ARTIȘTI ȘI TOPOSURI: 2. Topografii artistice băimărene – Centrul Vechi cu Turnul Ștefan

Expoziția temporară

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI. 

Un compendiu de istorie culturală în imagini a Centrului Artistic Baia Mare, 

curator dr. Tiberiu ALEXA, curator asociat dr. Laura GHINEA

Fotografii document și descrierea imaginilor, realizată de dr. Tiberiu ALEXA

2. Topografii artistice băimărene – Centrul Vechi cu Turnul Ștefan

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI.Un compendiu de istorie culturală în imaginia Centrului Artistic Baia Mare 1896-2021

2. Topografii artistice băimărene – Centrul Vechi cu Turnul Ștefan

 panoramă  cu   aripa  sud–vestică, anii 1880

Pe urmele modelului Școlii de la Barbizon,  numeroase periferii „colonizate” de artiști au restructurat tradiţionalul raport dintre “centrul” productiv şi “periferia” consumatoare.

Pentru o perioadă – ce-i drept  nu prea lungă – periferia avea să uzurpe o bună parte din patrimoniul producţiei artistice aflat în „portofoliile” marilor centre de putere cultural–artistică. Şi nu este întâmplător faptul că istoriografia creditează tocmai aceste producţii, săvârşite în noile „spații de periferie” precum a fost și Baia Mare, cu meritul  de a fi introdus „modernitățile” de tip naturalist, realist, impresionist, postimpresionist  şi chiar pre–expresionistă, în perimetrul majorităţii artelor naţionale din Europa.

Aşa s-au născut, au funcţionat, şi astfel sunt evaluate coloniile artistice de la Pont Aven. Aşa s-au născut, așa au funcţionat şi astfel sunt evaluate coloniile de artiști din Grez–sur–Loing, Concarneau, Le Pouldu, Étretat, Étaples în Franţa, St.Ives, Newlyn şi Walberswick în Anglia, Brig o’Turk şi Cockburnspath în Scoţia, Provincetown în S.U.A., Modum în Norvegia, Skagen în Danemarca, Aland şi Varberg în Suedia, Abramtsevo şi Talaskino în Rusia, Odessa în Ucraina, Balcic în  România, Laethem–Saint–Martin în Belgia, Zandvoort în Olanda, Worpswede şi Dachau în Germania, Kecskemét, Gödölő şi Szolnok în Ungaria, etc..

Apariţia în spaţiul transilvănean a coloniei de la Baia Mare nu face excepţie de la această regulă. Metropola la care trebuie raportat “refugiul” artiştilor şi al studenţilor din jurul lui Simon Hollósy în solitudinea periferiei băimărene este Münchenul (nicidecum Budapesta !). In ceea ce priveşte componenţa  eminamemte internaţională  a grupurilor colonizate între 1896–1901, ea defineşte geneza mişcării artistice de la Baia Mare ca pe un proces ce exprimă, înainte de toate, acţiunea transnaţională a unor tendinţe generalizate la scară continentală.

text copyright by © 2019-2021 Tiberiu ALEXA

photo copyright by © 2019-2021 Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

Eternul feminin. Mitul revelat. 2002 spre 2020

Cronică subiectivă post-festum(2020) a unei expoziții inovatoare (2002)

 

Primăvara acestui an ne-a smuls din lumea grăbită a lui “aici și acum” și ne-a oprit între patru pereți. Ne reconfigurează constant prezentul și ne-nvață să măsurăm – distanța și grija. 

Scoși din ritm, am început s-alergăm “în online”, iar “digital”, ”virtual” și “live stream” au devenit sinonime cu inovarea. Muzeele – instituții aparent reci și demult prăfuite – s-au adaptat rapid la ”noul normal”. Dar, privind mai atent, inovarea nu e doar tehnologică, iar expozițiile nu sunt gândite doar din vârful unui turn de fildeș. În muzeul nostru profesioniști cu viziune inovează demult, iar expoziția “”Eternul feminin. Mitul revelat” organizată în anul 2002 e doar un exemplu. 

An de an, în luna martie, Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» propune publicului câte o expoziție temporară tematică, dedicată “eternului feminin”.  În 2002, dr. Tiberiu ALEXA contoriza “mai bine de un sfert de veac în care, cu deplină rigoare muzeografică, în spirit științific și cu comprehensiune estetică [muzeografii instituției, Tiberiu Alexa, Mihai Musca, Traian Moldovan și Mihai Pop] și-au exprimat prin “produsele expoziționale” reverența în fața ”jumătății frumoase” a ființei omenești (Alexa, 2002, p.4). Pornind de la o analiză a mediului cultural, dar și social și economic, a ecoului (și statisticilor) expoziționale de până atunci, echipa curatorială a muzeului a formulat (și fundamentat) două întrebări cheie: Vor mai fi fiind adevărate și atractive pentru zilele de azi și de mâine simbolurile tradiționale concentrate în motivul artistic al personajului feminin? Dar, oare, eternul feminin? (Alexa, 2002, p.4). Iar pentru a găsi răspunsuri actuale și oneste s-au adresat unui “eșantion” ales dintr-unul dintre segmentele de public al instituției: elevii de liceu. 

 

“Ni i-am făcut parteneri de construcție culturală, ne-am constituit într-o echipă. Am luat totul de la început. Fără clișee, fără rutină, fără prejudecăți. Le-am încredințat responsabilitatea de a concepe și le-am oferit posibilitatea de a-și face auzită vocea public, nădăjduind ca parteneriatul nostru să producă răspunsurile. [..]

Dialoguri Despre femeie și eternul feminin, idealurile de frumusețe de-a lungul timpurilor istorice, cuplul, normalitatea, nevoia de ideal etc. ne-au relevat o realitate cu totul diferită față de promovatele reprezentări culturale mass-media cum că ar caracteriza spiritul generației lor. Miturile nu au murit! Nici bunul simț cultural, nici cel civic, nici măcar apetența pentru «pretențioasa» cultură majoră!” (Alexa, 2002, p.6).

Astfel, mitul ”eternului feminin” s-a revelat! S-a revelat unui grup de adolescenți, cu ochi mari și suflete curajoase, într-o primăvară ploioasă, într-un spațiu impunător, friguros și deloc obișnuit pentru ei. Am încremenit o clipă în fața porților mari, ca de cetate ale muzeului și ne-am făcut un plan. De bătaie…  Am pășit timid prin galeriile muzeului, am scotocit prin depozitul de lucrări. Doamna dirigintă, prof. Janina Friedrich și muzeografii – istorici și critici de artă, artiști – profesioniști adevărați ne-au luat foarte în serios, iar ceea ce părea inițial o joacă s-a transformat într-o expoziție adevărată. Expoziția ”Eternul feminin. Mitul revelat (2002)” a avut catalog de expoziții (publicat în seria “Expoziții” a Micii biblioteci de artă băimăreană) vernisaj, invitați și mai ales vizitatori.

Catalogul expoziției „Eternul feminin. Mitul revelat, 2002”

Invitație expoziție „Eternul feminin. Mitul revelat”, 2002

Invitație expoziție „Eternul feminin. Mitul revelat”, 2002

 

A fost prima noastră experință “de oameni mari”! Iar la aniversarea a 10 ani de la terminarea liceului, ”a XII-a A, de la Lucaciu”, draga noastră doamnă dirigintă Janina Friedrich ne-a dus din nou la Muzeu, unde ne aștepta reorganizată expoziția noastră (exact acum 5 ani, în 19 iunie 2015). 

După mai bine de 18 ani am rămas cu amintirea, cu primele noastre texte publicate și cu… dragul cu care deschidem porțile (de-acum nu chiar atât de mari) ale clădirii de pe strada 1 Mai (unii chiar destul de des… 😃).

Dar mai mult ca orice, am descoperit și-am păstrat bucuria de a rătăci prin muzee. 

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Bibliografie

Alexa, T. (2002), Eternul feminin. Mitul revelat. Mica bibliotecă de artă băimăreană, seria Expoziții.

Alexandru ŞAINELIC

Alexandru Vasile ŞAINELIC (1929-2005)

 

Alexandru Șainelic (dreapta) – Prezentare publică expoziție anii ’70

 

Artist pictor cu o remarcabilă constanţă şi longevitate creatoare activă, s-a născut la 15 iunie 1929, în localitatea Şomcuta Mare (jud. Maramureş).

Şi-a săvârşit formarea educaţională de specialitate frecventând şi absolvind, cu rezultate deosebite, Şcoala Medie de Artă din Cluj Napoca, iar apoi Institutul de Arte Plastice «Ion Andreescu» din Cluj Napoca (1950–1956), Facultatea de Pictură, în clasa prof. Petru Feier.

Cariera profesională şi activitatea artistică şi-o desfăşoară, încă de la absolvirea învăţământului superior, în 1956, în cadrul Filialei Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici din România. De-a lungul întregii cariere s-a manifestat ca reprezentant fidel şi activ al Centrului Artistic Baia Mare.

A debutat în 1956 la Expoziţia regională de artă plastică de la Baia Mare , iar de atunci a luat parte la toate expoziţiile anuale oficiale organizate de Filiala Baia Mare a U.A.P. (Expoziţiile regionale, 1956–1967, Expoziţiile judeţene «Maramureş», 1968–1989 şi, respectiv, Anualele Artelor, 1990–2001). Pe parcursul a patru decenii şi jumătate de creaţie în domeniul picturii de şevalet, a dobândit un amplu şi divers palmares de activitate expoziţională. A avut două expoziţii personale la Baia Mare (1975 şi 1994), cea de a doua fiindu-i organizată de Muzeul de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» în cadrul ciclului Ghid de artă contemporană (curator Mihai Muscă). Lucrările sale au fost selecţionate şi prezentate la Bucureşti în cadrul expoziţiilor naţionale cu juriu (Anuale de Stat şi Expoziţii republicane) în 1963, 1969, 1974, 1976, 1977, 1979, 1985 şi 1987.

 

Alexandru Șainelic, „Jocul flăcăilor” 1963

 

O selecţie reprezentativă (8 compoziţii) a fost prezentată publicului bucureştean în februarie 1989, în cadrul expoziţiei retrospective Centrul Artistic Baia Mare 1965–1989.

Totodată a fost prezent la expoziţii colective ale artiştilor băimăreni prezentate în principalele centre cultural–artistice din România (Arad, Braşov, Cluj Napoca, Piatra Neamţ, Constanţa, Bacău, Suceava, Oradea, Bistriţa, Dej, Zalău, Focşani, Tulcea, Sighetu Marmaţiei).

În străinătate creaţia s-a a fost prezentată în cadrul unor selecţii de artă românească contemporană (Berlin, 1974, Budapesta, 1992), respectiv în expoziţii reprezentative ale Centrului Artistic Baia Mare (în URSS – Ordjonikidze, 1960, Ivano–Frankovsk, 1977 şi 1979; Polonia – Kielce, 1983; Ungaria – Giula, 1982, Nyíregyháza, 1991, Szolnok, 1992). Tot în străinătate a luat parte la Simpozioanele de artă plastică de la Prilep (Macedonia, 1978) şi Szandomerz (Polonia, 1980).

În domeniul artei monumentale de for public a realizat două picturi murale (al secco) în Baia Mare („Compoziţie”, la fostul Club al Tineretului, azi Clubul Phoenix, 1971) şi Şomcuta Mare (la Căminul Cultural, 1974/75).

În 1996–1997 i-a fost inclusă o selecţie reprezentativă de lucrări în secţiunea de artă contemporană a marii Expoziţii aniversare «Centenarul Centrului Artistic Baia Mare. 1896–1996» organizată de Muzeul de Artă din Baia Mare. Din 1984 încoace, Expoziţia permanentă de artă băimăreană a acestei instituţii muzeale include, de asemenea, 6 dintre lucrările sale cele mai reprezentative.

 

Alexandru Șainelic „Proclamația” 1973

 

De-a lungul carierei i-au fost achiziţionate peste 32 de lucrări (în special compoziţii) pentru mobilarea unor spaţii publice, administrative, culturale şi şcolare din judeţul Maramureş (Baia Mare, Sighetu Marmaţiei, Borşa, Şomcuta Mare), Bucureşti, Tulcea, Oradea, Cluj Napoca.

De asemenea, prin donaţii şi achiziţii, lucrări de-ale sale se află în patrimoniile muzeelor din Kielce şi Sandomierz (Polonia), Prilep (Macedonia) şi Ivano–Frankovsk (Ucraina).

De la absolvirea învăţământului superior şi până la pensionare (1990) a activat la Centrul de Îndrumare a Creaţiei Populare Maramureş, unde a avut ca arie de competenţă îndrumarea şi organizarea activităţii creatorilor populari, artiştilor naivi şi amatori. În acest domeniu a întemeiat şi coordonat Taberele anuale de creaţie, începând din 1970.

 

Alexandru Șainelic, „Dascăl bătrân” 1974

 

Timp de mai mulţi ani a fost implicat în organizarea vieţii publice şi activităţii interne a breslei locale a artiştilor profesionişti, mai întâi ca membru în biroul de conducere, iar apoi ca preşedinte al Filialei Baia Mare a U.A.P. între 1970–1984.

Prin întreaga sa activitate, Alexandru Vasile ŞAINELIC a contribuit esenţial la revitalizarea activităţii şi dezvoltarea potenţialului creator contemporan din Centrul Artistic Baia Mare şi, prin aceasta, la dezvoltarea artei contemporane româneşti iradiată din tradiţionalul mediu artistic băimărean.

 

Alexandru Șainelic, „”Echilibru 1977

 

În pictura lui Alexandru Şainelic, realitatea este filtrată printr-o sensibilitate analitică. Atât în compoziţiile sale de inspiraţie socială sau istorică, cât şi în celelalte genuri pe care le cultivă – peisaj compoziţional, mai rar portretistică şi natură statică – edificarea laborioasă a imaginii constituie principala problematică asupra căreia artistul îşi concentrează acţiunea de modelare a ficţiunii picturale. Indiferent de natura lor motivistică (elemente preluate din realitatea ambientală, ori din inventarul artefactelor umane), formele obiectuale sunt esenţializate până la stadiul de înfăţişări geometrizate, purtătoare de accentuate simboluri tipologice. Apoi, prin alăturare/juxtapunere ele sunt introduse în structuri componistice solide, a căror articulare complexă generează efecte de masivitate durabilă, de monumental. Artistul îşi desfăşoară discursul plastic la limita interioară a unui figurativ de interpretare, iar subiectul principal – aproape suveran – al creaţiei sale de maturitate îl constituie, de fapt, analiza de expresie şi conţinut formal ale integrării/coagulării reţelei motivistice în spaţiul pictural. Analiza este exercitată asupra ansamblului plastic, un ansamblu înţeles ca unitate de reprezentare a coerenţei sistemice. Din acest motiv, deşi procedeele de lucru ţin de o metodologie analitică, rezultatul final se înscrie în perimetrul sintezei care, îndepărtând pelicula de protecţie a „ambalajului” aparenţelor, developează, scoate la vedere imagini subiectivate ale „stărilor de agregare” prin care artistul cercetează şi descoperă realitatea. În consecinţă, nu recurge la spargerea în fragmente a întregului ci, dimpotrivă, pe măsură ce pătrunde în intimitatea materială şi semnificaţia simbolică a componentelor motivistice „dezambalate”, dezvăluie articulaţiile unui ansamblu plastic sever. Dinamica interioară pe care i-o conferă ritmul modulării planurilor, suprapunerea şi intersectarea formelor compensează aparenta expresivitate statică pe care o induce şi paleta coloristică sobră, concentrată îndeosebi asupra expresivităţii nuanţelor tonale. Pe această cale, imaginea picturală se compune şi nu se descompune. Ea se structurează – nu se destructurează. Ceea ce înseamnă că substanţa discursului său plastic trebuie plasată undeva în perimetrul avangardismului românesc târziu, cel resuscitat în anii ’60 – ’70 şi care a avut un rol atât de important, încă insuficient relevat, în regenerarea artei româneşti contemporane de după dogmatismul realismului socialist. Matricea stilistică a picturii practicate de Alexandru Şainelic este ea însăşi una de sinteză, căci regăsim în ea proceduri şi efecte picturale de origini compozite. Ele relevă o lectură atentă a tradiţiilor avangardiste, pe care se fundamentează topirea organică a acestora într-o viziune proprie bine personalizată. Ea îi conferă artistului o poziţie de frunte în elita istoriei contemporane a Centrului Artistic Baia Mare, alături de nume precum Ilie Cămărăşan, Iosif Balla, Mihai Olos, Nicolae Apostol, Traian Hrişcă, Walter Friedrich, Traian Moldova etc., şi o certă reprezentativitate, la scară naţională, printre congenerii săi.

 

copyright © 2014 Tiberiu Alexa

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Principalele referinţe critice despre creaţia autorului au apărut în:

Who’s who în România, 2002.

Tiberiu Alexa, Maramureş • Expoziţie de artă plastică – Máramaros • Képzőművészeti Kiállitás, Albrecht Dürer Galéria, Gyula, 1982.

Tiberiu Alexa – Mihai Muscă, A nagybányai művésztelep, Városi Galéria, Szolnok, 1991

* Tiberiu Alexa, Un deceniu de viaţă artistică la Baia Mare. 1984–1993/Une décénie de vie artistique à Baia Mare. 1984–1993, Baia Mare, Inspectoratul pentru Cultură al judeţului Maramureş, 1993.

Mihai Muscă, Ghid de Artă Contemporană – Alexandru Şainelic, Muzeul de Artă, Baia Mare, 1994.

Tiberiu Alexa, Mihai Muscă, Traian Moldovan, Centrul Artistic Baia Mare. 1896–1996/ The Baia Mare Artistic Centre. 1896–1996, Baia Mare, Muzeul Judeţean Maramureş – Inspectoratul pentru Cultură, 1996.

* Tiberiu Alexa, Tîrg de Artă, Uniunea Artiştilor Plastici Filiala Baia Mare – Primăria Municipiului Baia Mare, Baia Mare, 1999.

* Tiberiu Alexa, U.A.P. 50. Anuala Artelor 2001, Uniunea Artiştilor Plastici Filiala Baia Mare – Primăria Municipiului Baia Mare, Baia Mare, 2001.

* Tiberiu Alexa, U.A.P..  Anuala Artelor 2002, Uniunea Artiştilor Plastici Filiala Baia Mare – Primăria Municipiului Baia Mare, Baia Mare, 2002.

Lucrarea Lunii 2016 -2018

Proiectul expozițional „Lucrarea Lunii 2016 -2018” reunește picturile alese și descrise de specialiștii Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» pe parcursul celor doi ani. Picturile au fost prezentate pe pagina web a muzeului și în holul de intare al instituției.

Lucrările din patrimoniul muzeului sunt expuse  pe simezele Galeriei de Artă a Uniunii Artiștilor Plastici, Filiala Baia Mare, bd. București nr. 6 și pot fi admirate de public până pe 30 iulie. Programul Galeriei este între 10,00 – 18,00, iar intrarea gratuită.

Noua Școală de Pictură de la Baia Mare

Expoziția temporară propusă de Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» pentru începutul acestei veri se intitulează “Noua Școală de Pictură de la Baia Mare. Contextul academic 2000 – 2018”. Evenimentul este primul dintr-o serie care își propune să etaleze pe simezele muzeale lucrări ale absolvenților băimăreni, celebrând continuitatea fenomenului inițiat de Hollosy în 1896. Prezentarea publică a expoziției a fost parte a manifestațiilor organizate cu prilejul Zilei Internaționale a Muzeelor și a Nopții Europene a Muzeelor și s-a desfășurat concomitent cu vernisajul expoziției studenților Universității de Artă și Design Cluj-Napoca.

Expoziția reunește lucrările de disertație masterală ale absolvenților băimăreni din perioada 2000 – 2018, îndrumate de conf. univ. dr. Ioan Angel Negrean, conf. univ. dr. Tiberiu Alexa și lect. univ. dr. Greti Papiu. “Noua Școală de Pictură de la Baia Mare” este caracterizată de pictorul Ioan Angel Negrean – curatorul expoziției – prin unitate în diversitate, care vine să confirme și legitimeze înființarea Școlii și să întărească nevoia continuării fenomenului. Spiritul tânăr al artei băimărene manifestă personalități foarte diferite. Diversitatea acestora a fost cultivată de profesori, aceștia înțelegând importanța propriei definiri din punct de vedere artistic. Unitatea se referă la înalta calitate artistică a tuturor lucrărilor, pictorii prezenți pe simeze fiind cu toții membri activi ai Uniunii Artiștilor Plastici.

Titlul expoziției, “Noua Școală de Pictură de la Baia Mare”, ne poate duce cu gândul la școala de pictură – ca și construct cultural – formă în care viețuiește activ din 1910, însă ancorarea în intervalul 2000 – 2018 delimitează clar instituția academică contemporană. Linia de studii universitare de stat, înființată în 2000, oferă Centrului Artistic Baia Mare capacitatea de a-și genera propria resursă umană.

Dr. Tiberiu Alexa, critic și istoric de artă, atrage atenția asupra pluralității stilistice a Fenomenului Centrul Artistic Baia Mare. Curentul nu a “încremenit” în paradigma peisagistică pe care a instituit-o Hollosy Simon, aducând de la Munchen artisti deja formați să studieze “cel mai mare invățător – natura”, ci s-a reinventat ciclic în ciuda șocurilor estetice ale secolului al XX-lea. Continuitatea Școlii se datorează în mare măsură unui fond ideatic consistent, care prin inventivitate și prin capacitatea de a pune întrebări și de a căuta răspunsuri a generat o fuziune optimă între limbajul formal și conținutul de stări pe care își propune să îl transmită. Mai mult, aceasta a supraviețuit vremurilor și pentru că a funcționat ca o comunitate.

Expoziția “Noua Școală de Pictură de la Baia Mare. Contextul academic 2000 – 2018” prezintă ramura contemporană a Centrului Artistic și reprezintă un pas semnificativ in cariera artiștilor. Este o validare pe care muzeul le-o oferă, precum și o garanție a viitorului foarte bine conturat al artei băimărene.

Artiștii expozanți sunt: Octavian BUFAN, Cristina BUSUIOC, Iolanda GHERGHEL, Silviu GHEȚIE, Raluca GRIGORIU, Alin HEREȘ, Călin IȚOAIE, Alina MODYRKA, Anamaria NAGY, Irina OȚOIU, Szilárd SZÉKELY. Vă invităm să vedeți lucrările în sala de expoziții temporare a Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» până în luna iulie. Lucrările vor fi prezentate pe rând și pe rețelele de sociale, alături de fundalul muzical pe care l-au inspirat în construcția colajului sonor de la evenimentul de deschidere.

Mai multe imagini de la eveniment găsiți pe pagina de Facebook a muzeului, în albumul expoziției.