ARTIȘTI ȘI TOPOSURI: 11. Modelling în anii 1920 – la expoziția personală Valer Ferenczy în atelierul artistului din Colonia Pictorilor Baia Mare

Expoziția temporară 

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI. 

Un compendiu de istorie culturală în imagini a Centrului Artistic Baia Mare, 

curator dr. Tiberiu ALEXA, curator asociat dr. Laura GHINEA

Fotografii document și descrierea imaginilor, realizată de dr. Tiberiu ALEXA

11. Modelling în anii 1920 – la expoziția personală Valer Ferenczy în atelierul artistului din Colonia Pictorilor Baia Mare

ARTIȘTI ȘI TOPOSURI.Un compendiu de istorie culturală în imaginia Centrului Artistic Baia Mare 1896-2021

11. Modelling în anii 1920 – la expoziția personală Valer Ferenczy în atelierul artistului din Colonia Pictorilor Baia Mare

Baia Mare, pe scările intrării în clădirea principală a atelierelor din Colonia Pictorilor, 1923

Cu foarte rare excepții, artistul băimărean a fost o „ființă socială” a cărui existență s-a consumat la limita – sau sub sub limita statutului de reprezentant al «clasei de mijloc». Mai degrabă scăpătat, când nu de-a dreptul sărac, băimăreanul artist plastic și-a trăit viața în ritmurile permantelor alternanțe între arderile efortului creativ și frământările trăite pentru asigurarea unei vieți cotidiene decente. Necesarul de ateliere/studiouri individuale de creație nu a fost – și nici nu va fi vreodată ! – acoperit integral din resursele publice în condițiile în care numărul artiştilor locali „coloniști permanenți” eligibili s-a mișcat între circa 10-30 între anii 1900-1960, apoi a depășit, în anii ’70-’80, cifra de 100, iar din 2010 încoace numărul lor aproape s-a dublat.

Celor de mai sus li s-a adaugat, de la bun început, rețeaua atelierelor de drept privat. Ea s-a constituit și a evoluat pe două filiere: prin închirierea și reamenajarea de spații locative de la proprietari pivați, respectiv prin amenajare/construire în regie proprie de asemenea facilități în propriile proprietăți (de regulă case la curte). Deservind arareori mai mult decât o singură generaţie de artişti, aceste ateliere private au avut o importanţă edilitară mai degrabă marginală întrucât, fiind valori imobiliare personale, de regulă ele au ieşit din circuit odată cu dispariţia artistului fondator proprietar / sau chiriaș. Ambele filiere s-au activat încă din anii sezoanelor băimărene ale Școlii Hollósy și acoperă întreaga istorie artistică băimăreană ființând, parctic, până în prezent !

Un caz edificator îl reprezintă destinul avangardistului interbelic care a avut de suportat un grad sporit de dificultate în „dialogul” cu o piață de artă firavă și imatură. Argumentul ni-l servește, astăzi, imaginea istorică a atelierului – adevărat spațiu al exercitării sacerdoțiului creației. Iată-l pe cel al lui David JÁNDI din anii deceniului 1930: o cameră amenajată ad-hoc cu o maximă austeritate…  mobilier minim – scaun, masă, pat de spital, lampa electrică suspendată și câteva obiecte textile cu caracter etnografic maramureșean !… Cu un inventar mai mult (și mai …rău !) decât „economic” – adică de-a dreptul pauper !!!…: o sobă de teracotă, șevaletul și… desigur, creațiile proprii !!! …plus singurătatea „artistului” de cursă lungă așezat pe scaun, într-o „poză” edificatoare pentru dialogul cu… el însuși !!!…

text copyright by © 2019-2021 Tiberiu ALEXA

photo copyright by © 2019-2021 Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»