Eternul feminin. Mitul revelat. 2002 spre 2020


Cronică subiectivă post-festum(2020) a unei expoziții inovatoare (2002)

 

Primăvara acestui an ne-a smuls din lumea grăbită a lui “aici și acum” și ne-a oprit între patru pereți. Ne reconfigurează constant prezentul și ne-nvață să măsurăm – distanța și grija. 

Scoși din ritm, am început s-alergăm “în online”, iar “digital”, ”virtual” și “live stream” au devenit sinonime cu inovarea. Muzeele – instituții aparent reci și demult prăfuite – s-au adaptat rapid la ”noul normal”. Dar, privind mai atent, inovarea nu e doar tehnologică, iar expozițiile nu sunt gândite doar din vârful unui turn de fildeș. În muzeul nostru profesioniști cu viziune inovează demult, iar expoziția “”Eternul feminin. Mitul revelat” organizată în anul 2002 e doar un exemplu. 

An de an, în luna martie, Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» propune publicului câte o expoziție temporară tematică, dedicată “eternului feminin”.  În 2002, dr. Tiberiu ALEXA contoriza “mai bine de un sfert de veac în care, cu deplină rigoare muzeografică, în spirit științific și cu comprehensiune estetică [muzeografii instituției, Tiberiu Alexa, Mihai Musca, Traian Moldovan și Mihai Pop] și-au exprimat prin “produsele expoziționale” reverența în fața ”jumătății frumoase” a ființei omenești (Alexa, 2002, p.4). Pornind de la o analiză a mediului cultural, dar și social și economic, a ecoului (și statisticilor) expoziționale de până atunci, echipa curatorială a muzeului a formulat (și fundamentat) două întrebări cheie: Vor mai fi fiind adevărate și atractive pentru zilele de azi și de mâine simbolurile tradiționale concentrate în motivul artistic al personajului feminin? Dar, oare, eternul feminin? (Alexa, 2002, p.4). Iar pentru a găsi răspunsuri actuale și oneste s-au adresat unui “eșantion” ales dintr-unul dintre segmentele de public al instituției: elevii de liceu. 

 

“Ni i-am făcut parteneri de construcție culturală, ne-am constituit într-o echipă. Am luat totul de la început. Fără clișee, fără rutină, fără prejudecăți. Le-am încredințat responsabilitatea de a concepe și le-am oferit posibilitatea de a-și face auzită vocea public, nădăjduind ca parteneriatul nostru să producă răspunsurile. [..]

Dialoguri Despre femeie și eternul feminin, idealurile de frumusețe de-a lungul timpurilor istorice, cuplul, normalitatea, nevoia de ideal etc. ne-au relevat o realitate cu totul diferită față de promovatele reprezentări culturale mass-media cum că ar caracteriza spiritul generației lor. Miturile nu au murit! Nici bunul simț cultural, nici cel civic, nici măcar apetența pentru «pretențioasa» cultură majoră!” (Alexa, 2002, p.6).

Astfel, mitul ”eternului feminin” s-a revelat! S-a revelat unui grup de adolescenți, cu ochi mari și suflete curajoase, într-o primăvară ploioasă, într-un spațiu impunător, friguros și deloc obișnuit pentru ei. Am încremenit o clipă în fața porților mari, ca de cetate ale muzeului și ne-am făcut un plan. De bătaie…  Am pășit timid prin galeriile muzeului, am scotocit prin depozitul de lucrări. Doamna dirigintă, prof. Janina Friedrich și muzeografii – istorici și critici de artă, artiști – profesioniști adevărați ne-au luat foarte în serios, iar ceea ce părea inițial o joacă s-a transformat într-o expoziție adevărată. Expoziția ”Eternul feminin. Mitul revelat (2002)” a avut catalog de expoziții (publicat în seria “Expoziții” a Micii biblioteci de artă băimăreană) vernisaj, invitați și mai ales vizitatori.

 

A fost prima noastră experință “de oameni mari”! Iar la aniversarea a 10 ani de la terminarea liceului, ”a XII-a A, de la Lucaciu”, draga noastră doamnă dirigintă Janina Friedrich ne-a dus din nou la Muzeu, unde ne aștepta reorganizată expoziția noastră (exact acum 5 ani, în 19 iunie 2015). 

După mai bine de 18 ani am rămas cu amintirea, cu primele noastre texte publicate și cu… dragul cu care deschidem porțile (de-acum nu chiar atât de mari) ale clădirii de pe strada 1 Mai (unii chiar destul de des… 😃).

Dar mai mult ca orice, am descoperit și-am păstrat bucuria de a rătăci prin muzee. 

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Bibliografie

Alexa, T. (2002), Eternul feminin. Mitul revelat. Mica bibliotecă de artă băimăreană, seria Expoziții.

Alexandru ŞAINELIC


Alexandru Vasile ŞAINELIC (1929-2005)

 

Sainelic Vernisaj anii 70 primul din dreapta

Alexandru Șainelic (dreapta) – Prezentare publică expoziție anii ’70

 

Artist pictor cu o remarcabilă constanţă şi longevitate creatoare activă, s-a născut la 15 iunie 1929, în localitatea Şomcuta Mare (jud. Maramureş).

Şi-a săvârşit formarea educaţională de specialitate frecventând şi absolvind, cu rezultate deosebite, Şcoala Medie de Artă din Cluj Napoca, iar apoi Institutul de Arte Plastice «Ion Andreescu» din Cluj Napoca (1950–1956), Facultatea de Pictură, în clasa prof. Petru Feier.

Cariera profesională şi activitatea artistică şi-o desfăşoară, încă de la absolvirea învăţământului superior, în 1956, în cadrul Filialei Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici din România. De-a lungul întregii cariere s-a manifestat ca reprezentant fidel şi activ al Centrului Artistic Baia Mare.

A debutat în 1956 la Expoziţia regională de artă plastică de la Baia Mare , iar de atunci a luat parte la toate expoziţiile anuale oficiale organizate de Filiala Baia Mare a U.A.P. (Expoziţiile regionale, 1956–1967, Expoziţiile judeţene «Maramureş», 1968–1989 şi, respectiv, Anualele Artelor, 1990–2001). Pe parcursul a patru decenii şi jumătate de creaţie în domeniul picturii de şevalet, a dobândit un amplu şi divers palmares de activitate expoziţională. A avut două expoziţii personale la Baia Mare (1975 şi 1994), cea de a doua fiindu-i organizată de Muzeul de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» în cadrul ciclului Ghid de artă contemporană (curator Mihai Muscă). Lucrările sale au fost selecţionate şi prezentate la Bucureşti în cadrul expoziţiilor naţionale cu juriu (Anuale de Stat şi Expoziţii republicane) în 1963, 1969, 1974, 1976, 1977, 1979, 1985 şi 1987.

 

1 SAINELIC Alexandru_Jocul flacailor 1963

Alexandru Șainelic, „Jocul flăcăilor” 1963

 

O selecţie reprezentativă (8 compoziţii) a fost prezentată publicului bucureştean în februarie 1989, în cadrul expoziţiei retrospective Centrul Artistic Baia Mare 1965–1989.

Totodată a fost prezent la expoziţii colective ale artiştilor băimăreni prezentate în principalele centre cultural–artistice din România (Arad, Braşov, Cluj Napoca, Piatra Neamţ, Constanţa, Bacău, Suceava, Oradea, Bistriţa, Dej, Zalău, Focşani, Tulcea, Sighetu Marmaţiei).

În străinătate creaţia s-a a fost prezentată în cadrul unor selecţii de artă românească contemporană (Berlin, 1974, Budapesta, 1992), respectiv în expoziţii reprezentative ale Centrului Artistic Baia Mare (în URSS – Ordjonikidze, 1960, Ivano–Frankovsk, 1977 şi 1979; Polonia – Kielce, 1983; Ungaria – Giula, 1982, Nyíregyháza, 1991, Szolnok, 1992). Tot în străinătate a luat parte la Simpozioanele de artă plastică de la Prilep (Macedonia, 1978) şi Szandomerz (Polonia, 1980).

În domeniul artei monumentale de for public a realizat două picturi murale (al secco) în Baia Mare („Compoziţie”, la fostul Club al Tineretului, azi Clubul Phoenix, 1971) şi Şomcuta Mare (la Căminul Cultural, 1974/75).

În 1996–1997 i-a fost inclusă o selecţie reprezentativă de lucrări în secţiunea de artă contemporană a marii Expoziţii aniversare «Centenarul Centrului Artistic Baia Mare. 1896–1996» organizată de Muzeul de Artă din Baia Mare. Din 1984 încoace, Expoziţia permanentă de artă băimăreană a acestei instituţii muzeale include, de asemenea, 6 dintre lucrările sale cele mai reprezentative.

 

2 Sainelic_Proclamatia 1973

Alexandru Șainelic „Proclamația” 1973

 

De-a lungul carierei i-au fost achiziţionate peste 32 de lucrări (în special compoziţii) pentru mobilarea unor spaţii publice, administrative, culturale şi şcolare din judeţul Maramureş (Baia Mare, Sighetu Marmaţiei, Borşa, Şomcuta Mare), Bucureşti, Tulcea, Oradea, Cluj Napoca.

De asemenea, prin donaţii şi achiziţii, lucrări de-ale sale se află în patrimoniile muzeelor din Kielce şi Sandomierz (Polonia), Prilep (Macedonia) şi Ivano–Frankovsk (Ucraina).

De la absolvirea învăţământului superior şi până la pensionare (1990) a activat la Centrul de Îndrumare a Creaţiei Populare Maramureş, unde a avut ca arie de competenţă îndrumarea şi organizarea activităţii creatorilor populari, artiştilor naivi şi amatori. În acest domeniu a întemeiat şi coordonat Taberele anuale de creaţie, începând din 1970.

 

3 Sainelic_dascalul-batran 1974

Alexandru Șainelic, „Dascăl bătrân” 1974

 

Timp de mai mulţi ani a fost implicat în organizarea vieţii publice şi activităţii interne a breslei locale a artiştilor profesionişti, mai întâi ca membru în biroul de conducere, iar apoi ca preşedinte al Filialei Baia Mare a U.A.P. între 1970–1984.

Prin întreaga sa activitate, Alexandru Vasile ŞAINELIC a contribuit esenţial la revitalizarea activităţii şi dezvoltarea potenţialului creator contemporan din Centrul Artistic Baia Mare şi, prin aceasta, la dezvoltarea artei contemporane româneşti iradiată din tradiţionalul mediu artistic băimărean.

 

4 Alexandru Sainelic_Echilibru 1977

Alexandru Șainelic, „”Echilibru 1977

 

În pictura lui Alexandru Şainelic, realitatea este filtrată printr-o sensibilitate analitică. Atât în compoziţiile sale de inspiraţie socială sau istorică, cât şi în celelalte genuri pe care le cultivă – peisaj compoziţional, mai rar portretistică şi natură statică – edificarea laborioasă a imaginii constituie principala problematică asupra căreia artistul îşi concentrează acţiunea de modelare a ficţiunii picturale. Indiferent de natura lor motivistică (elemente preluate din realitatea ambientală, ori din inventarul artefactelor umane), formele obiectuale sunt esenţializate până la stadiul de înfăţişări geometrizate, purtătoare de accentuate simboluri tipologice. Apoi, prin alăturare/juxtapunere ele sunt introduse în structuri componistice solide, a căror articulare complexă generează efecte de masivitate durabilă, de monumental. Artistul îşi desfăşoară discursul plastic la limita interioară a unui figurativ de interpretare, iar subiectul principal – aproape suveran – al creaţiei sale de maturitate îl constituie, de fapt, analiza de expresie şi conţinut formal ale integrării/coagulării reţelei motivistice în spaţiul pictural. Analiza este exercitată asupra ansamblului plastic, un ansamblu înţeles ca unitate de reprezentare a coerenţei sistemice. Din acest motiv, deşi procedeele de lucru ţin de o metodologie analitică, rezultatul final se înscrie în perimetrul sintezei care, îndepărtând pelicula de protecţie a „ambalajului” aparenţelor, developează, scoate la vedere imagini subiectivate ale „stărilor de agregare” prin care artistul cercetează şi descoperă realitatea. În consecinţă, nu recurge la spargerea în fragmente a întregului ci, dimpotrivă, pe măsură ce pătrunde în intimitatea materială şi semnificaţia simbolică a componentelor motivistice „dezambalate”, dezvăluie articulaţiile unui ansamblu plastic sever. Dinamica interioară pe care i-o conferă ritmul modulării planurilor, suprapunerea şi intersectarea formelor compensează aparenta expresivitate statică pe care o induce şi paleta coloristică sobră, concentrată îndeosebi asupra expresivităţii nuanţelor tonale. Pe această cale, imaginea picturală se compune şi nu se descompune. Ea se structurează – nu se destructurează. Ceea ce înseamnă că substanţa discursului său plastic trebuie plasată undeva în perimetrul avangardismului românesc târziu, cel resuscitat în anii ’60 – ’70 şi care a avut un rol atât de important, încă insuficient relevat, în regenerarea artei româneşti contemporane de după dogmatismul realismului socialist. Matricea stilistică a picturii practicate de Alexandru Şainelic este ea însăşi una de sinteză, căci regăsim în ea proceduri şi efecte picturale de origini compozite. Ele relevă o lectură atentă a tradiţiilor avangardiste, pe care se fundamentează topirea organică a acestora într-o viziune proprie bine personalizată. Ea îi conferă artistului o poziţie de frunte în elita istoriei contemporane a Centrului Artistic Baia Mare, alături de nume precum Ilie Cămărăşan, Iosif Balla, Mihai Olos, Nicolae Apostol, Traian Hrişcă, Walter Friedrich, Traian Moldova etc., şi o certă reprezentativitate, la scară naţională, printre congenerii săi.

 

copyright © 2014 Tiberiu Alexa

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Principalele referinţe critice despre creaţia autorului au apărut în:

Who’s who în România, 2002.

Tiberiu Alexa, Maramureş • Expoziţie de artă plastică – Máramaros • Képzőművészeti Kiállitás, Albrecht Dürer Galéria, Gyula, 1982.

Tiberiu Alexa – Mihai Muscă, A nagybányai művésztelep, Városi Galéria, Szolnok, 1991

* Tiberiu Alexa, Un deceniu de viaţă artistică la Baia Mare. 1984–1993/Une décénie de vie artistique à Baia Mare. 1984–1993, Baia Mare, Inspectoratul pentru Cultură al judeţului Maramureş, 1993.

Mihai Muscă, Ghid de Artă Contemporană – Alexandru Şainelic, Muzeul de Artă, Baia Mare, 1994.

Tiberiu Alexa, Mihai Muscă, Traian Moldovan, Centrul Artistic Baia Mare. 1896–1996/ The Baia Mare Artistic Centre. 1896–1996, Baia Mare, Muzeul Judeţean Maramureş – Inspectoratul pentru Cultură, 1996.

* Tiberiu Alexa, Tîrg de Artă, Uniunea Artiştilor Plastici Filiala Baia Mare – Primăria Municipiului Baia Mare, Baia Mare, 1999.

* Tiberiu Alexa, U.A.P. 50. Anuala Artelor 2001, Uniunea Artiştilor Plastici Filiala Baia Mare – Primăria Municipiului Baia Mare, Baia Mare, 2001.

* Tiberiu Alexa, U.A.P..  Anuala Artelor 2002, Uniunea Artiştilor Plastici Filiala Baia Mare – Primăria Municipiului Baia Mare, Baia Mare, 2002.

Lucrarea Lunii 2016 -2018


Proiectul expozițional „Lucrarea Lunii 2016 -2018” reunește picturile alese și descrise de specialiștii Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» pe parcursul celor doi ani. Picturile au fost prezentate pe pagina web a muzeului și în holul de intare al instituției.

Lucrările din patrimoniul muzeului sunt expuse  pe simezele Galeriei de Artă a Uniunii Artiștilor Plastici, Filiala Baia Mare, bd. București nr. 6 și pot fi admirate de public până pe 30 iulie. Programul Galeriei este între 10,00 – 18,00, iar intrarea gratuită.

lucrarea lunii.jpg

Noua Școală de Pictură de la Baia Mare


Expoziția temporară propusă de Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» pentru începutul acestei veri se intitulează “Noua Școală de Pictură de la Baia Mare. Contextul academic 2000 – 2018”. Evenimentul este primul dintr-o serie care își propune să etaleze pe simezele muzeale lucrări ale absolvenților băimăreni, celebrând continuitatea fenomenului inițiat de Hollosy în 1896. Prezentarea publică a expoziției a fost parte a manifestațiilor organizate cu prilejul Zilei Internaționale a Muzeelor și a Nopții Europene a Muzeelor și s-a desfășurat concomitent cu vernisajul expoziției studenților Universității de Artă și Design Cluj-Napoca.

banner noua scoala

Expoziția reunește lucrările de disertație masterală ale absolvenților băimăreni din perioada 2000 – 2018, îndrumate de conf. univ. dr. Ioan Angel Negrean, conf. univ. dr. Tiberiu Alexa și lect. univ. dr. Greti Papiu. “Noua Școală de Pictură de la Baia Mare” este caracterizată de pictorul Ioan Angel Negrean – curatorul expoziției – prin unitate în diversitate, care vine să confirme și legitimeze înființarea Școlii și să întărească nevoia continuării fenomenului. Spiritul tânăr al artei băimărene manifestă personalități foarte diferite. Diversitatea acestora a fost cultivată de profesori, aceștia înțelegând importanța propriei definiri din punct de vedere artistic. Unitatea se referă la înalta calitate artistică a tuturor lucrărilor, pictorii prezenți pe simeze fiind cu toții membri activi ai Uniunii Artiștilor Plastici.

Titlul expoziției, “Noua Școală de Pictură de la Baia Mare”, ne poate duce cu gândul la școala de pictură – ca și construct cultural – formă în care viețuiește activ din 1910, însă ancorarea în intervalul 2000 – 2018 delimitează clar instituția academică contemporană. Linia de studii universitare de stat, înființată în 2000, oferă Centrului Artistic Baia Mare capacitatea de a-și genera propria resursă umană.

Dr. Tiberiu Alexa, critic și istoric de artă, atrage atenția asupra pluralității stilistice a Fenomenului Centrul Artistic Baia Mare. Curentul nu a “încremenit” în paradigma peisagistică pe care a instituit-o Hollosy Simon, aducând de la Munchen artisti deja formați să studieze “cel mai mare invățător – natura”, ci s-a reinventat ciclic în ciuda șocurilor estetice ale secolului al XX-lea. Continuitatea Școlii se datorează în mare măsură unui fond ideatic consistent, care prin inventivitate și prin capacitatea de a pune întrebări și de a căuta răspunsuri a generat o fuziune optimă între limbajul formal și conținutul de stări pe care își propune să îl transmită. Mai mult, aceasta a supraviețuit vremurilor și pentru că a funcționat ca o comunitate.

Expoziția “Noua Școală de Pictură de la Baia Mare. Contextul academic 2000 – 2018” prezintă ramura contemporană a Centrului Artistic și reprezintă un pas semnificativ in cariera artiștilor. Este o validare pe care muzeul le-o oferă, precum și o garanție a viitorului foarte bine conturat al artei băimărene.

Artiștii expozanți sunt: Octavian BUFAN, Cristina BUSUIOC, Iolanda GHERGHEL, Silviu GHEȚIE, Raluca GRIGORIU, Alin HEREȘ, Călin IȚOAIE, Alina MODYRKA, Anamaria NAGY, Irina OȚOIU, Szilárd SZÉKELY. Vă invităm să vedeți lucrările în sala de expoziții temporare a Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» până în luna iulie. Lucrările vor fi prezentate pe rând și pe rețelele de sociale, alături de fundalul muzical pe care l-au inspirat în construcția colajului sonor de la evenimentul de deschidere.

Mai multe imagini de la eveniment găsiți pe pagina de Facebook a muzeului, în albumul expoziției.

Mai… multă Artă!


Luna mai e mereu efervescentă pentru noi, cei „de la Artă”, și implicit pentru întreaga comunitate băimăreană. În luna mai a început, acum 123 de ani, neîntrerupta poveste a Centrului Artistic. Studenții-pictori ai lui Hollosy au hotărât atunci că albastrul cerului e mai… albastru, iar verdele e mai… verde la Baia Mare, iar băimărenii au dedicat ziua de 5 Mai sărbătoririi artistului plastic (ZAP). În mai sărbătorim Ziua Internațională a Muzeelor (18 Mai) și Noaptea Albă a Muzeelor (NAM cade anul acesta tot pe 18 Mai). Și dacă vă închipuiți ca mai… bine nu se poate, ei bine vă spunem că patrimoniul muzeului nostru s-a îmbogățit cu douăsprezece lucrări. O parte dintre acestea au fost prezentate în premieră în 25 aprilie în holul Palatului Administrativ, însă vor putea fi admirate timp de mai bine de o lună în cadrul expoziției – eveniment „Capodopere Muzeale. Ziua Artistului Plastic Băimărean”, organizate de muzeul nostru, în parteneriat cu Colonia Pictorilor.

Vă arătăm câteva imagini și o scurtă descriere a noilor achiziții, făcută de dr. Tiberiu Alexa și vă așteptăm la deschiderea oficială a expoziției, duminică, 5 mai 2019, la ora 17,00. Începem cu entuziasm evenimentele acestei luni. E Mai: ZAP, NAM, WOW!!!

 

 

Lucrarea lui Károly FERENCZY (1862, Viena, Austria – 1917, Budapesta Austro-Ungaria/Ungaria) este o piesă de importanță excepțională care vine să completeze o lacuna majoră existentă în colecțiile muzeului, întrucât, până în prezent, instituția muzeală de artă băimăreană nu a deținut nicio pictură din creația acestui artist de maxima importanță pentru istoria «Centrului Artistic Baia Mare». Compoziție cu motiv antropomorf, datată 1909 și pictată în Baia Mare, ea ilustrează exemplar creația de factură impresionistă prin care personalitatea lui Károly FERENCZY este legitimată în postura unuia dintre cei mai valoroși și importanți artiști băimăreni din toate timpurile.

Livadă din Baia Mare, Baia Mare, 1897 este un peisaj de plein air, care a fost pictat în anul 1897 de către pictorul spaniol Cesar Maria HERRER y MARCHER (1868, Luanco/Asturia, Spania – 1919 Budapesta, Ungaria): în vremea celei de-a doua colonizări băimărene a Școlii particulare de pictură Simon Hollósy, instituție de învățământ artistic privat ce își avea sediul permanent la München, în capitala Bavariei. Ea constituie o achiziție foarte valoroasă datorită rarității extreme în piața internațională a comerțului oficial cu artefactele de artă plastică, a lucrărilor create la Baia Mare de participanții la cele șase sezoane de vară petrecute aici (1896-1901) de către artiștii și studenții afiliați cercului școlii müncheneze conduse de Simon Hollósy.

Două spectaculoase acuarele realizate de Petre ABRUDAN (1907, Sutoru/Sălaj, Austro-Ungaria/România – 1979, Cluj-Napoca, România) la Bârsana, în anul 1971, ilustrează creația de maturitate a acestui important pictor transilvănean care, după ce a activat în Baia Mare, între 1927-1948, a revenit pe meleagurile maramureșene aproape anual, după 1966, pictând în sezoanele de vară, succesiv, la Hideaga, Baia Mare, Bârsana etc.

Dintre capodoperele nou-achiziționate și expuse în premieră la Colonia Pictorilor mai evidențiem:

Mariska BÜKKERTI (Péterné GÉMES GINDERT), 1889, Budapesta (Austro-Ungaria/Ungaria) -1923 (Ungaria): Curte la Baia Mare cu Dealul Crucii în fundal, Baia Mare, 1913

Dávid JÁNDI, 1893, Jánd (Austro-Ungaria/Ungaria) – 1944, Baia Mare (România): Autoportret, Baia Mare (anii 1920-1930)

Traian BILȚIU DĂNCUȘ, 1899, Ieud/Maramureș (Austro-Ungaria/România) – 1975, București (România): Melancolie, Sighetu Marmației, 1924.

 

%d blogeri au apreciat: