Eternul feminin. Mitul revelat. 2002 spre 2020


Cronică subiectivă post-festum(2020) a unei expoziții inovatoare (2002)

 

Primăvara acestui an ne-a smuls din lumea grăbită a lui “aici și acum” și ne-a oprit între patru pereți. Ne reconfigurează constant prezentul și ne-nvață să măsurăm – distanța și grija. 

Scoși din ritm, am început s-alergăm “în online”, iar “digital”, ”virtual” și “live stream” au devenit sinonime cu inovarea. Muzeele – instituții aparent reci și demult prăfuite – s-au adaptat rapid la ”noul normal”. Dar, privind mai atent, inovarea nu e doar tehnologică, iar expozițiile nu sunt gândite doar din vârful unui turn de fildeș. În muzeul nostru profesioniști cu viziune inovează demult, iar expoziția “”Eternul feminin. Mitul revelat” organizată în anul 2002 e doar un exemplu. 

An de an, în luna martie, Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» propune publicului câte o expoziție temporară tematică, dedicată “eternului feminin”.  În 2002, dr. Tiberiu ALEXA contoriza “mai bine de un sfert de veac în care, cu deplină rigoare muzeografică, în spirit științific și cu comprehensiune estetică [muzeografii instituției, Tiberiu Alexa, Mihai Musca, Traian Moldovan și Mihai Pop] și-au exprimat prin “produsele expoziționale” reverența în fața ”jumătății frumoase” a ființei omenești (Alexa, 2002, p.4). Pornind de la o analiză a mediului cultural, dar și social și economic, a ecoului (și statisticilor) expoziționale de până atunci, echipa curatorială a muzeului a formulat (și fundamentat) două întrebări cheie: Vor mai fi fiind adevărate și atractive pentru zilele de azi și de mâine simbolurile tradiționale concentrate în motivul artistic al personajului feminin? Dar, oare, eternul feminin? (Alexa, 2002, p.4). Iar pentru a găsi răspunsuri actuale și oneste s-au adresat unui “eșantion” ales dintr-unul dintre segmentele de public al instituției: elevii de liceu. 

 

“Ni i-am făcut parteneri de construcție culturală, ne-am constituit într-o echipă. Am luat totul de la început. Fără clișee, fără rutină, fără prejudecăți. Le-am încredințat responsabilitatea de a concepe și le-am oferit posibilitatea de a-și face auzită vocea public, nădăjduind ca parteneriatul nostru să producă răspunsurile. [..]

Dialoguri Despre femeie și eternul feminin, idealurile de frumusețe de-a lungul timpurilor istorice, cuplul, normalitatea, nevoia de ideal etc. ne-au relevat o realitate cu totul diferită față de promovatele reprezentări culturale mass-media cum că ar caracteriza spiritul generației lor. Miturile nu au murit! Nici bunul simț cultural, nici cel civic, nici măcar apetența pentru «pretențioasa» cultură majoră!” (Alexa, 2002, p.6).

Astfel, mitul ”eternului feminin” s-a revelat! S-a revelat unui grup de adolescenți, cu ochi mari și suflete curajoase, într-o primăvară ploioasă, într-un spațiu impunător, friguros și deloc obișnuit pentru ei. Am încremenit o clipă în fața porților mari, ca de cetate ale muzeului și ne-am făcut un plan. De bătaie…  Am pășit timid prin galeriile muzeului, am scotocit prin depozitul de lucrări. Doamna dirigintă, prof. Janina Friedrich și muzeografii – istorici și critici de artă, artiști – profesioniști adevărați ne-au luat foarte în serios, iar ceea ce părea inițial o joacă s-a transformat într-o expoziție adevărată. Expoziția ”Eternul feminin. Mitul revelat (2002)” a avut catalog de expoziții (publicat în seria “Expoziții” a Micii biblioteci de artă băimăreană) vernisaj, invitați și mai ales vizitatori.

 

A fost prima noastră experință “de oameni mari”! Iar la aniversarea a 10 ani de la terminarea liceului, ”a XII-a A, de la Lucaciu”, draga noastră doamnă dirigintă Janina Friedrich ne-a dus din nou la Muzeu, unde ne aștepta reorganizată expoziția noastră (exact acum 5 ani, în 19 iunie 2015). 

După mai bine de 18 ani am rămas cu amintirea, cu primele noastre texte publicate și cu… dragul cu care deschidem porțile (de-acum nu chiar atât de mari) ale clădirii de pe strada 1 Mai (unii chiar destul de des… 😃).

Dar mai mult ca orice, am descoperit și-am păstrat bucuria de a rătăci prin muzee. 

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Bibliografie

Alexa, T. (2002), Eternul feminin. Mitul revelat. Mica bibliotecă de artă băimăreană, seria Expoziții.

PRIMĂVARA – Portretul unui anotimp


Luna martie a adus pe simezele sălii de expoziții temporare a Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» portretul „Primăverii”. Din păcate, tot luna martie ne-a adus și vremuri mai tulburi în care, spre binele fiecăruia, #StămAcasă.

Expoziția temporară „Primăvara – portretul unui anotimp”, curatori dr. Ioan Angel Negrean & dr. Dorel Topan, nu a apucat să primească pe atât de mulți vizitatori pe cât ne-am fi dorit. Dar pentru că trăim în epoca în care suntem mereu conectați, vă provocăm ecranele device-urilor să se umple de culoare și de energie.  Vă arătăm pe rând câte trei lucrări expuse și vă spunem, pe scurt, povestea pictorilor lor.  Ca să le găsiți mai ușor, distribuim câte o imagine (preferata noastră) pe Facebook și pe Instagram (@muzartbm).

Petrecem timp împreună, #ArtCanHelp!

 

 

Topan Dorel_Dry Toys

Dorel Topan, „Dry Toys”

 

Pregătită de numeroase evocări culturale, pictura lui Dorel Topan ne apare ca o prelungire a discuțiilor despre relația dintre ambianța moderna și suprasolicitată de însemnele materiale și  stilul epocii. După demersuri ce vădesc contactul cu experiențe mai vechi din istoria artei [..] artistul se îndreaptă decis spre o artă a obiectului pe care îl supune unei observații ce îi dilată concretețea până la impresia de hiperrealitate. În creația sa,  în tipul de hyperrealism pe care îl practică Dorel Topan, nu asistăm la o preluare mecanică a realului, ci,  atitudinea artistului este controlată de o stare subiectivă. Obiectul real este supus unui flux cromatic intens, care modifică. în esență atributele lumii vizibile [..]. În ceea ce ne privește, în calitate de critic de artă, sunt de părere că Dorel Topan urmează în mod personal rapelurile artistice ale Școlii de la Baia Mare, utilizând lecțiile artei moderne. universale, prin luarea în posesie a lumii cu mijloacele unui realism controlat de instanțele proprii, filtrate de extinse experiențe cultural-intelectuale și artistice.

Constantin Ionescu Prut

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Mihai Olos, „Flori (Duminica Floriilor)”

 

Artist emblematic în istoria contemporană a Centrului Artistic Baia Mare – lider marcant al „generației ’60” și promotor al „reinternaționalizării” artei băimărene după izolarea proletcultistă din anii deceniului 1950, manifestându-se totodată ca unul dintre principalii contributori la înnoirile experimentaliste avangardist-târzii și postmodernist-timpurii ale artelor vizuale din România perioadei 1960-1980, Mihai Olos este artistul băimărean contemporan cu cea mai consistentă notorietate internațională. A dobândit această notorietate relativ de timpuriu, iar apoi și-a consolidat-o constant îndeosebi datorită spiritului creativ insurgent și inovativ complex, nu arareori excentric, nonconformist, pe temeiul căruia a articulat o viziune plastică profund originală într-un discurs ideatic și în forme plastice deplin congruente modernității europene târzii prelucrând elemente definitorii din zestrea artei populare arhaice maramureșene.

dr. Tiberiu Alexa

 

Ziffer_0178_peisaj

Sándor Ziffer, „Peisaj”

 

Astăzi percepem opera și personalitatea lui Sándor Ziffer din perspectiva unui reprezentant de vârf al Centrului Artistic Baia Mare: colonist permanent (începând din 1906) al cărui destin uman și artistic se identifică deopotrivă cu impunerea idealului insurgenței novatoare de tip avangardist în mediul creativ băimărean din vremea epocii moderne (1906-1944) și, respectiv, cu conservarea valorilor avangardei clasice și interbelice la Baia Mare în contextul tulbure al primelor două decenii ale epocii contemporane (1945-1962).

dr. Tiberiu Alexa

 

 

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Krizsán János, „Pom înflorit”

 

 

Opera artistică realizată de János Krizsán se distinge printr-o remarcabilă coerență stilistică plasată pe traiectul acestei tradiționalist-conservatoare care s-a nutrit din valorile idealului fondator al plein-air-ismului statutat la Baia Mare de Simon Hollósy, ideal care a modelat apoi prin peisagistica impresionistă elaborată de Károly Ferenczy. Lucrările lui sunt adesea citate atunci când se evocă controversabilul spirit pictural băimărean. Amestecul de viziune realistă, praxis plein-air-ist și mijloace tehnice de inspirație impresionistă (pensulație în tușe juxtapuse, ecleraj de o tensiune moderată) induce într-adevăr acea amprentă distinctivă ce așează pictura lui János Krizsán la loc de frunte în seria stilistică dezvoltată pe direcția tradiționalizării cvasiacademizate a modelului impresionist. Devoțiunea cu care artistul s-a aplecat asupra peisagisticii, dar și absența aproape totală a tematicii antropomorfe dovedesc că orizontul intelectual al demersurilor lui János Krizsán se concentrează asupra conspectării subiectivante a spectacolului naturii exterioare a spectacolului naturii exterioare («natura naturans») în termenii unui intuiționism bergsonian. 

dr. Tiberiu Alexa   

 

copie MADARASSY_Gyorgy_2598_spre primavara

Madarassy Győrgy, „Spre primăvară”

 

Madarassy Győrgy, născut în anul 1947, a activat intens la Baia Mare între anii 1974 -1988. S-a mutat la Nyíregyháza în Ungaria, după 1990 participând sporadic la expoziţiile organizate de Filala Uniunii Artiştilor Plastici de la Baia Mare. După plecarea sa in Ungaria artistul schimbă în creaţia sa atât stilul cât şi în cea mai mare parte subiectele şi tematica.

În perioada sa băimăreană, Madarassy Győrgy a abordat peisajul şi compoziţiile cu personaje, remarcându-se ca un reprezentant de seamă a generaţiei sale şi a picturii contemporane băimărene. Cu siguranţă, putem afirma că artistul a fost  influenţat de climatul artistic băimărean, în aceea perioadă relieful băimărean fiind deseori prezent în reprezentările sale picturale. Personajele sale vin, de obicei din lumea satului, dar şi din lumea citadină sau din atelierul pictorului. În cazul lucrării de faţă personajele par a fi desprinse dintr-o lume a Evului Mediu sau a Renaşterii.

Madarassy Győrgy s-a declarat, nu o dată, în interviurile sale, tributar maeştrilor artei clasice universale, în special lui Rembrandt şi lui El Greco. Dacă de la Rembrandt şi-a însuşit lecţia clar-obscurului, a făcut-o printr-o exemplară adaptare la canoanele artei moderne, lasând culoarea să înlocuiască brunurile maestrului, dar desenul se supune unei rafinate şi expresive epurări a detaliilor printr-o esenţializare pe care nu a dus-o niciodată până la o geometrizare care să sărăcească de expresie figura umană.

dr. Ioan Angel Negrean

 

copie Kiss_Karoly_0052_Peisaj

Kiss Károly, „Peisaj”

 

Pictorul băimărean Kiss Károly s-a născut la Arad, în anul 1883 şi a trăit până în anul 1953, când moare la Baia Mare.

Începe să studieze pictura la Budapesta, apoi frecventează la Baia Mare, în anii 1902 şi 1903, cursurile recent înfiinţatei Şcoli Libere de Pictură. În 1904 se mută la München pentru a studia desenul şi pictura cu Simon Hollóssy în cadrul Şcolii private de pictură susţinută de marele pictor şi pedagog maramureşean în capitala Bavariei încă din 1886. Mărturii de istorie orală afirmă că Kiss Károly s-a numărat printre studenţii preferaţi ai maestrului. În acelaşi an 1904 (şi, foarte probabil, de asemenea în următorii trei ani) a participat în calitate de colonist temporar şi la cele dintâi colonizări organizate la Teceu (azi Tyacew, Ucraina) de către studenţi şi artişti asociaţi la München în jurul Şcolii Hollósy. În anii 1911-1912 îl regăsim din nou la Baia Mare printre artiştii ce au activat independent în cadrul coloniei artistice (urmând, desigur, modelul colonizator băimărean).

Se pare că a avut parte de o viaţă aventuroasă încă din tinereţe, dezvoltând o mare pasiune pentru literatura realiştilor ruşi, şi, cu deosebire, pentru scrierile lui Tolstoi, foarte probabil într-o directă legătură cu mentoratul intelectual exercitat de Simon Hollósy şi, deopotrivă, în strânsă conexiune cu numeroşii artişti ruşi care au frecventat Şcoala Hollósy în acei ani (Vladimir Andreevich Favorski, A. N. Tihomirov etc.). În acest context nu este lipsit de interes pentru destinul vieţii pictorului faptul că înainte de izbucnirea primului război mondial a plecat la Moscova, împreună cu soţia lui (o pictoriţă de origine rusă) unde a întemeiat, după modelul băimărean, o şcoală de pictură. Între timp, soţia l-a părăsit, iar el a fost considerat un cetăţean ostil regimului şi a fost „internat” timp de patru ani într-unul din lagărele «gulagului sovietic» ce tocmai lua naştere atunci !!!

După reîntoarcerea în România, s-a stabilit pentru o perioadă la Şiria, lângă Arad, unde a trăit într-o relativă izolare, expunând totuşi în anul 1924 la Arad şi Oradea.

Anul 1931 se dovedeşte a fi unul decisiv în viaţa pictorului, pentru că după ce a deschis o expoziţie personală la Baia Mare, a hotărât să se stabilească definitiv aici şi să se implice activ în viaţa Coloniei. A participat la expoziţiile băimărene de grup din anii 1932, 1937, 1938 şi 1939. În 1934 a fost ales membru titular al Societăţii Pictorilor Băimăreni, iar din 1937 a devenit membru al Asociaţiei Artiştilor Plastici din Baia Mare. În anii Diktatului de la Viena şi a vremelnicei ocupaţii maghiare a Ardealului de Nord, Kiss Károly continuă să locuiască la Baia Mare, activând şi participând la dificila funcţionare a Coloniei artistice băimărene din anii celui de-al doilea război mondial. Între 1944-1949 participă la revigorarea climatului şi activităţii artistice băimărene. Devine membru al Sindicatului mixt de artişti, scriitori şi ziarişti şi expune la manifestările anuale de grup ale artiştilor din Baia Mare în 1945, 1946, 1947 şi 1948. Se numără, apoi, printre membrii breslei care participă la aranjamentele administrative din 1949-1950 care s-au finalizat prin aderarea membrilor coloniei artistice băimărene la constituirea Uniunii Artiştilor Plastici din România, iar până la moarte şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Filalei Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici din România.

Creaţia cunoscută a pictorului cuprinde un număr relativ redus de picturi, cu predilecţie peisaje şi interioare, dar şi o serie de gravuri ce amintesc de arta japoneză, preocupare artistică deprinsă în perioada şederii lui în Rusia.

dr. Ioan Angel Negrean 

 

 

 

Hrisca_Traian_D157_peisaj de primavara

Traian Hrișcă, „Peisaj de primăvară”

 

Născut la 4 februarie 1929, pictorul băimărean Traian Hrişcă a trăit şi a creat până în 22 martie 2013, când s-a stins din viaţă la Baia Mare. Personalitatea sa artistică s-a format la Institutul de Arte Plastice «Nicolae Grigorescu» din Bucureşti – Secţia Pictură, promoţia anului 1957. Reîntors la Baia Mare, s-a implicat activ în viaţa artistică băimăreană desfăşurând o bogată activitate artistică. A participat constant la expoziţiile judeţene şi la expoziţiile colective şi de grup organizate de Filiala Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici din România, precum şi la alte importante expoziţii din Bucureşti, Cluj-Napoca, Bacău, Oradea, Tulcea, Constanţa etc. Artistul băimărean a expus şi peste hotare, creaţiile sale fiind prezente pe simezele unor expoziţii din Ucraina, la Ordjonikidze (1960), şi în selecţii de artă românească prezentate la Praga (1956), Berlin (1974), Ivano-Frankovsk (Ucraina), Gyula, Szolnok, Nyiregyháza (Ungaria), Utrecht (Olanda) şi Paris. Sunt de menţionat şi lucrările sale de artă monumentală prezente în diferite instituţii publice şi de cultură din Baia Mare.

Din 1962 a fost membru titular al Uniunii Artiştilor Plastici din România, între 1968-1970 fiind preşedinte al filialei Baia Mare a U.A.P.R. În anul 1994 a fost ales membru extern al Filialei judeţului Szabolcs – Szatmár a Academiei Maghiare – secţia de artă.

În perioada 1999-2003 şi-a adus aportul în mod hotărâtor la întemeierea învăţământului superior artistic la Baia Mare.

Se poate afirma cu deplin temei, că opera şi personalitatea lui Traian Hrişcă au marcat ultima jumătate de secol a istoriei «Centrului Artistic Baia Mare».

dr. Ioan Angel Negrean

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Anastase Demian, „Tânără pe canapea”

 

Anastase Demian s-a născut la Budapesta, în 1899 într-o familie de origine macedo-română și a trăit până în anul 1977, când s-a stins din viață la Baia Mare.

Și-a început studiile de specialitate în 1919 la Școala de Arte Frumoase din București, dar în același an a plecat la Paris unde a frecventat o perioadă cursurile Academiei Julian și a lucrat la Ateliers des Arts Sacréesîndrumat de Maurice Denis, cunoscut pictor francez din grupul Les Nabis. Deși a rămas la Paris până în 1925, Anastase Demian nu a rupt legătura cu țara. A trimis lucrări spre a fi expuse în expoziții organizate la Cluj și, de asemenea, a colaborat cu ilustrații (desene, vignete) la activitatea publicistică a mai multor reviste din țară, printre care Gândirea. După întoarcerea în țară a fost profesor de arte decorative la Școala de Arte Frumoase din Cluj (1926-1930) și apoi la Institutul de Arte Plastice «Ion Andreescu»din Cluj (1949-1955).

În anii 1925, 1927 și între anii 1973-1977 a activat temporar în Centrul Artistic Baia Mare.

În anii deceniului 1920 energiile sale creatoare s-au concentrat asupra picturii de șevalet, fiind de asemenea prezent pe simezele unor importante evenimente expoziționale la Cluj și București. Apoi, deși a continuat să exploreze îndeosebi motivul antropomorf feminin, începând din anii deceniului 1930 participările creației lui Anastase Demian la manifestări expoziționale publice au fost rare și discrete, dobândind caracter de excepție. În schimb interesul creativ major s-a transferat în domeniile picturii bisericești (murale/parietale) și, respectiv, în cel al graficii (de șevalet și de reproducere): ilustrația de carte și de revistă, precum și grafica publicitară. Dintre cele mai notabile picturi bisericești de factură bizantină realizate de Anastase Demian se cuvin amintite cele din catedralele de la Cluj, Timișoara, Arad și Târgu Mureș. S-a implicat activ în munca de ilustrare a revistelor Gândirea și Erdélyi Helikon din Cluj, la Luceafărul și Vremea din Timișoara, și a ilustrat volume semnate de Lucian Blaga, Emil Isac, Octavian Breazu, Sabin Drăgoi, Mihail Sadoveanu, Ion Creangă, Radu Boureanu ș.a..

Experiența sa profesională în mai multe domenii artistice și profesionalismul de care a dat dovadă l-au recomandat pentru amenajarea și decorarea pavilioanelor României din cadrul Expozițiilor Universale de la Paris (1937) și New York (1939).

Activitatea sa profesională a fost răsplătită prin acordarea mai multor distincții: Premiile I și II la Expoziția de afiș comercial de la Paris (1920), Marele Premiu la Salonul Oficial de la Paris (1927), Premiul I la Salonul Oficial de la București (1927) și Medalia de aur la Expoziția Universală de la Paris (1937).

dr. Ioan Angel Negrean

 

Antonia Csikos_Magnolii

Antónia Csíkos, „Magnolii”

 

Csíkos Antónia s-a născut la Debrecen. A studiat la Academia de Arte Frumoase din Budapesta cu Deák-Ébner Lajos (1904/1905–1908/1909). Începând cu 1911 a venit în fiecare an la Baia Mare studiind cu Réti István. În 1922 s-a înscris în Asociaţia Pictorilor Băimăreni, iar în 1927 s-a căsătorit cu Krizsán János. Au activat împreună la Baia Mare până la moarte. După al Doilea Război Mondial s-a înscris în Uniunea Artiştilor Plastici din România. A fost distinsă cu ordinul Meritul Cultural Român, în 1972, precum și în 1977 și 1982.

Elevă şi mai apoi soţie a pictorului Janos Krizsan, pictoriţa Antonia Csikos a fost influenţată în plan artistic de către acesta. Peisajele sale dominate de verde sunt lipsite de stridenţe cromatice sau scheme compoziţionale greoaie.
Recunoaştem în tehnica sa acea fragmentare a tuşei cu rădăcini în impresionism, care a caracterizat, în mod evident, pictura dintr-o anumită perioadă a lui Károly Ferenczy, tehnică pe care o mai regăsim şi la Janos Krizsan sau la Mikola András.

Subiectele sale descriu natura în toate anotimpurile sale, dar cu predilecţie într-o anume perioadă a anului: primăvara (dealuri împădurite, luminişuri, străzi cu case şi copaci, castani înfloriţi sau magnolii, muşcate abia înflorite sau pe cale să înflorească). Sunt secvenţe de realitate preluate din proximitatea artistei, scene domestice de interior, peisaje de pe Valea Roşie sau de pe dealurile băimărene.

dr. Dorel Topan

 

 

copie Boromisza_Tibor_0055_Parcul orasului

Tibor Boromisza, „Iluminare de primăvară”

 

Tibor Boromisza s-a născut în localitatea Bácsalmás (Ungaria), în 8 martie1880 şi a trăit până în 8 ianuarie 1960, când a încetat din viaţă la Szentendre, lângă Budapesta.

Tânărul Boromisza a început prin a face studii militare pe care, însă, le-a întrerupt pentru că pictura l-a atras atât de mult încât a hotărât să se dedice studiilor academice de artă, pe care le-a început la Budapesta în cadrul Şcolii particulare conduse de Károly Ferenczky. Între anii 1904 şi 1906 şi-a continuat studiile la Baia Mare, unde şi-a desăvârşit educaţia artistică cu István Réti şi Béla I. Grünwald în cadrul Şcolii Libere de Pictură.

În 1905 a plecat la Paris unde a frecventat cursurile Academiei Colarossi şi a luat contact cu operele lui Cézanne, Gauguin şi Van Gogh. După revenirea din Paris a făcut o scurtă călătorie de studii la München.

Potrivit documentelor vremii, Tibor Boromisza şi-a stabilit reşedinţa la Baia Mare în 1904 şi a activat aici până în 1914. când fiind mobilizat în serviciul militar a fost obligat să părăsească Baia Mare.

În 1910 a obţinut, împreună cu soţia sa pictoriţa Mária Thorday, unul din cele două ateliere construite la Colonia Pictorilor, atelier pe care l-a păstrat până în 1919.

Pe lângă activitatea artistică Tibor Boromisza s-a manifestat şi în domeniul criticii de artă, între 1909-1914 publicând mai multe cronici şi articole în gazeta băimăreană Nagybányai Hirlap, unde îşi manifestă apartenenţa la idealurile avangardei artistice ce se manifesta activ în Europa începutului de secol XX.

După terminarea Primului Război Mondial, Tibor Boromisza şi-a stabilit reşedinţa în Ungaria, mai întâi la Budapesta, apoi la Kesztely şi în final la Szentendre, unde a contribuit la întemeierea unei noi colonii de pictură.

În timpul vieţii, creaţiile sale au fost expuse în principal în Budapesta, între 1907-1914 la importante expoziţii de grup ale exponenţilor mişcării avangardiste maghiare şi în Baia Mare între 1906-1914, la expoziţii de grup ale artiştilor băimăreni. Tot la Baia Mare, în 1913, Tibor Boromisza a prezentat o expoziţie personală.

dr. Ioan Angel Negrean

 

copie Thorma_Janos_1992_interior

Janos Thorma, „Interior”

 

Complexitatea şi anvergura personalităţii lui János Thorma se poate distinge atât prin creaţia sa artistică cât şi prin rolul pe care l-a avut în anul 1896 ca unul dintre fondatorii coloniei de artişti de la Baia Mare, pentru ca apoi între anii 1902-1927 să devină principalul profesor al Asociaţiei Pictorilor de la Baia Mare. Din 1917 devine preşedintele acestei Asociaţii.

Şi-a început studiile de arte plastice la Şcoala de desen la Székely Bertalan, apoi în anii 1888-1890 le-a continuat la München sub îndrumarea lui Simon Hollósy la Academia Regală Bavareză de Artă. În anul 1891 şi între anii 1893-1895 a lucrat la Academia Julian la Paris. Pictura lui a pornit sub semnul naturalismului având ca model creaţia lui Bastien-Lepage, în prima perioadă de creaţie lăsându-se influenţat de idealurile clasicismului francez si inspirat de romantismul german în creaţii dedicate revoluţiei de la 1848-1849.

Cea de-a doua perioadă a creaţiei lui János Thorma este, în cea mai mare măsură, sintetiză a plein-air-ismului în formule plastice determinate de experienţa simbolismului gauguinian şi de experienţele secesioniste. Dacă în plan didactic devine tot mai implicat în dezvoltarea şcolii şi a mişcării artistice şi coloniei artistice, în planul creaţiei personale trece de la implicarea socială la o lume oarecum autosuficientă, ideală, dar foarte personală prin expresie plastică şi devotament personal sentimental.

Desenul sintetic, dar stăpânit în limitele unei virtuozităţi de tip clasicist, îl serveşte pentru a delimita suprafeţe de culoare care devin din ce în ce mai expresive prin dialogul pe care-l dezvoltă. Este vorba, de fapt, despre înţelegerea pe care artistul o are faţă de schimbările majore care au loc în arta acelor vremuri. János Thorma devine modern prin preocuparea pentru puterea de expresie a mijloacelor plastice: pată, linie, culoare.

dr. Dorel Topan

 

copie Sainelic_Alexandru_2520_promenada_mamelor

Alexandru Șainelic, „Promenada mamelor”

 

Lucrarea „Promenada mamelor” este relevantă pentru ceea ce am putea denumi stilul Alexandru Şainelic. Este, de fapt, maniera care-l particularizează pe artist în peisajul Centrului Artistic Baia Mare.

Alexandru Şainelic îşi elaborează compoziţiile pe o reţea de suprafeţe ale căror profunzimi tridimensionale sunt sugerate doar de către cromatica extrem de reţinută. Spaţiul său plastic este o reconstituire a realităţii, ca într-un puzzle.  Descompunerea suprafeţelor se face la acesta prin asumarea şi aplicarea lecţiei cubiste, fără însă să-şi propună o prezentare simultană a tuturor suprafeţelor motivelor, precum la Picasso sau Braque.

Geometrizarea puternică a formelor, duce, în creaţia lui Şainelic, la o îndepărtare de redarea trăsăturilor în caracter a personajelor, niciodată, însă, neajungându-se la abstractizare, ci, mai degrabă, de cele mai multe ori, la personaje generice, la tipologii sociale.

Artistul reprezintă formele prin alăturări ale suprafeţelor (ca în tehnica vitraliului), motivele interacţionând optic între ele. Reconstituirea realităţii se face, de către spectator,  mai degrabă prin apelul inconştient la memorie decât printr-o contemplare pasivă. Se recurge, astfel, mai degrabă la intelect decât la afect.

Temele preferate ale lui Alexandru Şainelic, sunt cele sociale şi istorice. Subiectele şi motivele sale se referă la categorii şi clase sociale, aşa cum artistul înţelege să le reprezinte într-o epocă în care comanda politică încerca cu obstinenţă să-şi impună directivele în creaţiile artistice ale vremii.

dr. Dorel Topan

 

 

Bajenaru_Dan_0599_peisaj_BM

Dan Băjenaru, „Peisaj băimărean”

 

Pictorul Dan Băjenaru s-a născut la Piteşti în 11 mai 1900 şi a trăit până în 25 mai 1988, când s-a stins din viață la Bucureşti. A făcut parte dintr-o familie cu înclinaţii artistice, tatăl său (Ion Băjenaru) fiind un tenor român din perioada de început a operei în România.

Formarea artistică a început-o la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, sub îndrumarea pictorilor G. D. Mirea şi Costin Petrescu. Din 1927 şi-a continuat studiile la Academia Julian şi Ranson din Paris, iar ca bursier al Ministerului Cultelor şi Artei, a studiat la Şcoala Română de la Fontenay aux Roses. Tot ca bursier a lucrat şi la Baia Mare, în verile anilor 1919, 1920, 1922, 1924, 1925 şi 1926.

Debutul artistic s-a petrecut la Paris, cu o expoziție personală în 1926. Tot aici, în 1927, a expus la Salonul de Toamnă şi în 1937 la Expoziţia Universală. În ţară a expus cu regularitate din 1929, la Salonul Oficial, iar în perioada 1930-1940 a participat la expoziţiile Tinerimii Artistice şi la cele organizate de Grupul Nostru.

De-a lungul carierei sale artistice, Dan Băjenaru a avut numeroase participări expoziţionale, atât în ţară cât şi în străinătate. În anul 1975 i s-a organizat o expoziţie retrospectivă la Bucureşti.

A obţinut mai multe premii la participările sale la Salonul Oficial, iar în 1937 a fost distins cu Medalia de argint la Expoziţia Universală de la Paris.

dr. Ioan Angel Negrean 

 

copie Camarasan_0673_jocul_gainii

Ilie Cămărășan, „Jocul găinii”

 

Viziunea plastică elaborată de Ilie Cămărășan și-a definit o identitate distinctă și distinsă prin cel puțin următoarele caracteristici: o vivacitate coloristică stenică de tip solar,  elaborări componistice savante cu un impact metaforic puternic,  claritate și eleganță formală, dublate de un inconfundabil simț al umorului, respectiv de o copleșitoare capacitate de ficționare narativă în registre cel mai adesea ludice. Lumea inventată în pictura artistului este una dinamică și vie, devotată spațiului și identității spirituale rurale românești, care pulsează de energii benefice.  Fixată într-o zonă de interferare discretă a realului și a suprarealului, rostirile metaforice utiilizate de Ilie Cămărășan construiesc o perspectivă în care personalitatea artistului a dispus de acea nobilă și rară capacitate de a-și apropria și a „contopi” creativ lecțiile câtorva filoane estetice, printre care regăsim baladescul și ironismul arhaic românesc, decorativismul sintetist postgauguinian și ludicul chagallian.

dr. Tiberiu Alexa  

 

Bitay_Zoltan_3678_Dealul Florilor

Zoltan Bitay, „Dealul Florilor”

 

Artistul plastic băimărean Zoltán Bitay s-a născut în anul 1931 la Cermei, în judeţul Arad. Cunoscut astăzi ca pictor şi grafician, el şi-a realizat pregătirea artistică urmând, la Cluj, cursurile secţiei Pictură din cadrul Institutului de Arte Plastice «Ion Andreescu», pe care le-a absolvit în anul 1958, avându-i ca profesori şi mentori pe Tibor Kádár, Teodor Harşia şi Béla Nagy Abodi.

Imediat după absolvire s-a stabilit la Baia Mare, unde a şi debutat la Expoziţia Regională din 1958 a membrilor Filialei Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici din România. Zoltán Bitay s-a integrat rapid în mişcarea artistică băimăreană participând, apoi, cu regularitate aproape anuală, la expoziţiile oficiale anuale şi la cele de grup şi colective organizate de filiala băimăreană a U.A.P.R.

Pe lângă pictura de şevalet, artistul s-a preocupat în egală măsură de grafica de şevalet şi apoi de grafica publicitară, de arta decorativă şi de for public, făcând astfel dovada calităţilor sale de artist complex, capabil să treacă uşor de la o tehnică la alta. Sunt notabile lucrările artistice realizate de Zoltán Bitay în tehnicile mozaicului, a vitraliului, etc.

De-a lungul carierei sale artistice Zoltán Bitay a realizat numeroase expoziţii personale în ţară la: Baia Mare, Salonta, Târgu Secuiesc, Oradea şi în străinătate: Budapesta, Zebegény şi Kecskemét (Ungaria), Klagenfurt şi Unterwart (Austria). De asemenea a participat la numeroase expoziţii colective şi de grup în ţară la: Baia Mare, Bucureşti, Arad, Cluj-Napoca, Satu-Mare, Braşov, Constanţa şi Timişoara şi în străinătate: Barcelona (Spania), Szentendre, Budapesta, Gyula, Szolnok, Kecskemét şi Bugac (Ungaria), Stockholm şi Solna (Suedia). În ultima perioadă Zoltán Bitay a participat la numeroase tabere de creaţie în Ungaria şi Serbia.

Pentru întreaga activitate artistică, în anul 2012 lui Zoltán Bitay i s-a decernat premiul şi diploma Artistul Anului, conferite de Consiliul Local Baia Mare, Primăria Municipiului Baia Mare şi Filiala Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici din România.

dr. Ioan Angel Negrean

Comunicat de presă


Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

propune publicului expoziția temporară

Captură de ecran din 2020-02-28 la 10.39.47

Expoziția prezintă lucrări din patrimoniul muzeului și

va fi deschisă spre vizitare în perioada martie – aprilie 2020

în sala de expoziții temporare a Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare».

Pentru a celebra începutul primăverii și sărbătorile dedicate doamnelor și domnișoarelor, în intervalul 1-8 Martie, toate vizitatoarele Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» au acces gratuit, atât în expoziția permanentă, cât și în cea temporară. Vă așteptăm cu drag de marți până duminică, între orele 10,00 – 16,30!

 

Mai mult, prima săptămâna a lunii martie va prezenta publicului opt doamne ale artei băimărene. În fiecare zi, pe canalele de comunicare utilizate de muzeu – site, rețele de socializare, e-mail etc. – vor fi publicate imagini și descrieri ale artistelor care au activat în cadrul

Centrului Artistic Baia Mare.

 

Primăvara începe #LaNoiLaArtă!

  

 dr. Ioan Angel Negrean, Şef Compartiment Programe, Marketing şi Promovarea Produselor Muzeale

drd. Oana Enășel, Referent de specialitate

                      

Comunicat de presă


Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

vă invită la vernisajul expoziției

SAFARI URBAN

Expoziție temporară interactivă

Joi, 19 decembrie 2019, ora 13,00,

în sala de expoziții temporare a Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare».

AfisSafariUrban.jpg

Expoziția va fi deschisă în perioada decembrie 2019 – februarie 2020.

Expoziția reunește peisaje citadine din colecția Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», semnate de pictorii care au activat la Baia Mare începând din secolul al XIX-lea, prezentate „în dialog” cu fotografiile echivalentului lor contemporan. Proiectul expozițional propune o abordare inovatoare, prin caracterul interactiv regăsit încă din faza inițială de documentare și colectare a materialului vizual, de panotare și continuată chiar și după experiența de vizitare.

Fotografiile expuse sunt o selecție a imaginilor primite în urma provocării lansate de noi vara aceasta. Participanții au ales din expozițiile muzeului lucrări care înfățișează diverse ipostaze ale orașului, pe care le-au căutat și imortalizat. Aranjarea lucrărilor continuă Safariul urban și pentru cei care vor vizita expoziția temporară: ei sunt îndemnați să regăsească și să confirme asemănarea imaginilor cu tablourile.

Autorii – vânători de peisaje citadine, profesioniști sau doar pasionați – ai căror fotografii vor fi expuse pe simezele Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» sunt: Bogdan Adrian Deac, Anand Donca, Florian Gherman, Rafaela Grețieș, Cristina Griga, Gabor Gyrmathy, Tudorel Ilie, Anda Marin, Roxana Petrovan, Florentina Popescu, Ryo & Noian, Andreea Teliban.

Organizarea expoziției Safari Urban reprezintă etapa de diseminare a know-how-ului însușit de drd. Oana Enășel – responsabil marketing al Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» – în cadrul mobilității efectuate în Statele Unite ale Americii în noiembrie 2018. Participarea la tabăra muzeală s-a făcut în urma unui proces național de selecție, coordonat de Rețeaua Națională a Muzeelor din România, cofinanțat de AFCN.

Proiectul expozițional participativ Safari Urban a demarat în cadrul evenimentului Street Delivery Baia Mare 2019, din Parcul Scriitorilor sub forma instalației „Centrul Artistic Baia Mare. Expoziție atemporală urbană” și este fundamentat pe conceptele programului de muzeografie OF/BY/FOR ALL, dezvoltat de specialistul american Nina SIMON în cadrul Muzeului de Artă și Istorie Santa Cruz, California. Principiul de bază al acestuia este implicarea membrilor comunității din care face parte muzeul în activitățile instituției. Înțelegerea nevoilor și dorințelor segmentelor de public țintite conduce la conceperea programelor care stârnesc interesul vizitatorilor, iar implicarea acestora în dezvoltarea activităților și evenimentelor încurajează sudarea legăturilor cu și din interiorul comunității. Pe termen lung, această orientare strategică contribuie la satisfacerea preferințelor consumatorilor și la îndeplinirea eficientă a obiectivelor instituționale.

drd. Oana ENĂȘEL

Referent de specialitate – marketing

Comunicat de presă


Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

propune publicului expoziția temporară

Portretul unui anotimp

TOAMNA 

deschisă spre vizitare în perioada august – septembrie 2019

în sala de expoziții temporare a Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare».

afis Toamna.jpg

Expoziția poate fi vizitată la sediul muzeului, pe strada 1 Mai nr. 8, de marți până duminică, între orele 10,00 – 16,30.

%d blogeri au apreciat: