Sándor Ziffer – Peisaj


Ce poate fi mai incitant şi mai interesant în pictura peisagistica băimăreană decât peisajele ce poartă semnătura Sándor Ziffer? Aproape că nu mai trebuie demonstrată valoarea şi importanţa acestor lucrări, atât de reproduse au fost în studii de specialitate, atât de comentate de critici şi istorici de artă din ţară şi străinătate, în diverse lucrări monografice şi de sinteză. Şi pe bună dreptate.

Sándor Ziffer – Peisaj

Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

Faptul că expoziţia permanentă a muzeului nostru cuprinde nouă peisaje semnate Sándor Ziffer, realizate începând cu anul 1910 şi până în 1948, la care se adaugă celebrul său autoportret la fereastra atelierului, datat 1944 şi ultima lui lucrare „Floarea Soarelui” din 1962, anul morţii artistului, demonstrează o dată în plus valoarea de necontestat a pictorului şi rolul important pe care îl ocupă în istoria «Centrului Artistic Baia Mare».

Din aceste considerente care subliniază şi conturează personalitatea marelui pictor băimărean, am ales pentru lucrarea lunii aprilie 2012 un peisaj băimărean realizat de Sándor Ziffer în anul 1960.

Încă de la primul contact vizual, lucrarea ne captează atenţia prin frământarea tuşelor care „zburdă” libere pe suprafaţa tabloului, arătând forţa de exprimare plastică specifică artistului băimărean şi ne impresionează retina prin expresivitatea exacerbată a culorilor, dată de folosirea, în cheie personală, a unei scheme cromatice complexe, în care toate cele trei perechi de contraste complementare majore sunt măiestrit orchestrate de pictor, oferind complementarelor roşu – verde rolul principal.

Deşi este un peisaj citadin, verdele vegetaţiei ocupă marea parte a suprafeţei tabloului, într-o „dispută teritorială” calmă cu albastrul deschis-liniştit al cerului, şi nu cum era de aşteptat, cu elementele de peisaj citadin, care sunt puţine la număr şi sunt folosite ca accente cromatice şi de localizare urbană.

Lucrarea lunii aprilie 2012

Chiar dacă nu ocupă o suprafaţă importantă din suprafaţa tabloului, totuşi un perete de casă, două acoperişuri şi turla bisericii, sunt puncte de sprijin care îşi au importanţa lor în compoziţia lucrării, atât din punctul de vedere al ritmului plastic dat de caracterul formelor şi de aşezarea lor în spaţiul plastic, cât şi din punctul de vedere al susţinerii, prin complementare, a registrului cromatic dominant.

Ce mi se pare cel mai important în acest peisaj citadin este faptul că „personajul principal” al lucrării este un copac, care îşi trage seva dintr-o importantă suprafaţă agitată cromatic prin tuşe de magenta, ce face trimitere la energiile din interiorul pământului, copac care, aparent taie lucrarea în două registre verticale, dar de fapt, prin culoare şi prin forma coroanei, leagă de fapt, registrul terestru de cel aerian şi închide compoziţia prin sugerarea unui arc de boltă care încadrează protector turla bisericii, pictorul subliniind prin metafora plastică supremaţia naturii în raport cu omul şi importanţa conştientizării nevoii de relaţionare justă a omului cu aceasta.

De fapt, mesajul transmis de Sándor Ziffer prin acest peisaj, subliniază importanţa integrării omului în natură, lucrarea fiind un manifest ecologist realizat prin mijloacele specifice pictorului, mesaj dublat şi de gândul omului ajuns la vârsta înţelepciunii.

Şi pentru că luna aprilie este luna sărbătorilor pascale, îndemnăm publicul iubitor de frumos să vină, să vadă şi să se bucure, prin artă, de căldura pe care ne-o dăruieşte această primăvară.

dr. Ioan Anghel Negrean,

muzeograf

Arta ca purtătoare de valori: binele, adevărul şi frumosul


Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», reprezentat de domnul director dr. Tiberiu Alexa, şi Şcoala Gimnazială „Petre Dulfu”, reprezentată de doamna director prof. Orha Monica, au semnat ieri, 29.03.2012, un acord de parteneriat cu titlul „Arta ca purtătoare de valori: binele, adevărul şi frumosul”. În cadrul acestui parteneriat, doamnele învăţătoare Molnar Tunde, Ninacs Maria, Balint Tunde şi Balint Katalin, împreună cu un grup de 45 de elevi, au optat pentru o formă de educaţie interactivă realizată prin dezbaterea temelor operelor de artă expuse în muzeu.

Copiii de la Şcoala Gimnazială „Petre Dulfu” în vizită la muzeu

Obiectivul parteneriatului a fost atât educaţia artistică cât şi educaţia morală, ilustrată cu măiestrie de artiştii Şcolii Hollosy. Ideea a pornit de la paradigma socratică care spune că esenţial este „să cultivăm virtuţi printr-un învăţământ bun, pentru că, dacă omul cunoaşte virtutea, el este în mod necesar bun”.

Pianul de la etaj – atracţia celor mici

Sensul dat de Socrate educaţiei este acela de a face oamenii să devină mai buni. Acelaşi deziderat este urmărit şi de artă. Deci, încă din antichitate, atât în învăţământ cât şi în artă, intervin trei deziderate morale principale, trei valori,  care fuseseră considerate „adevărul, binele şi frumosul”, practica vieţii sociale şi artistice obligându-ne în permanenţă să formulăm judecăţi de valoare, să facem ierarhizări şi să despărţim valorile autentice de nonvalori.

Poză de grup la finalul vizitei

Cele patru învăţătoare de la Şcoala Gimnazială „Petre Dulfu” au înţeles că învăţarea valorilor şi atitudinilor morale este un proces dificil şi subtil. A discerne adevărul de fals, realul de iluzoriu, a fi stăpânul propriilor dorinţe, credinţe, pasiuni, a fi onest, a-l respecta pe celălalt, se poate învăţa şi la Muzeul Judeţean de Artă, datorită bogatului patrimoniu purtător de valori, de atitudini care exaltă sentimente, creează stări de spirit, ce sunt ilustrate cu măiestrie de mari artişti ai artei băimărene şi nu numai, prin creaţiile lor.

Bonta Emese

Gestionar custode-sală

Mstislav Valerjanovici Dobujinsky


Istoria artei moderne îl clasifică pe Mstislav V. Dobujinsky în partea superioară a topului valorilor artistice europene din prima jumătate a secolului al XX-lea. Această consacrare îl califică drept unul dintre cei mai importanţi studenţi pe care Simon Hollósy i-a colonizat de la München în vremea celor şase sezoane petrecute la Baia Mare între 1896 şi 1901. Grafician, pictor, scenograf, artist decorator lituanian de origine rusă (n. 02.08.1875 la Nijni Novgorod – m. 20.11.1957 New York), Dobujinsky a avut o carieră bogată şi tumultoasă, ale cărei repere majore s-au consumat succesiv la München, Baia Mare, Sankt Petersburg, Paris, Vitebsk, Vilnius şi New York. Adică la scara unui itinerar biografic cu adevărat paneuropean şi transatlantic.

M. V. Dobujinsky – Portretul lui Konstantin Sunnerberg 1901-1902

Galeria Tretyakov, Moscova, sursa: wikipedia

A efectuat studii primare şi liceale la Chişinău, Sankt Petersburg şi Vilnius, iar în 1899 a obţinut licenţa în drept la Universitatea petersburgheză. Din 1899 s-a dedicat însă exclusiv carierei artistice. Educaţia profesională a parcurs-o în mediile mai flexibile din învăţământul artistic privat. La Petersburg a studiat desenul în Şcoala particulară Dmitrie-Kavkazsky. Mai apoi s-a mutat la München, frecventând succesiv Şcoala particulară Anton Ażbe (1899-1900) şi Şcoala particulară de pictură Simon Hollósy (1900-1902).

M. V. Dobujinsky- Autoportret

sursa: wikipedia

Activitatea la Baia Mare

În primăvara anului 1900, Dobujinsky abandonează atelierul lui Ażbe şi se transferă la Şcoala Hollósy. Recurge la această schimbare de mediu urmând sugestia lui Stanislaw Sadkovski – el însuşi elev al lui Hollósy şi participant la coloniile băimărene din 1898 şi 1900. Se pare că această decizie a fost precipitată tocmai de perspectiva participării sale la ediţia din 1900 a coloniei băimărene. Împreună cu soţia sa, artistul a sosit la Baia Mare la sfârşitul lui mai, separat de ceilalţi studenţi ai Şcolii, după două prealabile escale la Salzburg şi Budapesta. Tinerii soţi lituanieni au închiriat o cameră într-o casă minerească din cartierul Valea Rosie, locuind şi lucrând până la începutul lunii octombrie. Despre acest episod băimărean şi despre atmosfera din cadrul coloniei, artistul ne-a lăsat câteva consemnări concise într-o interesantă scriere autobiografică (Vospominanja, New York, 1976).

M. V. Dobujinsky – Strada Stikliu în Vilnius, 1906

sursa: wikipedia

Referinţele documentare şi istoriografice nu ne spun însă nimic despre un eveniment deosebit de important. Conform unei cronici expoziţionale publicate în săptămânalul local Nagybánya és Vidéke , Dobujinsky a participat cu mai multe lucrări la cea de A Treia Expoziţie de Artă deschisă la Baia Mare de elevii Şcolii Hollósy în toamna anului 1900 (desigur picturi şi desene reprezentând peisaje băimărene şi studii de portret).

Semnificaţiile debutului public băimărean

Din perspectiva biografiei artistului, evenimentul are o semnificaţie aparte: debutul expoziţional public al lui Dobujinsky s-a petrecut tocmai la Baia Mare. Acest element biografic a fost şi continuă să fie ignorat cu desăvârşire. Raportată la strălucitul succes internaţional al carierei sale ulterioare, împrejurarea că simezele expoziţionale băimărene au fost cele care au lansat creaţia lui Dobujinsky pe piaţa artistică internaţională reprezintă un element esenţial al remarcabilului palmares european dobândit de Centrul Artistic Baia Mare pe vremea coloniilor Şcolii Hollósy. Astfel, în primele două decenii ale secolului al XX-lea Dobujinsky avea să devină unul dintre cei mai importanţi artişti europeni care au ucenicit în coloniile hollóşiene de la Baia Mare.

În 1901 revine la Baia Mare împreună cu alţi studenţi münchenezi ai lui Hollósy. Detaliile acestui al doilea sejur nu ne sunt cunoscute încă.

M. V. Dobujinsky – St. Petersburg, 1914

sursa: wikipedia

Cariera internaţională

Revenit la Petersburg se alătură celebrului grup artistic Mir Iskusstva (Lumea Artei). Tema urbană dobândeşte un loc central în creaţia sa de filiaţie simbolistă. Construind versiunea unui „prozaism fantastic al peisajului urban” (Lapşina), elaborează o viziune protoexpresionistă pusă în legătură cu tradiţia dostoievskiană în spiritul căreia Petersburgul ia înfăţişarea oraşului tentacular, opresant. Din 1907 se implică în arta spectacolului teatral şi muzical, odată cu sezoanele anuale ale Baletelor Ruse organizate la Paris de Serghei P. Diaghilev.

Asemenea majorităţii artiştilor de frunte ai avangardei ruse, în primii ani de după Revoluţia bolşevică, Dobujinsky a participat şi el la manifestările promovate de AGITPROP (Grupul de propagandă şi agitaţie vizuală sovietică). Colaborează la realizarea fastuoaselor festivaluri de masă, realizează decoruri stradale, activează în cadrul comisiei de reorganizare a Academiei de Arte şi ca membru al Departamentului teatru din cadrul NARKOMPROS (Comisariatul Poporului pentru Culturalizare). În 1918 este profesor la Şcoala de Artă din Vitebsk condusã de Marc Chagall.

Presiunile regimului lui Stalin împotriva exponenţilor avangardismului îl determină să emigreze în 1924 în Lituania. Apoi agresiunea U.R.S.S. asupra republicilor baltice şi iminenta izbucnire a războiului mondial îl determină în 1939 să emigreze din nou, de data aceasta definitiv, în S.U.A., unde desfăşoară până la sfârşitul vieţii o dinamică activitate creatoare ca scenograf, ilustrator şi pictor.

Tiberiu Alexa

Director, Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

DVD-uri


 

1. Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» – 10 lei

2. Megyei Múzeum Nagybányai Szépművészeti Központ  – 10 lei

Micromonografii


1. Max Buri, Tiberiu Alexa – 4 lei

2. Viktor Belányi, Tiberiu Alexa – 4 lei

3. Szymon Buchbinder, Tiberiu Alexa – 4 lei

4. Pál Benes, Tiberiu Alexa – 4 lei

5. Ferenc Ács, Tiberiu Alexa – 4 lei

%d blogeri au apreciat asta: