ARTIȘTI ȘI TOPOSURI: 11. Modelling în anii 1920 – la expoziția personală Valer Ferenczy în atelierul artistului din Colonia Pictorilor Baia Mare


Expoziția temporară 

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI. 

Un compendiu de istorie culturală în imagini a Centrului Artistic Baia Mare, 

curator dr. Tiberiu ALEXA, curator asociat dr. Laura GHINEA

Fotografii document și descrierea imaginilor, realizată de dr. Tiberiu ALEXA

11. Modelling în anii 1920 – la expoziția personală Valer Ferenczy în atelierul artistului din Colonia Pictorilor Baia Mare

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI.Un compendiu de istorie culturală în imaginia Centrului Artistic Baia Mare 1896-2021

11. Modelling în anii 1920 – la expoziția personală Valer Ferenczy în atelierul artistului din Colonia Pictorilor Baia Mare

Baia Mare, pe scările intrării în clădirea principală a atelierelor din Colonia Pictorilor, 1923

Cu foarte rare excepții, artistul băimărean a fost o „ființă socială” a cărui existență s-a consumat la limita – sau sub sub limita statutului de reprezentant al «clasei de mijloc». Mai degrabă scăpătat, când nu de-a dreptul sărac, băimăreanul artist plastic și-a trăit viața în ritmurile permantelor alternanțe între arderile efortului creativ și frământările trăite pentru asigurarea unei vieți cotidiene decente. Necesarul de ateliere/studiouri individuale de creație nu a fost – și nici nu va fi vreodată ! – acoperit integral din resursele publice în condițiile în care numărul artiştilor locali „coloniști permanenți” eligibili s-a mișcat între circa 10-30 între anii 1900-1960, apoi a depășit, în anii ’70-’80, cifra de 100, iar din 2010 încoace numărul lor aproape s-a dublat.

Celor de mai sus li s-a adaugat, de la bun început, rețeaua atelierelor de drept privat. Ea s-a constituit și a evoluat pe două filiere: prin închirierea și reamenajarea de spații locative de la proprietari pivați, respectiv prin amenajare/construire în regie proprie de asemenea facilități în propriile proprietăți (de regulă case la curte). Deservind arareori mai mult decât o singură generaţie de artişti, aceste ateliere private au avut o importanţă edilitară mai degrabă marginală întrucât, fiind valori imobiliare personale, de regulă ele au ieşit din circuit odată cu dispariţia artistului fondator proprietar / sau chiriaș. Ambele filiere s-au activat încă din anii sezoanelor băimărene ale Școlii Hollósy și acoperă întreaga istorie artistică băimăreană ființând, parctic, până în prezent !

Un caz edificator îl reprezintă destinul avangardistului interbelic care a avut de suportat un grad sporit de dificultate în „dialogul” cu o piață de artă firavă și imatură. Argumentul ni-l servește, astăzi, imaginea istorică a atelierului – adevărat spațiu al exercitării sacerdoțiului creației. Iată-l pe cel al lui David JÁNDI din anii deceniului 1930: o cameră amenajată ad-hoc cu o maximă austeritate…  mobilier minim – scaun, masă, pat de spital, lampa electrică suspendată și câteva obiecte textile cu caracter etnografic maramureșean !… Cu un inventar mai mult (și mai …rău !) decât „economic” – adică de-a dreptul pauper !!!…: o sobă de teracotă, șevaletul și… desigur, creațiile proprii !!! …plus singurătatea „artistului” de cursă lungă așezat pe scaun, într-o „poză” edificatoare pentru dialogul cu… el însuși !!!…

text copyright by © 2019-2021 Tiberiu ALEXA

photo copyright by © 2019-2021 Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI: 10. Atelierele individuale – pictorul David JÁNDI


Expoziția temporară 

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI. 

Un compendiu de istorie culturală în imagini a Centrului Artistic Baia Mare, 

curator dr. Tiberiu ALEXA, curator asociat dr. Laura GHINEA

Fotografii document și descrierea imaginilor, realizată de dr. Tiberiu ALEXA

10. Atelierele individuale – pictorul David JÁNDI

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI.Un compendiu de istorie culturală în imaginia Centrului Artistic Baia Mare 1896-2021

10. Atelierele individuale

Baia Mare, atelierul pictorului David JÁNDI, imobil din Centrul Vechi, anii deceniului 1930

Cu foarte rare excepții, artistul băimărean a fost o „ființă socială” a cărui existență s-a consumat la limita – sau sub sub limita statutului de reprezentant al «clasei de mijloc». Mai degrabă scăpătat, când nu de-a dreptul sărac, băimăreanul artist plastic și-a trăit viața în ritmurile permantelor alternanțe între arderile efortului creativ și frământările trăite pentru asigurarea unei vieți cotidiene decente. Necesarul de ateliere/studiouri individuale de creație nu a fost – și nici nu va fi vreodată ! – acoperit integral din resursele publice în condițiile în care numărul artiştilor locali „coloniști permanenți” eligibili s-a mișcat între circa 10-30 între anii 1900-1960, apoi a depășit, în anii ’70-’80, cifra de 100, iar din 2010 încoace numărul lor aproape s-a dublat.

Celor de mai sus li s-a adaugat, de la bun început, rețeaua atelierelor de drept privat. Ea s-a constituit și a evoluat pe două filiere: prin închirierea și reamenajarea de spații locative de la proprietari pivați, respectiv prin amenajare/construire în regie proprie de asemenea facilități în propriile proprietăți (de regulă case la curte). Deservind arareori mai mult decât o singură generaţie de artişti, aceste ateliere private au avut o importanţă edilitară mai degrabă marginală întrucât, fiind valori imobiliare personale, de regulă ele au ieşit din circuit odată cu dispariţia artistului fondator proprietar / sau chiriaș. Ambele filiere s-au activat încă din anii sezoanelor băimărene ale Școlii Hollósy și acoperă întreaga istorie artistică băimăreană ființând, parctic, până în prezent !

Un caz edificator îl reprezintă destinul avangardistului interbelic care a avut de suportat un grad sporit de dificultate în „dialogul” cu o piață de artă firavă și imatură. Argumentul ni-l servește, astăzi, imaginea istorică a atelierului – adevărat spațiu al exercitării sacerdoțiului creației. Iată-l pe cel al lui David JÁNDI din anii deceniului 1930: o cameră amenajată ad-hoc cu o maximă austeritate…  mobilier minim – scaun, masă, pat de spital, lampa electrică suspendată și câteva obiecte textile cu caracter etnografic maramureșean !… Cu un inventar mai mult (și mai …rău !) decât „economic” – adică de-a dreptul pauper !!!…: o sobă de teracotă, șevaletul și… desigur, creațiile proprii !!! …plus singurătatea „artistului” de cursă lungă așezat pe scaun, într-o „poză” edificatoare pentru dialogul cu… el însuși !!!…

text copyright by © 2019-2021 Tiberiu ALEXA

photo copyright by © 2019-2021 Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI: 9. Topografii culturale de gen: femeia–artist •pictorița Eta Sárossy în atelier


Expoziția temporară 

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI. 

Un compendiu de istorie culturală în imagini a Centrului Artistic Baia Mare, 

curator dr. Tiberiu ALEXA, curator asociat dr. Laura GHINEA

Fotografii document și descrierea imaginilor, realizată de dr. Tiberiu ALEXA

9. Topografii culturale de gen: femeia–artist •pictorița Eta Sárossy în atelier

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI.Un compendiu de istorie culturală în imaginia Centrului Artistic Baia Mare 1896-2021

9. Topografii culturale de gen: femeia–artist •pictorița Eta Sárossy în atelier

Dacă în primii ani ai colonizărilor  ȘCOLII HOLLÓSY prezențele feminine au reprezentat excepții, începând din 1900 numărul cursantelor femei a crescut constant printre coloniștii temporari.

Apoi, în anii de funcționare a Școlii Libere de Pictură (1902-1927) și a instituțiilor educaționale succesoare (1927-2021), în mediul creativ din CENTRUL ARTISTIC BAIA MARE participarea resursei umane feminine a înregistrat o creștere rapidă și „explozivă”, ajungând să depășească ponderea de 50% în anii perioadei interbelice !

Categoria coloniștii permanenți – ce grupează creatorii deplin formați profesional și deja productivi pentru piața de artă – a continuat să rămână, însă, predominant masculină. Până târziu, înspre sfârșitul secolului al XX-lea, artistele femei au constituit o „minoritate de gen” în  structura comunității artistice băimărene.

Mai mult, rareori ele s-au impus în topul ierarhiei valorilor și recunoașterii publice… 

Desigur, o asemenea „restricționare” s-a putut petrece (și, cel mai adesea !, se 

petrece și astăzi…) pentru că LEGITIMATORII AU FOST ȘI CONTINUĂ SĂ FIE DE GEN PREPONDERENT MASCULIN !

…și pe de altă parte, pentru că – nu-i așa ?!? – trăim, mereu, într-o imuabilă «LUME A BĂRBAȚILOR» !!! Cu toate acestea, istoria artistică băimăreană a „produs” și notabile „amendamente la regulă” !

Excepțiile se numesc:

Ernestine LOHWAG, Marie LANOW-PROVÁZKOVÁ, Valeria DÉNES, Gizela DÖMÖTÖR, Noémi FERENCZY, Mária MODOK, Maria LOTZ, Sarah EGLY, Marioara DROC, Antonia K. CSÍKOS, Florența PRETORIAN, Lucia DEMETRIAD BĂLĂCESCU, Elena VAVILYNA, Juci SZABADOS, Letiția MUNTEAN, Constanța PANCU, Ana VELICESCU, Mandia ULLEA, Lidia AGRICOLA, Valentina BOȘTINĂ, Edith LUGOSSI, Iudit CRĂCIUN, Vera BARKOCZY, Cristina CUCU, Cornelia MANEA, Laura GHINEA, Ioana VRAJA, ș.a

text copyright by © 2019-2021 Tiberiu ALEXA

photo copyright by © 2019-2021 Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI: 8. Colonismul temporar educațional în Centrul Artistic Baia Mare


Expoziția temporară 

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI. 

Un compendiu de istorie culturală în imagini a Centrului Artistic Baia Mare, 

curator dr. Tiberiu ALEXA, curator asociat dr. Laura GHINEA

Fotografii document și descrierea imaginilor, realizată de dr. Tiberiu ALEXA

8. Colonismul temporar educațional în Centrul Artistic Baia Mare

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI.Un compendiu de istorie culturală în imaginia Centrului Artistic Baia Mare 1896-2021

8. Colonismul temporar educațional în Centrul Artistic Baia Mare

Baia Mare, parcul orășenesc, iunie 1905: cursanți ai Școlii Libere de Pictură în spatele Atelierului Școlii Hollósy 

ŞCOALA LIBERĂ DE PICTURĂ – 1902-1927:

•  fondatori și proprietari de drept privat: Károly Ferenczy (1862-1917), János   Thorma (1870-1937), István Réti (1872-1945), Béla I. Grünwald (1867-1940);

•  instituție de tutelă: începând din 1911 – Societatea Pictorilor Băimăreni;

•  profesorat și mentorat artistic:

Károly Ferenczy – între 1902-1914; Béla I. Grünwald – între 1902-1910; János Thorma – între 1902-1927; István Réti – între 1902-1927; Ipolit Strâmbu (1871-1934) – în verile anilor 1919 și 1920; Ștefan Dimitrescu (1886-1933) – în verile anilor 1926, 1927, 1928 și 1930;

• profesori asociați:

Valér Ferenczy (1885-1954) în 1925 și 1927; Sándor Ziffer (1880-1962) în 

    1926 și 1927; János Krizsán (1886-1948) în 1925, 1926, 1927, András Mikola (1884-1970) în 1925, 1926; Samuel Börtsök (1881-1931) în 1925 și 1926.

Personalități artistice formate prin intermediul programelor școlii:

Petre Abrudan, Béla A. Abkarovits, Ion Anestin, Octav Angheluță, Calinic Alupi, Béla Balla, Dan Băjenaru, Lucia D. Bălăcescu, Dumitru Bâșcu, Rezső Bálint, István Boldizsár, Géza Bornemisza, Tibor Boromisza, Samuel Börstök, Michaela Eleutheriade, Eszter Farkas, Benjamin, Noémi și Valér Ferenczy, Sándor Galimberti, Lucian Grigorescu, Elemér Göllner, Edmund Gwerk, Zdislav Hercik, David Jándi, Géza Kádár, Károly Kiss, József Klein, János Krizsán, Romulus Ladea, Wladyslaw Lam, Jozsef Nemes Lampérth, Tudor Lorman, Marie Lotz, Tasso Marchini, Jenő Maticska, András Mikola, Paul Miracovici, Hugo Mund, Letiția Muntean, Stella Nedelcovici, Jean Nițescu, Marcel Olinescu, Albert Paál, Eugen Pascu, Csaba V. Perlroth, Roman Petrović, Zora Petrović, János Pirk, Julius, Podlipny, Margit Pogány, Nicolae Popa, Gheorghe Popescu, Aurel Popp, Florența Pretorian, Marie Provazkova Lanow, Ivan Radović, Péter T. Rátz, Srećko Sabljak, Nicolae Stoica, Stanisłas Stückgold, Sándor Szolnay, Mandia P. Ullea, Elena Vavilyna, Sándor Ziffer, Lazăr Singer Zin.

Text copyright by © 2019-2021 Tiberiu ALEXA

photo copyright by © 2019-2021 Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI: 7. Topografii culturale – colecționismul


Expoziția temporară 

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI. 

Un compendiu de istorie culturală în imagini a Centrului Artistic Baia Mare, 

curator dr. Tiberiu ALEXA, curator asociat dr. Laura GHINEA

Fotografii document și descrierea imaginilor, realizată de dr. Tiberiu ALEXA

7. Topografii culturale – colecționismul

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI.Un compendiu de istorie culturală în imaginia Centrului Artistic Baia Mare 1896-2021

7. Topografii culturale – colecționismul

Baia Mare, atelierul din «Casa Ferenczy», str. Petöfi, (1931 ?)

În secolul al XIX-lea, ponderea necesităților, căutărilor și dezirabilității experiențelor de consum cultural, pe care le-a manifestat burghezia – nouă structură clasială apărută și aflată în ascensiune în ierarhia socială capitalistă – s-a mișcat, treptat, dinspre utilizarea spațiilor de instituționalizare a evenimentelor comunitare (îndeosebi confesional religioase; mai rar administrative) înspre acumularea și valorificarea unor resurse personalizate în spațiul privat al intimității familiale.

Drept urmare, consumul artistic vizual a combinat – și la Baia Mare – produsele artistice religioase (de uz comunitar și/sau privat) cu artefacte deplin laicizate, destinate decorării, autodefinirii și legitimării propriului spațiu privat (al cetățeanului devenit, simultan, și comanditar, și proprietar și colecționar) prin piese de pictură, grafică de șevalet și fotografie consacrate – cel mai frecvent – portretisticii  de familie. Adică prin artefacte dobândite și negociate pe bază de comenzi directe adresate unor profesioniști care au aparținut – cei mai mulți – filierei așa-zișilor pictori itineranți:  artiști de școală austriacă, germană și/sau maghiară care, răspunzând comanditarilor, au voiajat individual, au colonizat temporar în zonă și au realizat/distribuit aici produse de import cultural. Au fost creatori de plan minor, ale căror identități personale cel mai adesea s-au estompat, ori chiar s-au anonimizat, în timp.

O a doua resursă umană care a alimentat producția și consumul artistic băimărean în veacul XIX a fost filiera locală – inițial și ea de competitivitate creativă minoră.

Însă începând din 1896, odată cu „grefa artistică” provocată de sezoanele petre-

cute la Baia Mare de grupurilor asociate Școlii privatie Simon Hollósy – și, pe cale de consecință,  prin întemeierea Centrului Artistic Baia Mare, coloniști permanenți – deopotrivă cu coloniștii temporar activi la Baia Mare – au devenit și au rămas, până astăzi, principalii furnizori pentru consumul și colecționismul artistic băimărean.

text copyright by © 2019-2021 Tiberiu ALEXA

photo copyright by © 2019-2021 Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

%d blogeri au apreciat: