Nicolae Gârbaciu în licitația Vikart


În cadrul licitației „Vârsta inocenței”, dedicate de casa de licitații Vikart copiilor, este propus sper vânzare tabloul „În curtea bunicilor/Taraf în Cișmigiu (deux faces)”semnat de artistul Nicolae Gârbaciu.

Catalogul licitației online „Vârsta inocenței”, Casa de licitații Vikart

Activ la Baia Mare în 1955 și 1957, artistul este remarcat (la finalul anilor ’50) de către cunoscutul critic şi istoric de artă Ion Frunzetti, care afirmă că pictura lui Nicolae Gârbaciu se înscrie pe linia picturii româneşti de „tradiţie sănătoasă” reprezentată de Luchian, Tonitza, Şirato, Pallady, Gheaţă sau Henri Catargi.

Informațiile biografice despre pictor, deși puține, au fost prezentate de către dr. Ioan Angel Negrean, șef Compartiment Dezvoltare și Conservare Patrimoniu Muzeal, alături de analiza picturii „Intrarea în parc” (1957), în cadrul seriei micro-expozițională „Lucrarea Lunii”. Articolul este publicat pe pagina web a muzeului și a fost citat în catalogul de licitație „Vârsta Inocenței. Licitație dedicată copiilor” (p.59), editat de Vikart.

Licitația va avea loc exclusiv online, miercuri, 26 mai 2021, de la ora 19,00.

Portretul în arta băimăreană, curator dr. Ioan Angel Negrean


Expoziția temporară Portretul în arta băimăreană, curator dr. Ioan Angel Negrean

Rod al cercetărilor noastre muzeale întreprinse în ultima perioadă asupra reprezentării motivului antropomorf în arta din «Centrul Artistic Baia Mare», cu focusarea pe diferitele tipuri de reprezentări portretistice, portofoliul expozițional Portretul în arta băimăreană materializează o parte din concluziile acestor cercetări. Selecția tematică a expoziției ilustrează eșantionat, prin operele alese, firul dezvoltării stilistice a reprezentărilor portretistice generate și/sau intrate în piața artistică băimăreană în secvențe temporale întinse pe o perioadă de un secol și ceva, începând cu lucrări „non–băimărene” – dar aflate în circulație și în colecții private la Baia Mare – din anii premergători actului fundațional realizat de Simon Hollósy, în 1896, și până în contemporaneitatea plastică a anului 1990. 

Astfel, trebuie de subliniat în primul rând interconectarea problematicilor artelor plastice europene din secolul XX, cu etapele evolutive ale dezvoltării «Centrului Artistic Baia Mare». Unul dintre elementele unificatoare ale diversităţii „momentelor” seriilor stilistice circumscrise liniilor evolutive îl reprezintă tocmai persistenţa motivului antropomorf în câmpul central de interes tematic şi motivistic, precum şi soluţia evolutivă alternativă pe care această linie o contrapune excluziunii/periferizării rezultate din conflictualitatea polemicii mimetic–nonmimetic: trecerea de la ilustrativismul/narativismul exteriorităţii pe care o cultivă discursul mimetic conservator/tradiţionalist, la problematizarea/psihologizarea/psihanalizarea accentuată al „ego”-ului ca instrument de identificare/legitimare/promovare a individualismului specific etapelor industrialismului şi postindustrialimului din istoria modelului cultural european occidental. Cu alte cuvinte, am încercat să scoatem în evidență evoluţia motivului antropomorf şi a „modurilor de umanitate/umanizare” conexe lui: de la stadiul imitaţiei exteriorităţilor obiective/raţionaliste, la stadiul „invenţiei” interiorităţii subiective/iraţionaliste a identităţii antropomorfului contemporan.

Nume importante pentru evoluția «Centrului Artistic Baia Mare» etalează prin operele lor marea majoritate a problematicilor reprezentării motivului antropomorf-portret în plastica băimăreană, fiecare ilustrând segmentul de timp specific în periodizarea istoriei artei din «Centrul Artistic Baia Mare». Lista, chiar incompletă este menită să ilustreze aria de acoperire temporală a întregului ecart cronologic cercetat prin repere artistice cu funcții (și) de eșantionare, dar (și) strict emblematice pentru identitatea cultural–estetică a «Centrului Artistic Baia Mare»: Jenö Maticska (1905), Tibor Boromisza (1908), Arthur Garguromin Verona (1909), János Thorma (1910), Grigore Negoșanu (1913), Eugen Pascu (1915), János Krizsán (1915), Ipolit Strâmbu (1917), István Reti (1920), Traian Bilțiu Dăncuș (1924), József Klein (1932), Sándor Ziffer (1933), Letiția Munteanu (1936), François Gáll (1943), Alexandru Șainelic (1957), Traian Hrișcă (1961), Mihai Olos (1965), Mircea Hrișcă (1969), Ilie Cămărășan (1971), Aurel Ciupe (1977) și József Balla (1990).

Dr. Ioan Angel Negrean

%d blogeri au apreciat: