Konrad Krzyzanowski

Konrad Krzyzanowski

Remarcabil reprezentant al artei moderne poloneze (născut la 18.02.1872 în localitatea Kremiencjuk –Ucraina – decedat la 25.02.1922 la Varşovia), Kornad Krzyzanowski reprezintă un alt nume din florilegiul valorilor creative de standard european care şi-a fixat rădăcinile biografice de excepţie în mediul cultural transnaţional generat de Simon Hollósy în coloniile sale artistice de la Baia Mare. A început să studieze desenul şi pictura în capitala Ucrainei, la Şcoala de Artă Mikolaj Muraskoi. Între 1892 şi 1897 a frecventat la Sankt Petresburg cursurile Academiei Imperiale de Arte Frumoase. În acest mediul academic a avut contacte artistice semnificative cu Ilja Repin. Rebel şi iconoclast, s-a antrenat într-un incident cu rectorul academiei, fiind apoi exmatriculat, dimpreună cu alţi şapte studenţi. Ratează astfel obţinerea diplomei academice. Se mută apoi la München unde, între 1897 şi 1900, frecventează sezoanele de iarnă ale cursurilor Şcolii particulare de pictură Simon Hollósy. Verile le petrece însă la Baia Mare, devenind unul dintre cei mai reprezentativi produşi ai pedagogiei artistice promovate de maestrul armean născut la Sighetul Marmaţiei.

Konrad Krzyzanowski – Portretul lui Józef Piłsudski 1920

Muzeul Armatei Poloneze, Varşovia, sursa: wikipedia

ACTIVITATEA LA BAIA MARE

După incidentul ce a condus la expulzarea sa de la Academia din Sankt Petersburg se reîntoarce la Kiev. Din capitala ucraineană pleacă în Germania. Acolo, probabil sub impresia incidentului petersburghez, ignoră cu desăvîrşire mediul educaţional de la Academia Regală Bavareză de Arte Frumoase, optând exclusiv pentru continuarea studiilor în varianta liberă oferită în Şcoala Hollósy. Interesat să reia şi dezvolte experienţele plein air-iste precedente, din Ucraina, artistul se înscrie şi participă la cea de-a treia colonie studenţeşti de vară organizată în 1898 la Baia Mare. Revine aici în anul următor şi desfăşoară o activitate deosebit de laborioasă, realizând un număr apreciabil de studii de portrete şi peisaje, deopotrivă în atelier şi în plein air. Zece asemenea piese au fost prezentate publicului băimărean în cadrul celei de-a Doua Expoziţii de Artă organizată de studenţii Şcolii Hollósy. Apoi, în decembrie 1899, ele au fost prezentate de asemenea la Budapesta, în cadrul secţiunii Şcolii Hollósy a celei de-a Treia Expoziţii a Coloniei de la Baia Mare. Creaţia lui Krzyzanowski a beneficiat atunci de o foarte bună primire din partea presei budapestane.

Konrad Krzyzanowski – Portret Bronislaw Ostrowski, 1901

Muzeul Naţional din Varşovia, sursa: http://www.pinakoteka.zascianek.pl/Krzyzanowski/Index.htm

Episoadele participărilor sale la viaţa expoziţională băimăreană sunt prea puţin cunoscute exegeţilor polonezi ai biografiei artistului. Mai mult, necunoscut este în primul rând faptul că însuşi debutul său public s-a petrecut la Baia Mare, cu prilejul expoziţiei din 1899 a studenţilor Şcolii Hollósy. Acest detaliu are o semnificaţie evenimenţială importantă în reconstituirea corectei cronologii a biografiei sale întrucât a precedat, cu cîteva săptămîni, prima sa participare, tot cu lucrări realizate în colonia de la Baia Mare, la expoziţia anuală, din toamna anului 1899, a Expoziţia Anuală A societăţii Prietenilor Artei din Varşovia.

Experienţele artistice consumate la Baia Mare, în coloniile de vară, au avut un rol de seamă în adâncirea interesului lui Konrad Krzyzanowski pentru peisagistică şi pentru studiul plein air-ist al naturii, domenii ce aveau să definească direcţiile prevalente ale creaţiei sale de maturitate.

dr. Tiberiu Alexa

director, Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

József Klein – Construcţia drumului

József Klein, rămâne unul din artiştii emblematici ai Centrului Artistic Baia Mare. Ceea ce marchează, în mod evident, creaţia sa este asumarea experienţei expresioniste germane interbelice, mai ales în componenta sa ideatică, prin angajamentul social al acesteia, cromatic, însă, apropiindu-se, mai degrabă, de reţeta fovistă franceză. Ceea ce îl face particular este amprenta personală, modul particular de rostire a discursului plastic, forţa de expresie.

De altfel, artistul nu este singular, ci, mai degrabă, exemplar în ceea ce priveşte caracterul de sinteză a curentelor avangardiste ale vremii. După consumarea experienţei de primă şi absolută noutate a reţetelor avangardei europene, acestea sunt preluate şi diseminate în spaţiul românesc în forme de amestec.

József Klein – Construcţia drumului

Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

Aşa s-a întâmplat şi la Baia Mare de-a lungul istoriei acestui Centru artistic. Această constatare se validează ţinând cont de elementele de noutate stilistică şi estetică însuşite din marile centre artistice europene, implementate la Baia Mare în primul val avangardist (încă dinainte de Primul Război Mondial), al doilea val avangardist (perioada interbelică) şi avangarda târzie (recuperarea avangardei de după al Doilea Război Mondial).

Majoritatea creaţiei lui József Klein ne dezvăluie preocupările sale pentru social, artistul exprimându-se în spiritul unei simpatii faţă de categoriile şi clasele sociale aflate la baza de jos a societăţii, lucru care-l plasează pe traiectoria iniţiată de realismul francez de secol XIX.

Robusteţea personajelor sale ne poate trimite cu gândul înapoi în timp la realismul lui Millet, dar şi la vigoarea personajelor lui van Gogh. Am putea să ne gândim, observând furnalele din fundal şi ţinând cont de acţiunea personajelor, la entuziasmul generat de revoluţia industrială, acest entuziasm fiind una din cauzele care au provocat naşterea şi evoluţia futurismului. Departe însă de soluţiile plastice ale acestui curent, József Klein sugerează mişcarea prin alte mijloace plastice.

În lucrarea de faţă, o reţea de linii de forţă animă  compoziţia. Cele trei personaje domină spaţiul plastic printr-o armonizare dinamică a diagonalelor şi printr-o evidentă dorinţă de umplere a acestuia. Cei trei bărbaţi par a sparge limitele cadrului tabloului. Intensitatea contrastelor cromatice şi valorice sporesc dramatismul scenei.

Personajele surprinse în timpul lucrului sunt generice, feţele sunt mai degrabă acoperite fie de umbră, fie de membrele personajului din prim plan, care, plasat pe profunzimea albastrului cerului, creează cel mai puternic contrast valoric. Nu personalizarea interesează, ci tipologia socială.

Lucrarea lunii septembrie 2012

Nu realismul socialist şi nici neoclasicismul nazist au inventat formulele de explorare a universului real socio-uman în componentele sale majoritare, ci le-au exploatat doar în folosul ideologiilor lor politico-propagandistice.

Artiştii destăinuiau o sinceră simpatie faţă de clasele sociale aflate la baza societăţii. Atât de controversatul realism socialist de mai târziu îşi are componenta sa sincer afectivă, care,  în mare parte se revendică din tradiţie, nu numai din  directive impuse de regimul politic al vremii. Fără a avea un caracter programatic, aceşti artişti împărtăşeau o viziune artistică coerentă, de fapt, o alternativă la consistenţa pasivităţii contemplative a tradiţionalismului instaurat la Baia Mare, deşi putem identifica, încă de la începuturile activităţii artistice ale acestui centru, preocupări pentru social, mai ales în componentele sale naturaliste şi realiste.

În spaţiul românesc idealizării personajelor, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, la Arthur Verona, prin aşa-zisul semănătorism, i se contrapun ideatici influenţate de dramatismul expresionismului german de după Primul Război Mondial.

La Baia Mare această artă, angajată social, aflată în mod dominant sub influenţa experienţelor nordic europene, în perioada interbelică, a determinat, prin asumarea sa, formarea unor personalităţi artistice puternice precum: Aurel Popp, Traian Bilţiu Dăncuş, Vida Géza, József Klein. Cel din urmă amintit, din păcate, a sfârşit ca victimă a Holocaustului.

dr. Dorel Topan

Consultant artistic

Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»