Kondrak Carol

Kondrak Carol s-a născut la data de 6 aprilie 1930, în localitatea Sântana din județul Arad (Vlasiu, 2012), într-o familie de etnie mixtă, șvabă și maghiară. În perioada 1950-1956 a urmat cursurile clasei de pictură și apoi de sculptură din cadrul Institutului de Arte Plastice «Nicolae Grigorescu» din București, unde a avut ocazia de a-i avea ca profesori pe Alexandru Ciucurencu, Boris Caragea și Constantin Baraschi.

De ce a ales sculptura ca principală specializare?

În primul rând, artistul provine dintr-o familie de cioplitori în piatră, fapt care reiese și din autobiografia prezentată în imaginile de mai jos.

Autobiografia artistului Carol Kondrak

În al doilea rând, realizarea unei sculpturi, comparativ cu alte tipuri de artă plastică precum pictura, este un proces mai dificil, necesită un efort fizic ridicat și, prin urmare, constituie o provocare mai puternică. Așadar, pe lângă continuarea firească a deprinderilor moștenite de la înaintașii săi, dorința de a-și asuma obiective greu de atins este o altă posibilă explicație a parcursului profesional urmat de Kondrak. Totodată, acest lucru este și o dovadă a geniului său. Kondrak își cunoștea potențialul și a demonstrat tuturor nivelul avansat al competențelor sale în domeniul artelor plastice, prin varietatea lucrărilor create și prin profunzimea mesajului încorporat în acestea. Întrucât a fost considerat foarte talentat, imediat după finalizarea studiilor a fost angajat și a primit un atelier (Brády, 2003).

Kondrak sculptează în atelier după model
(Lucrarea de licență a artistului, 1956?)

Din nefericire, ca urmare a unor conflicte cu persoane din securitate, a fost inclus pe o „listă neagră”, ceea ce i-a adus numeroase repercusiuni din punct de vedere profesional. Deoarece autoritățile nu i-au dat nici o comandă, pentru a-și asigura traiul zilnic a fost nevoit să presteze muncă de cioplitor în piatră pentru acei sculptori care aveau mai multe comenzi decât reușeau să onoreze. Într-unul din interviurile sale, Kondrak  afirmă:

„Pentru că de la mine n-au comandat nimic, am făcut muncă de cioplitor în piatră. Cum se zice, eu am cioplit pentru acei sculptori care au primit comenzi, dar nu au reușit să le realizeze. În acest fel, am sculptat 68 de sculpturi pentru alții. Dacă toate acestea ar fi fost ale mele, ar fi fost o operă de o viață” (Brády, 2003).

Astfel, în fotografia de mai jos îl putem vedea pe artist alături de lucrarea intitulată „Arcașul”. Aceasta a fost concepută de sculptorul Ion Jalea în anul 1961, însă la transpunerea sa în piatră e posibil să fi avut o contribuție importantă și Kondrak.

Kondrak alături de lucrarea „Arcașul”
(monument de for public conceput de Ion Jalea în anul 1961)

Deși a trăit într-o perioadă cu multe constrângeri, reguli și limite, artistul a încercat în permanență să-și păstreze libertatea de a face doar ceea ce-i place. Din păcate, nevoile vieții de zi cu zi nu i-au permis întotdeauna să-și mențină nealterate principiile existențiale. Din acest motiv, uneori a fost nevoit să facă anumite compromisuri, cum ar fi spre exemplu cel de a lucra pentru alții. Cu toate acestea, curajul său de a nu se conforma cerințelor impuse de sistem este demn de apreciat.

După ce timp de peste un deceniu a sculptat în piatră și în marmură lucrări figurative la comandă (Banner, 1990: 110), în 1966 Kondrak  s-a mutat brusc din capitală la Baia Mare, cu dorința de a se dedica în întregime propriei creații. Acest lucru a determinat o schimbare semnificativă în rezultatele muncii sale, care s-au concretizat de această dată preponderent în sculpturi nonfigurative, abstracte, de dimensiuni medii și mici, dar au inclus totodată lucrări de grafică și pictură. În această etapă a vieții, Kondrak  a înregistrat un salt major din punct de vedere al evoluției sale profesionale. După cum el însuși a afirmat, în anii ’60 și-a dezvoltat propriul stil artistic, diferit de toate cele care au existat până în acel moment în țara noastră (Brády, 2003). Din acest motiv, „și-a adus o contribuție importantă la nașterea și afirmarea, în plan național, a «primei generații de aur» a sculptorilor băimăreni” (Alexa, 2002: 20).

În munca prestată, Kondrak  obișnuia să pună un accent ridicat mai degrabă pe calitate decât pe cantitate. Prin urmare, „anual crea doar una sau două sculpturi, dar pe acelea le făcea desăvârșite. Niciodată nu le făcea de mântuială”, după cum afirmă discipolul său, Kása David.

Întrucât satisfacția ridicată în muncă vine tocmai din îndeplinirea cu succes a sarcinilor dificile, care nu pot fi duse la bun sfârșit de către oricine, ci doar de către un grup foarte restrâns de persoane, prin ceea ce a realizat, Kondrak  a reușit să-și valorifice la maxim potențialul creativ și să atingă nivelul cel mai de sus pe scara ierarhiei nevoilor, și anume cel al autoîmplinirii.

Acest lucru explică și motivul pentru care artistul nu s-a zbătut niciodată să iasă în evidență și nu a fost interesat de părerea pe care ceilalți o aveau despre el (Kása, 2002). Sursa satisfacției sale provenea din altă parte, și anume din însuflețirea materiei, prin transpunerea în aceasta a gândurilor și ideilor pe care le avea. El a fost conștient de valoarea sa personală și nu a simțit o nevoie acută de validare din partea celorlalți, așa cum de regulă se întâmplă în cazul persoanelor cu performanțe și realizări modeste.

Kondrak  a fost un om complex, dar care a preferat să ducă o viață simplă. Bine-educat, cult, cu vaste cunoștințe din domenii diverse, precum artă, muzică, istorie, el a ales să-și dedice tot timpul pentru crearea unor opere de artă, nefiind interesat de câștigurile materiale. Așadar, deși contextul în care a trăit nu i-a fost tocmai favorabil, creația lui Kondrak  reprezintă o dovadă vie a măreției sale artistice care va dăinui pentru totdeauna, deoarece „marmura și granitul sunt eterne” (Brády, 2003).

Referințe bibliografice:

1. Alexa, T. (2002). Anuala artelor 2002, editura Filiala Baia Mare a U.A.P.R., Baia Mare.
2. Banner, Z. (1990). Erdélyi magyar müvészét a XX. században, editura Kiadó, Budapesta.
3. Brády, Z. (2003). Kondrak  Károly szobrászművész. Kapu, 16(6-7), 78-79, https://adt.arcanum.com/hu/view/Kapu_2003_06_07/.
4. Kása, D. (2002). Mesterem emlékére. Bányavidéki Új Szó, 14(792), p. 3.
5. Kása, D. Emlékezés egy kiváló nagybányai szobrászművészre, http://www.kurucz.villmernok.hu/ilona_kumlik_ir_munkassaga.htm.
6. Vlasiu, I. (coord.) (2012). Dicţionarul sculptorilor din România, secolele XIX–XX, volumul II, editura Academiei Române, București, 2012, p. 80.

Izabela Luiza Pop
Conservator

Atelier de pictură

Dacă simți o chemare către pictură, ai peste 12 ani și nu știi de unde să începi, te așteptăm în data de 14.05.2022, de la ora 17:00, respectiv 20:00, la «Atelierul de pictură». Această activitate se desfășoară la sediul Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» din str. 1 Mai, nr. 8, cu ocazia evenimentului Noaptea Muzeelor 2022.

Scopul atelierului este să le deschidă participanților apetitul pentru artă și culoare, să-i ajute la înțelegerea simbolisticii culorilor și să-i învețe ”regula de aur” a picturii într-o formă mult simplificată. Ceea ce mai propune acest proiect este relaxarea într-o atmosferă plăcută, eliberarea de prejudecăți, dezvoltarea creativității și imaginației prin ghidarea practică a participanților în tainele picturii timp de o oră.

Operele realizate de participanți vor fi păstrate de către aceștia. Toate materialele necesare sunt oferite de către muzeu, taxa de participare fiind de 20 lei.

Opera de artă se destăinuie în complexitatea şi profunzimea ei doar celui ce a învățat să o înțeleagă, să o interpreteze şi să-i descifreze mesajul.

Emese Bonta
Educator muzeal

Comunicat de presă

Cu ocazia evenimentului Noaptea Muzeelor 2022, Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» oferă publicului o nouă expoziție temporară inedită de sculptură, grafică, pictură și fond documentar dedicată artistului Kondrák Carol.

Astfel, sâmbătă, 14 mai 2022, de la ora 18:00, vă adresăm invitația de a lua parte la vernisajul expoziției retrospective Kondrák Carol, la sediul muzeului din str. 1 Mai, nr. 8, în sala de expoziții temporare.

Kondrák Carol este cunoscut în țară și în străinătate în special prin lucrările sale de sculptură. Această expoziție ne oferă tuturor ocazia de a face cunoștință și cu pictorul și graficianul Kondrák. Picturi vibrante cu structuri sculpturale, superbe și enigmatice exemple de grafică op art, expuse în premieră, descriu o foarte largă arie de căutare a artistului. Subiectele abordate sunt diverse, reprezentarea mergând de la arta figurativă la arta abstractă. Veți putea admira lucrări de artă reprezentațională care cu siguranță vă vor încânta și vă vor îndemna la reflecție (Călin Ițoaie, curator).

Realizarea acestui proiect expozițional se datorează în mare măsură sprijinului primit din partea soției artistului, doamna Condrac Margit-Maria, care a împrumutat muzeului sculpturi din colecția sa personală și totodată a donat instituției mai multe fotografii, documente și lucrări de artă plastică.

Robert STREBELI

Manager interimar

Program Noaptea Muzeelor – 14 mai 2022

Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

Program de vizitare 17,00 – 24,00

(intrarea ultimului vizitator se face la 23,15). 

Vizitarea expozițiilor este gratuită.

         Noaptea muzeelor, sărbătorită anul acesta în 14 mai, aduce, la fel ca în fiecare an, publicul mai aproape de patrimoniu. Celebrăm complexitatea și diversitatea colecțiilor muzeului și vă invităm să luați parte la activități care valorifică patrimoniul muzeului. 

  

Deschidem larg porțile până la miezul nopții și vă întâmpinăm cu ateliere de pictură care vă ajută să descoperiți perspectiva creatorului. Complexitatea personalității artistului Carol Kondrak se dezvăluie în expoziția temporară care reunește elemente de fond documentar, sculptură, pictură și grafică. Aducem un omagiu întemeietorului Centrului Artistic Baia Mare, Simon Hollósy și vă invităm să admirați în premieră lucrarea sa, Podul peste Tisa de la Teceu. Noile media, video design-ul și tehnologia pun în valoare moștenirea culturală în cadrul unei proiecții multimedia. 

Activitățile Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

• 17,00 – 24,00 Vizitarea expoziției permanente 

             Centrul Artistic Baia Mare. Repere europene între tradiții și inovații;

• 18,00 Vernisajul expoziției temporare retrospective Kondrak, 

            curatori Călin Ițoaie și Izabela Pop;

• 17,00 și 20,00 Atelier de pictură  

             Însușirea tehnicilor picturale și dezvoltarea creativității;

• 19,00 Prezentarea lucrării semnate de Simon Hollósy, Podul peste Tisa de la Teceu;
• 21,00 Proiecție new media MuzART

Participarea la atelierele de pictură se face pe baza unei programări prealabile, în limita a 10 participanți/atelier. Activitatea se adresează persoanelor cu vârsta de peste 12 ani. Taxa de participare este de 20 lei. Programările se fac telefonic la 0740 142 781 (număr de telefon cu tarif normal) sau prin e-mail la adresa muzartbm@yahoo.com. 

Programul special de Noaptea muzeelor se desfășoară sâmbătă, 14 mai, între 17,00–24,00, interval în care vizitarea expozițiilor este gratuită. În afara acestor activități, în weekendul 14–15 mai, muzeul funcționează conform programului normal de vizitare, între orele 10,00 – 17,00, interval în care accesul vizitatorilor se face pe baza unui bilet de intrare, achiziționat de la casieria muzeului. 

Robert Strebeli,                                                    

Manager interimar    

    

 drd. Oana Enășel

Coordonator Compartiment Marketing                                                          

Simon Hollósy (1857 – 1918) – Podul peste Tisa de la Teceu (1916?)

În data de 6 mai 2022, Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» are deosebita plăcere să celebreze ziua în care Simon Hollósy a sosit la Baia Mare în 1896, prin prezentarea lucrării „Podul peste Tisa de la Teceu”, aflată în expunere publică pentru prima dată în muzeul nostru. Aceasta a fost achiziționată recent de către un colecționar din România și se află temporar în custodia Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», cu scopul de a putea fi cercetată, expertizată și, nu în ultimul rând, prezentată publicului larg. Motivele pentru care această lucrare merită văzută sunt multiple.

În primul rând, valoarea cultural-artistică a lucrării este conferită de autorul său. Simon Hollósy, originar din Sighetul Marmației, și-a desăvârșit pregătirea profesională la Academia Regală de Arte Plastice din München (Alexa, 2011), unde ulterior a ajuns să fie recunoscut „drept un talent de prim rang” (Șorban, 1986, p. 58). Înainte de împlinirea vârstei de 30 de ani, a devenit maestru în arte plastice pentru elevi din întreaga lume și a înființat la München o școală particulară de pictură foarte apreciată la nivel internațional (Șorban, 1986, p. 59).

„(…)elevii vin la  München atrași de reputația” lui Hollósy. La școala lui „(…) se îngrămădeau elevi de toate naționalitățile; unii dintre ei se transferau chiar de la Academie” (Șorban, 1986, p. 59).

 Astfel, artiști deveniți ulterior celebri și foarte bine cotați i-au fost elevi (spre exemplu, János Thorma, István Réti, Arthur Garguromin Verona ș.a.). Ca urmare a acestui succes răsunător și a originilor sale maramureșene, oficialitățile din Baia Mare i-au lansat invitația de a veni să lucreze împreună cu elevii săi la Baia Mare (Alexa, 2011). Acest context a fost considerat de către Hollósy ca fiind o oportunitate excelentă de a depăși limitele picturii realizate în atelier, fapt pentru care acceptă invitația și în data de 6 mai 1896 sosește la Baia Mare, împreună cu un grup de elevi ai școlii müncheneze.   

„(…)Maestrul care cucerise Münchenul venise însoțit de germani, ruși, polonezi, români, ba chiar și de un nord-american, nemaivorbind de unul picat chiar de la Calcutta (…)”  (Șorban, 1986, p. 72).

Această acțiune întreprinsă de Hollósy a făcut ca pe lista realizărilor sale să se adauge și aceea de a fi pus piatra de temelie la fondarea Centrului Artistic de la Baia Mare, care este unul din puținele centre artistice non-metropolitane cu o existență neîntreruptă până în zilele noastre (Alexa, 2020). Prin urmare, data aleasă pentru prezentarea publică a lucrării „Podul peste Tisa de la Teceu” nu este întâmplătoare, ci marchează împlinirea a 126 de ani de la evenimentul care a produs efecte majore în evoluția viitoare a orașului din punct de vedere cultural-artistic, și anume momentul sosirii lui Hollósy la Baia Mare.

În al doilea rând, lucrarea de față are o valoare istorică semnificativă deoarece ilustrează podul de oțel de peste Tisa, construit în anul 1905 și aruncat în aer de către trupele germane în octombrie 1944. Pentru acea perioadă, în care majoritatea podurilor erau realizate din lemn, construcția unui pod din oțel poate fi considerată ca fiind o performanță remarcabilă, cu atât mai mult cu cât la nivel european existau un număr redus de poduri similare în zone rurale. Așadar, este demn de remarcat faptul că județul nostru, prin podul de la Teceu, a fost puternic ancorat la progresele realizate pe plan european, iar lucrarea lui Hollósy reprezintă una din mărturiile istorice pe care le avem în acest sens.

Peisajul, de dimensiuni medii (69×59 cm), a fost realizat cu doar doi ani înainte ca artistul să se stingă din viață și prezintă în culori pastelate cadrul natural al râului Tisa, într-o zi senină, luminoasă și toridă de vară. Partea inferioară a lucrării ilustrează malul umbrit și nisipos al Tisei. Printr-un joc de măiestrie cromatică, dezlănțuit cu tușe energice care cuprind întreaga paletă a curcubeului, de la nuanțe de violet, trecând prin albastru, verde și griuri colorate, până la nuanțe de roșu, Hollósy oferă o lecție de armonizare și interpretare a nuanțelor cromatice. În partea centrală este redat cursul albastru-cenușiu al râului, presărat cu reflexele galbene ale razelor de soare. Între culoarea apei și cea a cerului nu există un contrast foarte puternic, însă cele două planuri sunt separate de linia orizontului și de podul alb-gălbui care se arcuiește peste apă.

Mica fermă reprezentată în plan secundar are rolul de a completa imaginea simplă, însă în același timp frumoasă a vieții de la țară. „Întreaga imagine este acoperită de un lac gălbui, tern al razelor solare” (Németh, 1956, p. 117) și oferă privitorului o perspectivă asupra stării sufletești în care se afla artistul la final de viață și de carieră (Réti, 2011, pp. 76-77), dar totodată și asupra impactului pozitiv pe care anii petrecuți la Teceu l-au avut asupra dezvoltării concepțiilor sale. După cum el însuși mărturisește într-o scrisoare adresată unui prieten, „nu trebuie pictat cu pensula, ci cu sufletul” (Szöllősy, 2003). Așadar, se poate afirma că anii petrecuți la Teceu l-au ajutat pe Hollósy să atingă apogeul creației sale din punct de vedere cromatic, în pictura de peisaj.

În concluzie, prin opera și viața sa, Hollósy evidențiază foarte clar faptul că arta nu cunoaște granițe. Ce l-a determinat pe artist să picteze podul de la Teceu? Probabil că pe lângă însemnătatea acestuia în reflectarea progresului tehnic și industrial al societății, alți posibili factori care au stat la baza deciziei sale de a realiza această lucrare au fost dorința de a marca în plan pictural și simbolic interconexiunea prin care se caracterizează comunitățile umane, precum și de a transpune pe pânză faptul că el însuși a fost un nucleu și promotor al cooperării inter-etnice (prin implicarea activă în formarea unor elevi din întreaga lume și prin activitățile educațional-artistice pe care le-a desfășurat atât la München, cât și în județul Maramureș). Totodată, este foarte posibil ca în mod inconștient „maestrul” să fi fost atras de motivul „podului” tocmai datorită spiritului său pedagogic deosebit și dorinței de a ilustra necesitatea de a contribui la crearea unei „punți între generații”, prin transmiterea cunoașterii sale către tinerii artiști.

Nu în ultimul rând, dacă ținem cont de momentul în care a fost realizată lucrarea, respectiv în timpul Primului Război Mondial, se poate interpreta că prin aceasta artistul a dorit să transmită un mesaj de pace (prin culoarea albă a podului), de reluare a bunelor colaborări dintre state și de găsire a unor soluții pentru transformarea barierelor fizice reprezentate de granițe, dintr-un motiv de dispută, într-o oportunitate de realizare a unor schimburi reciproc avantajoase de idei, cunoștințe, valori, idealuri și, de ce nu, de bune-practici care să contribuie la dezvoltarea comunităților. 

Referințe bibliografice

Alexa, T. (2020). Centrul Artistic Baia Mare, Anno CXXV / 125, Anuala artelor XXXI / 31, publicat în Anuala Artelor. Centrul Artistic Baia Mare, editura Școala Ardeleană, pp. 9-18.

Alexa T. (2011).  Simon Hollósy, Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», http://www.muzartbm.ro/simon-hollosy/.

Németh, L. (1956). Hollósy Simon és kora művészete, editura Képzőművészeti Alap Kiadóvállalata, Budapesta.

Réti, I. (2001). A nagybányai művésztelep, editura Vince, Budapesta.

Șorban, R. (1986). O viață de artist între München și Maramureș, editura Meridiane, București.

Szöllősy, T. (2003). Hollósy Simon Técsőn, Honismeret, XXXI(1), 76-79, https://honismeret.hu/sites/default/files/media/document/2018/04/10/honismeret_2003_1_sz.pdf.

 Robert Strebeli                                                                                 Izabela Luiza Pop

Manager interimar                                                                            Conservator