ARTIȘTI ȘI TOPOSURI: 11. Modelling în anii 1920 – la expoziția personală Valer Ferenczy în atelierul artistului din Colonia Pictorilor Baia Mare
18/04/2021 Lasă un comentariu
Expoziția temporară
ARTIȘTI ȘI TOPOSURI.
Un compendiu de istorie culturală în imagini a Centrului Artistic Baia Mare,
curator dr. Tiberiu ALEXA, curator asociat dr. Laura GHINEA
Fotografii document și descrierea imaginilor, realizată de dr. Tiberiu ALEXA

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI.Un compendiu de istorie culturală în imaginia Centrului Artistic Baia Mare 1896-2021
11. Modelling în anii 1920 – la expoziția personală Valer Ferenczy în atelierul artistului din Colonia Pictorilor Baia Mare
Baia Mare, pe scările intrării în clădirea principală a atelierelor din Colonia Pictorilor, 1923
Cu foarte rare excepții, artistul băimărean a fost o „ființă socială” a cărui existență s-a consumat la limita – sau sub sub limita statutului de reprezentant al «clasei de mijloc». Mai degrabă scăpătat, când nu de-a dreptul sărac, băimăreanul artist plastic și-a trăit viața în ritmurile permantelor alternanțe între arderile efortului creativ și frământările trăite pentru asigurarea unei vieți cotidiene decente. Necesarul de ateliere/studiouri individuale de creație nu a fost – și nici nu va fi vreodată ! – acoperit integral din resursele publice în condițiile în care numărul artiştilor locali „coloniști permanenți” eligibili s-a mișcat între circa 10-30 între anii 1900-1960, apoi a depășit, în anii ’70-’80, cifra de 100, iar din 2010 încoace numărul lor aproape s-a dublat.
Celor de mai sus li s-a adaugat, de la bun început, rețeaua atelierelor de drept privat. Ea s-a constituit și a evoluat pe două filiere: prin închirierea și reamenajarea de spații locative de la proprietari pivați, respectiv prin amenajare/construire în regie proprie de asemenea facilități în propriile proprietăți (de regulă case la curte). Deservind arareori mai mult decât o singură generaţie de artişti, aceste ateliere private au avut o importanţă edilitară mai degrabă marginală întrucât, fiind valori imobiliare personale, de regulă ele au ieşit din circuit odată cu dispariţia artistului fondator proprietar / sau chiriaș. Ambele filiere s-au activat încă din anii sezoanelor băimărene ale Școlii Hollósy și acoperă întreaga istorie artistică băimăreană ființând, parctic, până în prezent !
Un caz edificator îl reprezintă destinul avangardistului interbelic care a avut de suportat un grad sporit de dificultate în „dialogul” cu o piață de artă firavă și imatură. Argumentul ni-l servește, astăzi, imaginea istorică a atelierului – adevărat spațiu al exercitării sacerdoțiului creației. Iată-l pe cel al lui David JÁNDI din anii deceniului 1930: o cameră amenajată ad-hoc cu o maximă austeritate… mobilier minim – scaun, masă, pat de spital, lampa electrică suspendată și câteva obiecte textile cu caracter etnografic maramureșean !… Cu un inventar mai mult (și mai …rău !) decât „economic” – adică de-a dreptul pauper !!!…: o sobă de teracotă, șevaletul și… desigur, creațiile proprii !!! …plus singurătatea „artistului” de cursă lungă așezat pe scaun, într-o „poză” edificatoare pentru dialogul cu… el însuși !!!…
text copyright by © 2019-2021 Tiberiu ALEXA
photo copyright by © 2019-2021 Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»