrișcă, Alexandru Șainelic, Călin Pojar, Traian Moldovan, Valentina Boștină, Gábor Tőrös, Carol Kondrak, Zoltán Bitay, Walter Friedrich, Vasile Nașcu).

Text copyright by © 2019-2021 Tiberiu ALEXA

photo copyright by © 2019-2021 Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI: 13. Studiu în atelier după model nud viu condus de profesorul ieșean Ștefan Dimitrescu


Expoziția temporară 

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI. 

Un compendiu de istorie culturală în imagini a Centrului Artistic Baia Mare, 

curator dr. Tiberiu ALEXA, curator asociat dr. Laura GHINEA

Fotografii document și descrierea imaginilor, realizată de dr. Tiberiu ALEXA

13. Studiu în atelier după model nud viu condus de profesorul ieșean Ștefan Dimitrescu

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI.Un compendiu de istorie culturală în imaginia Centrului Artistic Baia Mare 1896-2021

13. Studiu în atelier după model nud viu condus de profesorul ieșean Ștefan Dimitrescu

Baia Mare, Colonia Pictorilor, august 1926: studenți din  Iași, București, Cluj și Chișinău, în atelierul școlii de pictură

Dincolo de efemere „răzmeriţe” zis antididacticiste,  studiul corpului uman după model viu a fost, este și rămâne pe mai departe una dintre pietrele de temelie ale însușirii profesiunii de artist plastic. La Baia Mare, studiul după model uman (îmbrăcat și/sau nud) a fost introdus în practica formativă educațională de la bun început, prin metodologia didactică utilizată de Simon HOLLÓSY.

De altminteri, contrar imaginii fixate în conștiința publică din zilele noastre, în vremea sezoanelor Școlii Hollósy (1896-1901), studiul, interpretarea și reprezentarea motivelor picturale antropomorfe au constituit o preocupare centrală – deopotrivă în procesele de studiu/învăţare, respectiv de cercetare/producție creativă propriu-zisă.

Desigur, alături de peisagistica de plein air. de fapt, această complementară dualitate motivică personaj uman/peisaj a constituit axul central al pedagogiei hollóșiene, așa cum l-a postulat maestrul însuși în 1894:

Iarna studii de nud (…), după-amiaza (…) cap, iar seara de nud la lumina lămpii, zilnic altă poziţie. De prin aprilie (…) dimineața – afară în plein air, se va desena şi picta liber, eventual, după nuduri ori figuri întregi. (…) trebuie să se ajungă la exprimarea caracterului modelului (…) în aşa fel încât tinerii elevi-artişti să fie nevoiţi să caute în făptura înfăţişată aspecte valoroase, care să atragă atenţia înspre acele elemente în care se relevă natura, divinitatea.

Apoi, studiul corpului uman după model viu a fost utilizat în continuare în procesele educaționale și de producere a artefacului pictural, până în prezent. După cum se vede, coloniștii din 1926 nu au făcut excepție. Sub îndrumarea profesorului și pictorului ieșean Ștefan DIMITRESCU – el însuși efectuând studiu de desen alături de studenții săi (rândul din față: primul din dreapta) – au studiat atunci în cadrul Școlii Libere de Pictură de la Baia Mare câteva nume „grele” ale artei românești: Mărioara DROC, Alexandru CIUCURENCU, Călin (Calinic) ALUPI, Florenţa PRETORIAN, Tasso MARCHINI, Nicolae STOICA, Dan BĂJENARU, Anastase DEMIAN, Traian Bilțiu DĂNCUȘ, Octav ANGHELUȚĂ, Elena FRUNZĂ.

Text copyright by © 2019-2021 Tiberiu ALEXA

photo copyright by © 2019-2021 Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI: 12. Colonismul temporar educațional al Școlii Libere de Pictură


Expoziția temporară 

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI. 

Un compendiu de istorie culturală în imagini a Centrului Artistic Baia Mare, 

curator dr. Tiberiu ALEXA, curator asociat dr. Laura GHINEA

Fotografii document și descrierea imaginilor, realizată de dr. Tiberiu ALEXA

12. Colonismul temporar educațional al Școlii Libere de Pictură

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI.Un compendiu de istorie culturală în imaginia Centrului Artistic Baia Mare 1896-2021

12. Colonismul temporar educațional al Școlii Libere de Pictură

Grup de studenți ai Școlii de Arte Frumoase București în 

atelierul Școlii Libere de Pictură, Baia Mare, iulie 1920:

Rândul de sus:

Ion ANESTIN, Lucian GRIGORESCU, Mandia ULLEA, Emilia POPESCU-BĂLȚATU.

Rândul de jos:

Marga COSĂCEANU, Maria NECHIFORESCU, Georgeta HOLBAN, Alexandru MOSCU

Sub direcția pictorului și profesorului Ipolit Strâmbu, în 1919 și 1920 s-au organizat două colonii de vară pentru studenții «Școlii de Arte Frumoase» din București. În anii interbelici, centrul zonei de recrutare a participanților la sezoanele de vară ale coloniilor băimărene s-a mutat în spaţiul cultural românesc.

Preluând  funcţiile «centrului de referinţă», Bucureştiul și-a exercitat atribuţiile specifice manifestându-se, între 1919–1930, ca un factor polarizator alprocesului de selectare şi de dirijare a  coloniştilor temporari către Baia Mare.

Ca urmare a remarcabilului efort  organizatoric depus de Ipolit Strâmbu în anii 1919, 1920 şi 1921, rolul de partener major al Băii Mari artistice a trecut în sfera de acţiuni şi competenţe ale autorităţilor guvernamentale române. Importante programe, susţinute prin aportul financiar fără precedent al Ministerului Culelor şi Artelor, au fost derulate prin Ministerul ComerţuluiSocietaţea Naţională a Căilor Ferate RomâneBanca Marmorosh&Blank, şi Primăria Baia Mare.

Obiectivul s-a focalizat tocmai asupra organizării mecanismului de dirijare şi finanţare bugetară a coloniştilor temporari la  cursurile de vară ale „școlii băimăreme de pictură». Recrutarea era realizată pe două căi: prin selectionarea studenţilor Şcolilor de Arte Frumoase din Bucureşti, Iaşi, Chişinău şi Cluj la nivelul direcţiunilor acestor instituții, respectiv prin selectarea la nivel central ministerial a solicitărilor individuale, adresate şi recomandate direct.

Text copyright by © 2019-2021 Tiberiu ALEXA

photo copyright by © 2019-2021 Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

%d blogeri au apreciat: