Mihai OLOS

n. 26.02.1940, Ariniș (Maramureș, România) – d. 22.02.2015, Amoltern / Endingen am Kaiserstuhl (Baden-Würtenberg, Germania

Mihai OLOS, Portret 1966

 

Artist emblematic în istoria contemporană a Centrului Artistic Baia Mare – lider marcant al „generaţiei ‘60” şi promotor al „reinternaţionalizării” artei băimărene după izolarea proletcultistă din anii deceniului 1950, Mihai Olos s-a manifestat totodată ca unul dintre principalii contributori la înnoirile experimentaliste avangardist târzii şi postmodernist timpuri ale artelor vizuale din România perioadei 1960-1980. De asemenea, Mihai Olos este artistul băimărean contemporan cu cea mai consistentă notorietate internaţională. A dobândit această notorietate relativ de timpuriu, iar apoi şi-a consolidat-o constant, îndeosebi datorită spiritului creativ insurgent şi inovativ complex, nu arareori excentric, nonconformist și polemic, pe temeiul căruia a articulat o viziune plastică profund originală într-un discurs ideatic şi în forme plastice deplin congruente modernităţii europene târzii, prelucrând elemente definitorii din zestrea artei populare arhaice maramureşene.

Centrul Artistic Baia Mare – expozițiile oficiale

Expozițiile personale: în România și în Europa

Expoziții de grup: în România și în Europa

Happening performance

Tezaurizarea și valorificarea la Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

 

Centrul Artistic Baia Mare – expozițiile oficiale

Platforma principală a promovării creaţiei sale în circuitul public s-a constituit, pentru o perioadă îndelungată, prin participările sistematice la expoziţiile anuale oficiale cu juriu organizate de Filiala Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici din România: Expoziţiile regionale de artă plastică (1963-1967), Expoziţiile «Maramureş» (1968-1989), Expoziţiile «Anuala Artelor» (1990-2013).

În ambianața comunității profesioniste a Centrului Artistic Baia Mare, Mihai Olos se distinge drept unul dintre principalii lideri ai grupului de tineri artiști pe care îi desemnăm, în termeni istoriografici, sub genericul «generația 1965», alături de alți remarcabili artiști băimăreni precum Ilie Cămărășan, Nicolae Apostol, Traian Moldovan, Harry Guttman, Valentina Boștină, Carol Kondrak, Gábor Tőrös ș.a.. A fost o „generație” căreia Baia Mare artistică îi datorează cele mai semnificative eforturi și realizări în direcția recuperării tradițiilor avangardiste interbelice prin depășirea/eliberarea de dogmatismele proletcultiste ale „realismului socialist”, preum și – în egală măsură – asimilarea creativă și personalizată a avangardismului european târziu.

Mai mult decât atât, privind-o astăzi din perspectiva postumă, constatăm că operei artistice produse de Mihai Olos îi revine și meritul de a fi ieșit în fața „frontului comun inovator” al acestei generații băimărene de excepție, artistul devenind și cel dintâi promotor la Baia Mare al valorilor transavangardei europene ce tocmai erau pe cale să se coaguleze prin anii 1966-1972. Iar prin această particularitate Mihai Olos a devenit înaintemergătorul și cel dintâi contributor băimărean, cu aport artistic esențial, la cristalizarea etapei timpurii a postmodernismului românesc (1966-1980). Astfel, creația elaborată și diseminată public la Baia Mare – și prin extensie, în țară și în străinătate – a trasat traseul pe care s-au înscris, mai apoi, în creația contemporană a Centrului Artistic Baia Mare, exponenții insurgenți ai «benerațiilor 70 și 80» care a fundamentat extensia valorilor de tip postmodern în arta de la Baia Mare.

Mihai OLOS la expoziția personală Pamfil, 1986

Portofoliul manifestărilor sale publice relevă particularitatea unei distribuiri dinamice şi de o mare varietate tipologică, mai rar întâlnită în mediul artistic băimărean și românesc, românesc al anilor 1960-1980, cu repartizări pe o plajă geografică vastă, în care se intersectează spaţiile publice local, naţional şi internaţional

Citește mai departe:

Epozițiile personale: în România și în Europa

Expozițiile personale: în România și în Europa

Pe acest fundament al diseminării creației sale prin intermedediul manifestărilor expoziționale oficiale (cu juriu) organizate în iCentrul Artistic Baia Mare, s-au aşezat, mai apoi, numeroasele expoziţii personale a căror prezentare a ţintit, alternativ, mediile publice din ţară şi din străinătate. Consemnare lor, selectivă, se cuvine să înregistreze cel puţin următoarele referinţe:

în România:

• Baia Mare: 1965; 1967; 1987 («desemncontinuu», Complexul expoziţional «Colonia Pictorilor»); 1988; 2000 (expoziție personală retrospectivă, Galeria de Artă); 2010 (Mihai Olos 70, Galeria de Artă).

în Maramureș: • Borșa, 1968; • Sighetu Marmaţiei, 1976 (Muzeul Maramureșean);

• Bucureşti, 1968 (Galeria Simeza); 1974 (selecţie personală inclusă în «Arta şi Oraşul», Galeria Nouă); 1984 («Mătrăguna», Muzeul Literaturii Române); expoziție retrospectivă postumă Efemeristul. O retrospectivă Mihai Olos, Muzeul Național de Artă Contemporană (curator: Călin Dan; asistent curator: Ruzandra Demetrescu).

• Poiana Codrului, 2002 («Olospolis»); • Sibiu, 2010 (Expoziţie tematică retrospectivă, Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal).

în Europa

• Italia: 1969, Roma, Galleria La Feluca.

• Germania: 1977, Kasel: «Documenta VI», în cadrul F.I.U. a lui Joseph Beuys; 1978, Wickstadt; 1980, Gießen, Burgmannenhaus; 1989.

• Olanda: 1993, Nijmeegs, Museum Commanderie van Sint-Jan.

• Ungaria: Vác, Tragor Ignác Múzeum – Görög Templom, 1993.

Citește mai departe:

Expoziții de grup: în România și în Europa

Expoziții de grup: în România și în Europa

Între 1963-1997 Mihai Olos s-a numărat printre principalii contributori la cele mai importante expoziții colective organizate de Filiala Baia Mare a Uniunii Artiștilor Plastici atât la sediul din Colonia Pictorilor, cât și în localități din județul Maramureș, din țară (Arad, Braşov, Cluj Napoca, Piatra Neamţ, Constanţa, Bacău, Suceava, Oradea, Bistriţa, Dej, Zalău, Focşani, Tulcea)

Apoi, între 1967-2014, Mihai Olos a folosit adeseori participările sale la expoziţiile de grup ca pe niște instrumente/prilejuri de afilieri programatice sau/şi tematice, cu substanțiale angajamente demonstrative, de substanță în egală măsură estetică și atitudinală, deopotrivă la Baia Mare, în România și prin Europa: 

• Baia Mare: 

• Bucureşti: 1967, «13 Tineri Artişti», – cu prilejul Colocviului internațional „Constantin Brâncuşi“; 1973, «Tapiserie – Lemn», Complexul expozițional „Dalles”, comisar de expoziție Dan Hăulică); 1974, «Arta și Orașul», Galeria Nouă, comisar de expoziție: Mihai Drișcu; 1983, «Locul – Faptă și Metaforă», Muzeul Satului; 1997, «Experimentul în arta românească după 1960», Teatrul Național, Galeriile de Artă.

• Timișoara: 1978, «Studio», Galeria Bastion; 2015, Art Encounters – Basic Research: D’où venons-nous? Que sommes-nous? Où allons-nous?, Galeria Pygmalion, curator: Nathalie Hoyos, Rainald Schumacher.

• Bistrița, 1991, Artă plastică băimăreană, Galeria de Artă a U.A.P..

în Europa

• Italia: 1968, Milano, Trienala de Arte • 1980, Veneția, Bienala Internațională, (în Pavilionul Internaţional, o tablă de ardezie încadrată în instalaţia «Capitalul spaţiu 1970 – 1977» a lui Joseph Beuys).

• Ucraina [ex U.R.S.S.]: 1977,1979: Ivano–Frankovsk Artiști plastici din Baia Mare (itinerată de Filiala Baia Mare a U.A.P.).

• Ungaria: 1982, Gyula, Expoziția de arte plastice «Maramureș», Galeria Dürrer; 1991, Nyiregyháza, Arta plastică băimăreană, Galeria de Artă; 1992, Szolnok, Arta plastică băimăreană, Galeria orășenească de artă «Sinagoga» (toate expoziții itinerate de Filiala U.A.P. Baia Mare); 

• Polonia: 1983, Kielce, Artiști plastici din Baia Mare (itinerată de Filiala Baia Mare a U.A.P.).)

• Germania: 1993, Berlin,Tripodul de aur; 1993, Wiepersdorf, Künstlerhaus Schloß.

• Slovenia: 2001, Murska Sobota, Trienala Internațională de Sculptură Mică.

Pe de altă parte, lucrări de-ale sale au fost incluse în selecții reprezentative de artă românească contemporană prezentate în Cehoslovacia, Ungaria, Japonia, Australia, Canada, S.U.A., Italia.

Citește mai departe:

Happening performance

Happening performance

Mihai Olos s-a numărat printre cei dintâi artiști români preocupați de experimentalismul de tip happening performance, realizând o serie de evenimente performative dintre care câteva de impact cultural–artistic și civic major în arta românească contemporană, și cu ecouri semnificative și în plan internațional: Baia Mare, «25», 1969 (24 august); «Aur – Grâu», 1972 (14 noiembrie, Mina Herja); «Pământ», 1973 (mai) Cuhea [Bogdan Vodă] (Maramureş); «Împotriva poluării», 1979 (decembrie) • Germania: Gießen, «Gând românesc pentru Germania şi dedeochiul (Omagiu lui Rilke şi lui Beuys)», 1978 (aprilie); Düsseldorf, «Reîntâlnire cu Beuys», 1980 (26 iunie) • ciclul de performance itinerant «O statuie umblă prin Europa»: 1974, Franta – Ronchamps; 1978, Germania – Düsseldorf: «Întâlnirea cu Beuys»; 1978, Spania – Barcelona: Sagrada Familia – «Întâlnirea cu Gaudi»; 1981, Italia – Venezia, Vezuviu; 1982 (iunie), Turcia – Gordiyon (Capadochia), în situl arheologic frigian de la Gordium; 1988 (august), Grecia: Olimp, Meteora, Podul Arta, Acropole, Istmul din Corint; 1988, Danemarca – Jelling: Piatra cu rune • Ungaria: Vác, «Poetica» 1992 (4 iulie).

De asemenea artistul realizat în Baia Mare lucrări de artă monumentală de for public la Cinematograful Dacia (1967-1968, panouri decorative cu elemente cinetice într-un ansamblu ambiental realizat în colaborare cu sculptorița Valentina Boștină) și la fostul Club al Tineretului (1968).

Citește mai departe:

Tezaurizarea și valorificarea la Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»