Portretul în arta băimăreană, curator dr. Ioan Angel Negrean


Expoziția temporară Portretul în arta băimăreană, curator dr. Ioan Angel Negrean

Rod al cercetărilor noastre muzeale întreprinse în ultima perioadă asupra reprezentării motivului antropomorf în arta din «Centrul Artistic Baia Mare», cu focusarea pe diferitele tipuri de reprezentări portretistice, portofoliul expozițional Portretul în arta băimăreană materializează o parte din concluziile acestor cercetări. Selecția tematică a expoziției ilustrează eșantionat, prin operele alese, firul dezvoltării stilistice a reprezentărilor portretistice generate și/sau intrate în piața artistică băimăreană în secvențe temporale întinse pe o perioadă de un secol și ceva, începând cu lucrări „non–băimărene” – dar aflate în circulație și în colecții private la Baia Mare – din anii premergători actului fundațional realizat de Simon Hollósy, în 1896, și până în contemporaneitatea plastică a anului 1990. 

Astfel, trebuie de subliniat în primul rând interconectarea problematicilor artelor plastice europene din secolul XX, cu etapele evolutive ale dezvoltării «Centrului Artistic Baia Mare». Unul dintre elementele unificatoare ale diversităţii „momentelor” seriilor stilistice circumscrise liniilor evolutive îl reprezintă tocmai persistenţa motivului antropomorf în câmpul central de interes tematic şi motivistic, precum şi soluţia evolutivă alternativă pe care această linie o contrapune excluziunii/periferizării rezultate din conflictualitatea polemicii mimetic–nonmimetic: trecerea de la ilustrativismul/narativismul exteriorităţii pe care o cultivă discursul mimetic conservator/tradiţionalist, la problematizarea/psihologizarea/psihanalizarea accentuată al „ego”-ului ca instrument de identificare/legitimare/promovare a individualismului specific etapelor industrialismului şi postindustrialimului din istoria modelului cultural european occidental. Cu alte cuvinte, am încercat să scoatem în evidență evoluţia motivului antropomorf şi a „modurilor de umanitate/umanizare” conexe lui: de la stadiul imitaţiei exteriorităţilor obiective/raţionaliste, la stadiul „invenţiei” interiorităţii subiective/iraţionaliste a identităţii antropomorfului contemporan.

Nume importante pentru evoluția «Centrului Artistic Baia Mare» etalează prin operele lor marea majoritate a problematicilor reprezentării motivului antropomorf-portret în plastica băimăreană, fiecare ilustrând segmentul de timp specific în periodizarea istoriei artei din «Centrul Artistic Baia Mare». Lista, chiar incompletă este menită să ilustreze aria de acoperire temporală a întregului ecart cronologic cercetat prin repere artistice cu funcții (și) de eșantionare, dar (și) strict emblematice pentru identitatea cultural–estetică a «Centrului Artistic Baia Mare»: Jenö Maticska (1905), Tibor Boromisza (1908), Arthur Garguromin Verona (1909), János Thorma (1910), Grigore Negoșanu (1913), Eugen Pascu (1915), János Krizsán (1915), Ipolit Strâmbu (1917), István Reti (1920), Traian Bilțiu Dăncuș (1924), József Klein (1932), Sándor Ziffer (1933), Letiția Munteanu (1936), François Gáll (1943), Alexandru Șainelic (1957), Traian Hrișcă (1961), Mihai Olos (1965), Mircea Hrișcă (1969), Ilie Cămărășan (1971), Aurel Ciupe (1977) și József Balla (1990).

Dr. Ioan Angel Negrean

Artistul Dorel Topan, expoziție personală la New York


Lucrările artistului Dorel Topan au fost expuse la galeria Artifact, New York, iar revista americană de artă Artery a publicat un interviu cu pictorul român despre expoziția sa din Statele Unite ale Americii, precum și despre viziunea sa artistică.

Imagini din expoziția personală a artistului Dorel Topan, Galeria Artifact, New York (2021)

Expoziția personală a artistului a putut fi vizitată în perioada decembrie 2020 – ianuarie 2021 în Manhattan – una dintre cele mai atractive destinații pentru iubitorii artei contemporane din întreaga lume. Cartierul newyorkez, emblemă a diversității culturale, găzduiește în apropierea galeriei New Museum, International Center of Photography și peste 200 galerii de artă contemporană. Galeria Artifact are o experiență de peste 20 de ani în colaborarea cu artiști contemporani, iar portofoliul său este completat și de proiecte expoziționale tematice realizate cu parteneri strategici precum Microsoft („Designed on Surface”) și Pentagram („NASA Logo Design Anniversary”).

Paul Zimmerman a discutat mai multe cu artistul Dorel Topan despre creația sa, impactul pandemiei și tematica pe care o abordează în prezent. Interviul este publicat în revista Artery, New York, disponibil în limba engleză pe site-ul publicației. Redăm aici textul interviului și traducerea în limba română.

Paul Zimmerman: Felicitări pentru expoziția Dvs. din New York! Spuneți-ne câteva cuvinte despre lucrările din această expoziție. Congratulations on your current exhibition in New York. Tell us about your paintings for this exhibition.

Dorel Topan: Expoziția de la New York reprezintă una dintre seriile care fac parte din preocupările mele. În general pictez obiecte de consum, ca urmare a impactului pe care societatea de consum o are în prezent asupra țărilor ieșite din comunism. Păpușile reflectă partea emoțională cea mai pozitivă, oarecum o căutare a unei stări emoționale ingenue.

The New York exhibition showcases one of the series addressing topics of my concern. I generally paint consumer goods, as a result of the current impact of the consumer society on post-communist countries. The dolls reflect the emotional, the utmost positive emotional part, somehow a search for an ingenuous, naive emotional state.

PZ: Care considerați că este aspectul cel mai dificil al muncii Dvs.? What is the most challenging aspect of your work?

DT: Sunt atras de redarea în cheie realistă a obiectelor și a relației dintre ele, fapt determinat de pasiunea mea pentru pictura realistă contemporană, influențată de hiperrealism și de popularizarea fotografiei până la nivel de individ.

I am very keen on the realistic rendering of objects and the relationships between them, a fact determined by my passion for contemporary realistic painting influenced by hyperrealism and the popularization of photography to the level of the individual.

PZ: Care este procesul artisic pe care îl urmați? Cum vă creați tablourile? What is your artistic process? How do you create your paintings?

DT: Legătura cu obiectele este cea mai importantă. Alegerea obiectelor are importanța sa și este în legătură cu obiectul de consum, în cazul de față cu păpușile. Întotdeauna premeditarea este esențială în compozițiile mele. Lucrez pe computer după fotografii, elaborez totul, vizualizez dinainte, dar totul este lucrat manual. Desenul este la fel de important ca și culoarea, tot procesul având în spate mulți ani de experiență și căutări în perfecționarea tehnicii.

My connection to the objects is the most important. The process of choosing them has an importance of its own, being in connection with the object of consumption, in this case the dolls. Premeditation is
always essential in my compositions. I work on the computer with the photos, I elaborate everything and preview it, but all of it is handmade. Drawing is as important as color the entire process being based on
many years of experience and research on perfecting my technique.

PZ: Aveți în vedere un scop anume atunci când începeți o nouă piesă? Do you have any particular goal in mind when your start a new piece?

DT: Caut, atunci când încep o nouă lucrare, să răspund nevoilor vizuale ale specialiștilor, dar în primul rând publicului larg. De obicei, obiectele mele fie spun o poveste care poate fi construită de privitor, fie noua lucrare face parte dintr-o serie în care piesele se susțin între ele.

When starting a new work, I try to meet the visual needs of the specialists, but first of all the needs of the public. Usually either my objects tell a story that can be put together by the viewer, or the new work is part of a series where the pieces support one another.

PZ: Cum vă dați seama că o pictură este finalizată? How do you know when the painting is finished?

DT: Mult timp am avut naivitatea să cred că o pictură poate fi terminată într-un anumit moment. Acuma cred că niciodată nu voi putea fi pe deplin mulțumit de finalitate, astfel încât am lucrări la care intervin după un timp, uneori ani, sau am lucrări pe care le refac în totalitate dacă nu-mi mai convine un element, un context, orice altceva.

For a long time, I had the naivety to believe that a painting can be finished at some point. Now I think I will never be fully satisfied with the finality of a piece, therefore there are paintings in which I intervene after a while – even after some years – or works that I completely redo if there is an element, a context or anything else I don’t like anymore.

PZ: S-a schimbat practica Dvs. în timp? Has your practice changed over time?

DT: Am exersat mult timp desenul, mai ales cel în cărbune. Am practicat până acum 20 de ani pictura în ulei, dar acrylul a fost o revelație pentru mine datorită strălucirii aparte a tonurilor de culoare, a rapidității cu care se poate lucra și mi-am dat seama că această tehnică se potrivește mai bine imagisticii contemporane, influențate de reclamă în general, dar și de designul obiectului de consum.

I practiced drawing for a long time, especially in charcoal. I practiced oil painting until twenty years ago, but acrylic paints were a revelation to me, due to the special brightness of the color tones, the rapid pace of work it allows, and I realized that this technique is best suited to the contemporary imagery, influenced by advertising in general and by consumer object design.

PZ: De care artiști sunteți cel mai influențat? Which artists are you most influenced by?

DT: Artiștii Pop, în special Andy Warhol mi-a facilitat fascinația pentru obiectul de consum. Sunt fascinat de obsesia pentru real a pictorilor hiperrealiști, dar și de repertoriul acestora. Admir pictura lui Monet, dar, în egală măsură, și pictorii olandezi și flamanzi de secol 17.

Pop artists, particularly Andy Warhol facilitated my fascination for consumer objects. I am fascinated by
the obsession that hyper realistic painters have with reality and also with their repertoire. I admire Monet’s paintings and, equally, Dutch and Flemish masters of the 17th Century.

PZ: Cum ați defini arta? How would you define art?

DT: Arta, după părerea mea, este domeniul exclusiv uman, care presupune comunicarea unor seturi de mesaje cu valoare de simbol, calea de cunoaștere și de autocunoaștere cea mai umană și liberă, prin care artistul are posibilitatea de a-și expune amprenta personală. Artistul împărtășește viziunea sa asupra lumii, asupra timpului său, descoperindu-și și comunicând stări, emoții, senzații, idei.

Art is, in my opinion, an exclusively human field, which involves communicating sets of messages conveying symbolic values, the most humane and free way of knowledge and self-knowledge though which the artist can leave his imprint. The artist shares his vision of the world, of his time, discovering and communicating emotions, sensations, ideas.

PZ: La ce lucrați acum? What are you working on now?

DT: „Joaca” cu păpușile rămâne una dintre preocupările mele artistice. În același timp, compozițiile cu arlechini, marionete și bufoni mă interesează pentru a reda condiția individului într-o lume a manipulării. Dincolo de aspectul colorat al arlechinilor, a frumuseții lor artificiale, există un mister pe care spectatorul sper să îl descopere și în care să se poată identifica.

“Playing” with dolls remains one of my artistic concerns. At the same time, compositions with harlequins, puppets and jesters are of interest to me for rendering the condition of the individual in a world of manipulation. Beyond the colorful appearance of the harlequins and their artificial beauty, lies a mystery, which I hope the viewer can discover and with which they can identify.

PZ: Cum Vă influențează pandemia munca și sensibilitatea? How does the pandemic influence your work and sensibility?

DT: 2020 a fost un an în care am avut în primul rând, dincolo de îngrijorări și mai mult timp în izolare ocazia de a-mi așeza gândurile, de a mă raporta la cariera mea de până acuma. Cred că pandemia ne-a atras atenția asupra fragilității ființei umane și sper să ne facă mai solitari. Eu mă străduiesc să nu abandonez căutarea bucuriei din obiectele dragi mie, deși există o ipocrizie a relației individului cu obiectul de consum. O să pictez la fel de colorat și poate că picturile mele vor aduce o doză de bucurie într-o mare de artă pesimistă. Câteodată e bine să te bucuri de ceea ce ai realizat, iar în acest sens imaginile cu expoziția de la Artifact Gallery m-au bucurat foarte tare. Am avut de asemenea bucuria să constat că am un public admirator constant pe rețelele de socializare. 

2020 was a year during which, aside all the concerns, first of all, during the isolation I had time to settle my thoughts and to relate to my career so far. I think the pandemic has drawn our attention to the fragility of the human being and I hope it will me us more solitary. I strive not to abandon finding joy in objects that I find dear, although there is a lot of hypocrisy in the relationship between the individual and the consumer goods. I will continue to paint just as colorful and maybe my work will bring a bit of joy in a sea of pessimistic art. Sometimes it’s a good thing to enjoy your accomplishments and in this sense, the images of the Artifact Gallery exhibition made me very happy. I was also thrilled to see that I have a constant admiring audience on social networks.

Artistul Dorel Topan are o activitate artistică dinamică, pe plan național și internațional. Colaborarea cu MB-XL Gallery din Bruxelles i-a adus artistului expoziția personală Candy pop-up la sediul galeriei în 2016, expunerea lucrărilor sale în pavilionul dedicat artei contemporane de pe Avenue des Champs-Élysées, din cadrul Săptămânii Artei Pariziene în același an, dar și participarea la două licitații ale casei Druot. În 2013 a expus la Brodway Gallery din New York. Revista New York Art Magazine i-a dedicat o pagină. Datorită colaborării cu Artifact Gallery New York, a participat, în 2018, la expoziția târgului de artă Red Dot, Miami, Florida, iar în 2019 la expoziția Praxis Remix la Metropolitam Museum Las Vegas, Flat Files din Los Angeles, Art up Close la Artexpo New York, Yachting Show Monte Carlo, Monaco. În decembrie 2020 Artifact Gallery a deschis expoziția personală Dorel Topan.